Cearta universitarilor: Confruntare pe tema războiului. Neomarxiști vs progresiști

Data:

Revoltat de atitudinea publică a unor colegi din „stânga radicală”, într-o dimineață marcată de război, Liviu Țîrău, conferențiar la Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai, le dă replica.

Furios, istoricul invocă disputele dintre universitarii occidentali, care au deja tradiție, se poartă deschis, cu argumente și fără menajamente, așa cum nu se prea întâmplă la noi. Scopul? O vigilentă calibrare a curentelor de opinie care pot influența societatea.

Dezbaterile, ne spune el, trebuie purtate deschis, pentru ca opiniile elitelor să nu încurce mai mult decât ajută, să nu hrănească mlaștina și așa adâncă a confuziei generale.

„Nu apuc să deschid poșta, ca-mi apare o postare a stângii est-europene”, spune el.

„Prima dată, este reprodus un articol mincinos și susținut entuziast într-un preambul de persoana ce-l difuzează: autoarea articolului, publicat pe un site declarat doar de stânga, spune că SUA sunt vinovate de actualul război, că naziștii ucrainieni sunt rasiști – se consideră albi puri, iar pe ruși o mixtură cu mongolii și că Rusia ar vrea să sfârșească războiul, dar americanii doresc să-l continue până la ruinarea Rusiei”, expune Liviu Țîrău opinia care l-a contrariat.


Reînvierea lui Marx

„Urmarea acestor «cântăriri» ale situației o găsesc la reproducatoarea lor: capitalismul e vinovat (cel vestic, nu atât de mult cel oriental-extrem asiatic), iar soluția este, ca la Marx: «internaționalism socialist democratic antirasist, antinaționalist și antifascist». Adaug eu, să nu mai existe națiuni, popoare constituite pe tradiții, istorie, apartenență etnică și culturală, lingvistică, religioasă. Să fie înlocuite de vechea lozincă: «Proletari din toate țările, inclusiv cei convocați democratic pe stadionul Lujniki, uniti-vă!»”, mai spune el.

În finalul intervenției sale, Țîrău chestionează moralitatea și actualitatea unor opinenți de stânga: „Revin asupra imoralității interpreților marxisti clasici și neo: Îl amintesc acum pe Edward Palmer Thompson, neo-marxist, istoric ce a acceptat să fie stipendiat prin NGO-ori finanțate din URSS, poate că unii din România actuală, să susțină un pacifism plin de falsitate în anii ’80 ai secolului 20 și a fost contracarat din Polonia comunistă încă de Leszek Kołakowski.

Le reamintesc, mai ales celor neo-marxo-est-europeni. Sartre, zise, în 1964: «Oamenii… sunt condamnați să fie liberi… dar masele nu sunt pregătite să primească adevarul». Pe asta vă bazați voi, și cică vă feriți să nu fiți considerați putiniști. De ce nu vă exprimați, până trăiți, opinia în patria tuturor popoarelor, a lui Putin, pe care-l apărați?”

Războiul, „arma capitalismului”?

În articolul său Împotriva războiului care ține în viață capitalismul, la care face referire Liviu Țîrău, Enikő Vincze, profesor la Facultatea de Asistență Socială de la Universitatea Babeș-Bolyai, avertizează: „«Armata „adevărului» și fabricării consensului începe să funcționeze mai puternic și în România, pentru că este parte din recenta fascinație justificatoare a militarizării. Și va pune pe lista neagră tot ceea ce îi va trece prin capul autointitulat al adevărului.

De la stigmatizarea până la hărțuirea lor fizică, această armată va considera că orice critică (asupra NATO, critica militarizării, critica capitalismului, critica agresiunilor SUA, critica politicilor UE, critica inegalităților, a exploatării etc.) este manifestare pro-rusă. Militarizarea încearcă să ucidă orice tentativă critică împotriva capitalismului și a crizelor devastatoare pe care le crează, cele economice, financiare, energetice, climatice, sanitare.”

Și continuă, invocând precedente: „Mă aștept la atacuri similare cu cele mai negre vânători de vrăjitoare din America anilor 1950 sau, în direcție inversă, cu procesele preconcepute ale dictaturii staliniste. Am trăit ceva similar în România în anii 1980. După atâția ani, această dinamică ucigătoare revine.

Poate ajung să mă bucur că am vârsta pe care o am, poate nu mai am mult de trăit ca să o văd întărită din nou, acum în paralel și cu deposedarea de drepturi socio-economice pentru cei cu resurse financiare reduse.”

„Nu îmi doresc o viață trăită într-un nou război rece cu războaie proxy, controlată de interesele oligarhilor militari. Până o mai trăiesc, îmi doresc să pot să am puterea să contribui la imaginarea alternativei la capitalismul militarizat, în forma unui internaționalism socialist democratic antirasist, antinaționalist și antifascist”, conchide universitarul Enikő Vincze.

În articol, autoarea invocă contradicțiile pe care capitalismul le-a adus cu el și în lumea ex-socialistă și pune pe seama lor actualul conflict: „Capitalismul din Rusia (nevoia sa pentru creșterea propriei sferei de influență economică) a creat o pârghie neașteptat de bună pentru reînnoirea capitalismului occidental prin acest război, care este atât un război al imperialismului rusesc împotriva unui stat, cât și un război proxy între Rusia și SUA pe teritoriul Ucrainei.

Iar ciocnirea celor două capitalisme nu va duce prea curând la dispariția acestui regim. Din contra, ea crează crize economice și mai profunde și de lungă durată peste tot în lume, creatoare de condiții pentru generalizarea violenței armate.”

„Guverne socialiste democratice bazate pe lucrători”

Dacă războiul este rău, capitalismul pare și mai rău: „Ideologic și discursiv, cu siguranță, acest război duce la întărirea capitalismului, prin degradarea totală a dușmanului estic (dar tot capitalist) al «lumii libere», presupusa lume dreaptă a «capitalismului perfect», cel occidental.

Eventual, ca un efect mai târziu al crizei energetice și economice îndelungate și profunde, supraviețuitorii cei mai suferinzi ai războaielor din diversele părți ale capitalismului global se vor revolta într-un mod care va pune în pericol acest regim.

Dar super-militarizarea de acum este gândită și să descurajeze astfel de revolte. Acest război este o unealtă a capitalismul post-neoliberal care va anihila și mai mult decât a fost până acum orice critică explicită la adresa sistemului.”

O concluzie a autoarei este că singurul mod de a scăpa de această depresiune este venirea la putere a unor guverne socialiste democratice: „Există puține semne că ieșirea din această lungă depresiune se va întâmpla chiar și după ce actualul dezastru din Ucraina se va rezolva.

Pentru a pune capăt acestei depresiuni, este nevoie de lichidarea companiilor zombi care reduc profitabilitatea și productivitatea și întăresc îndatoririle.

Dar, de fapt, singurul mod de a scăpa de această lungă depresiune și alte războaie este venirea la putere a unor guverne socialiste democratice bazate pe lucrători, care vor putea susține națiunile unite cu scopul soluționării crizei economice și vor opri dezastrul de mediu cu care se confruntă planeta, realizând dezvoltarea în pace a societății umane”.

Despre tranșarea diferențelor prin conflict

Radu Albu Comănescu a studiat geopolitică, identități și cultură la Universitatea din Paris, este lector la Universitatea Babeș-Bolyai, specializat în istoria Europei, a instituțiilor europene și istoria gândirii politice și religioase. El vede o diferență majoră între cele două sisteme din est și vest, punând conflictul pe ceeea ce le separă nu ce au în comun. Mai degrabă el vede rezultatul conflictual de azi în incapacitatea societăților estice de a adopta modelului de dezvoltare vestic.

Într-un interviu pe care ni l-a acordat, el spune: „Fundamental, psihologia Războiului Rece nu s-a schimbat pentru că interpretările date sfârșitului de imperiu sovieto-rus au fost diferite în Occident și la Moscova, determinând tipuri de conduită și relaționare cu impact asupra atitudinii Kremlinului, mai ales sub direcția lui Vladimir Putin și a virajului dat de el politicii externe ruse după al doilea război din Irak şi după revoluțiile „portocalii.”

Altfel spus, „la Kremlin s-a considerat că Moscova – fără a mai fi centrul unui superstat federal care să cuprindă fostele republici sovietice –, este îndreptățită, prin tradiția istorică a imperiului rus și a continuității ei sovietice, să aibă un drept de supraveghere și control a vecinătății apropiate.”

Pentru lumea democrată și pentru ceea ce Moscova numește astăzi „Vestul colectiv”, explică Comănescu, încurajarea independenței și dezvoltării acestor state ca parteneri fiabili în sistemul internațional – așa cum a fost el conceput după 1945 pe principii liberale – era un gest firesc; pentru Rusia în schimb, accederea acestor națiuni la un rang de suveranitate pronunțată, însoțită și de un grad de dezvoltare care nu se mai servea de Rusia ca model, a însemnat o sfâșiere a țesutului istoric de continuitate pe care Kremlinul îl considera legitim pentru interesele sale și pe care dorea să-l continue.

În același timp, este de părere politologul, incapacitatea Rusiei de a crea un model de integrare regională care să se substituie cu succes stăpânirii sovietice, intrarea noilor națiuni în economia globală, descoperirea modelului de viață și de guvernanţă occidental – cu succese remarcabile în cazul Ţărilor Baltice –, au îndepărtat populațiile ex-sovietice de centrul moscovit, cu atât mai mult cu cât o parte din ele aveau o tradiție statală mai veche, anterior subminată de imperiul rus sau de URSS, deplin reasumată în prezent.

„Competiția nouă născută între cele două sisteme – inițială tacită, apoi tot mai vehementă –, s-a alimentat din vechiul sentiment de rivalitate între Moscova și lumea occidentală, suprapunându-se perfect peste Războiul Rece anterior lui 1991, ceea ce face ca eticheta să poată fi aplicată compatibil situației actuale”, conchide Radu Albu-Comănescu, de la Universitatea Babeș-Bolyai.

Redeșteptarea sentimentului imperial printr-un război colonial

Steven Erlanger, corespondentul The New York Times, în articolul său din 16 martie, „Războiul lui Putin contra Ucrainei ține de conceptele de etnie și imperiu”, invocă opiniile mai multor politologi, istorici, experți internaționali.

„Putin vrea să consolideze frontiera «civilizațională» a Rusiei, după cum o denumește el, iar el realizează acest lucru prin invadarea unei țări europene suverane”, a declarat Ivan Vejvoda, de la Institute of Human Sciences din Viena .

Din această perspectivă, argumentează Ivan Krastev, acest război e unul de recolonizare, de capturare a unor teritorii deținute de imperiul rus și de URSS. „Chiar și dacă Ucraina ar fi fost autocrată, ea nu ar fi fost tolerată de Putin”, a afirmat el. „El reconsolidează naționalismul imperial.”

„Ceea ce face Rusia aici nu este doar să poarte război împotriva unei țări nevinovate”, a declarat Timothy Snyder, un profesor de la Universitatea Yale care a scris mult pe tema Rusiei și Ucrainei, ci el [Putin – n.trad.] atacă premizele unei Europe pașnice care respectă frontierele, suveranitatea națională și instituțiile multilaterale.

„Conducerea rusă distruge în mod deliberat structura lingvistică și morală din care ne inspirăm după cel de-al doilea război mondial”.

Steven Erlanger, corespondentul The New York Times

În substratul războiului se află o ciocnire a sistemelor politice, „un război contra democrației liberale” și a dreptului Ucrainei la autodeterminare, a declarat Nathalie Tocci, directoare a International Affairs Institute din Italia. Însă aceasta e numai o parte dintr-un conflict și mai amplu, afirmă ea, întrucât Putin încearcă să schimbe înțelesul conceptului de suveranitate. „El se întoarce la o viziune periculoasă, etno-naționalistă și iredentistă cu privire la suveranitate și autodeterminare”, a declarat Tocci.

Există teren fertil pentru asemenea idei în Rusia, care e dezbinată de secole între „agenții occidentalizării” și cei care văd Vestul ca pe un cancer – alteritate, decadență, subversiune, amenințare.

Vest-europenii au făcut față în alt mod eșecului propriilor imperii, unindu-și statele naționale slăbite într-o Uniune Europeană, în parte și pentru a constrânge naționalismul agresiv.

„UE a fost transformarea prin care au trecut imperiile eșuate, disperate să găsească ceva nou”, a declarat Pierre Vimont, fost ambasador francez în SUA, acum la Carnegie Europe – ceva mai sigur și mai puțin predispus la război.

Conceptul de națiune al lui Putin e unul bazat pe etnie și autocrație, în contrast cu ideea occidentală a statului multinațional construit pe baza responsabilității civice, a statului de drept și a drepturilor individuale, este concluzia articolului lui Steven Erlanger.


Proiectul abordează răspândirea populismului și radicalizarea cetățenilor slab informați, precum și influența analfabetismului mass-media asupra înțelegerii politicii și a interesului cetățenilor în probleme din sfera politicului. Activitatea editorială se concentrează cu precădere pe Republica Moldova, dată fiind poziția ei la confluența debitelor informaționale venind dinspre Est și Vest.

Proiectul face uz de un hub jurnalistic, capabil să ofere reacții rapide în încercarea de a demitiza procesul de dezinformare prin verificarea informațiilor vehiculate cu ajutorul următorilor parteneri: PressHubReport.md la nivel local și regional, HotNews la nivel național și Euractiv pentru atingerea audienței la nivel european.

[td_block_11 custom_title="Related Article" limit="1" post_ids="328426"]
spot_imgspot_img
Ruxandra Hurezean
Ruxandra Hurezean
Ruxandra Hurezean a absolvit Facultatea de Filosofie din Cluj-Napoca, cu specializarea Sociologie. Lucrează în presă de peste 25 de ani, timp în care s-a specializat în reportajul social. A condus redacții și a contribuit la înființarea de publicații, lucrând atât pentru presa locală, cât și cea națională. A trecut dincolo de știrile care durează, știm bine, o zi și este autoarea a cinci volume de reportaje și proză scurtă. A fost premiată în mai multe rânduri de către Asociația Profesioniștilor din Presă Cluj și a primit „Premiul Mass-Media” al Ambasadei Germaniei la București pentru reportajele privind istoria și prezentul minorității germane din România.
  1. ”Câte bordeie, atâtea obiceie” ne zice cuvintarea , aparuta in vremurile de mult trecute, dar care are o oaresce importanta si in ceea ce se intimpla acum in Europa aflata la prea mult, mult prea mult ,EST de noi toti .Un razboi „ fratricid ” o lupta intre „Cain si Abel” pornit doar din mindria, atit de prost intelesa si din dusmania dintre cei doi frati Volodimir si Vladimir .Asistam la conflictul intre Maretia urmasului lui IVAN cel atit de Groaznic, aflata , fata in fata,cu micimea Actorasului de Comedie (comediatul) ce a indraznit sa se opuna RUSIEI. Aiasta nu-s poate Boieri d- voastra . Un NATO mult prea avansat , o Uniune Europeana ce nu poate fi acceptata de multi , O SUA ce„ isi vira cozile ” acolo unde nu ii fierbe oala ,o Germanie ,pacifista, ce in 30 de ani a profitat de intreaga Rusie, care i-a vindut , pe ciitiva creitari , gazul ,27 de state , printre care unele foste sub influenta divina a votcii rusesti Stalinskaya, care nu isi mai asculta vechiul stapin si injura la greu imensitatatea Rusiei, este evident ca nu poate fi acceptata de Imperialismul rosu .Ursul Siberian, pacalit ,mereu si mereu ,de vulpea cea sireata , mai ceva ca in povestirile copilariei unora dintre noi ,isi ascute coltii si loveste cu laba tocmai pe fratiorii lui din nemul hatmanilor lui Bogdan Hmelnițki .O lume intreaga „ sta crucita ” cum a fost posibil sa se intimple asta .Praful si pulberea sa se aleaga de tot si daca nu eu, de ce tu , pare a fi indemnul la lupta al Tarului aflat undeva in buncarele din Moscova .Occidentul, parca vrajit , iaca ca pina si in Francia cineva isi da demisia find pe linga drum atita amar de vreme ,primeste , in fata , ciubarul cu apa rece si ca la un semn, facut de cine altul decit de noul presedinteal SUA inegalabilul J.R.Biden (cita cunostere si bunatate are acest om in spate ) intreg Mapamondul , cu exceptiile ce confirma regula, se incoloneaza in siajul barcii Americane si porneste pe drumul ,aflat fara intorcere , in as decupla economia de resursele Rusiei si mai ceva ca„ Lamont Marcell Jacobs ”purcede , in viteza , in as inarma intreg Flancul de Este aflat , gard in gard, cu Ucraina, cea atit de oropsita acum .Marele cistigator al razboiului este , fara doar si poate , ceea ce noi numim NATO ,devenit peste noapte forta numarul unu a omenirii ce conduce toate destinele SUA si UE impreuna cu cele ale aliatilor lui. Dupa ce timp de 30 de ani ,Germania si UE, au beneficiat de gazul si petrolul rusesc , fapt ce a condus la formarea unui organism supra si super statal numit UE , acum mai tot universul Statelor aflate la periferia UE se inghesuie sa intre in structurile UE si NATO. UE devine pavaza tuturor , devine protectorul absolut ce impreuna cu SUA si NATO vor decide viitorul acestei parti de lume sau poate ca J.R.Biden zice bine atunci cind zice cum o noua ordine mondiala este pe cale sa apara atunci cind statele lumi vor face si ele coada in a fi alaturi de Occident .Momentul actual , cel ales cu grija de SUA, este si hotaritor si decisiv iar fiecare natiune , va face bine sa aleaga, cu atentie , cu cine se imprieteneste (ca sa ii spunem cine este ) .Binele ,este asezat in fata raului si doar nu om credea ,cum unii dintre noi , nechibzuitii fiind , se vor aseza singuri in gura lupului .Germania ne spune cum suferinta poporului ucrainean este in grija nostra a tuturor chiar daca Germania va deveni olecuta mai saraca dar ,noi toti ,vom fi cu mult mai puternici . Razboiul face posibila existenta unei Uniuni Europene federalista , acolo unde decizia politica deja este mutata la Bruxelles iar cea militara la NATO,el pune bazele si creeaza premizele existentei unei Armate Europene cu structuri militare complementare NATO si ofera Germaniei sansa de as creea o armata proprie nemaiexistind constringerile aparute ca efect al sfirsitului celui de al Doilea Razboi Mondial . Acum raul si „mustata” lui este in alta parte .SUA, reuseste sa scoata Rusia din jocul gazelor naturale necesare in Europa si isi vinde gazul lichefiat in Uniunea Europeana care deja a hotarit achizitia in comun a acestor atit de necesare resurse .De partea cealalta Rusia , China , sa mai vedem daca se mai alatura cineva solicitarii , incearca sa creeze un nou front impotriva Occidentului si a aliatilor lui .Sa vedem daca le iese .Ucraina devine astfel supervizorul mondial al viitorului omenirii si Zelenski politicianul cel mai adorat de toata lumea civilizata .Omul Zelenski a facut ca aceasta imensa capcana (administratia actuala a rusilor a cazut in ea ) , inceputa cu foarte multa vreme in urma ,sa functioneze perfect .Nu cred ca a mai existat vreun sef de Stat care sa vorbesca in PARLAMENTUL acestor natiuni occidentale si nici un Presedinte de tara ce a acumulat atita dragoste si respect din partea intregii omeniri .Va ramane unic in istoria paminteana .

  2. Intreb pe,,universitari”: ce a insemnat pentru Michael Jackson schimbarea culorii pielii?
    Pentru orice om cu,,scaun la cap” chiar daca nu este universitar, e o ineptie! Pentru cei care despica firul de par in 4 ,cu teoria armelor de foc, este precum scuza lui Jackson:el sustinea ca este atins de vitiligo, boala ce provoaca depigmentarea pielii. Studiul si comentariile universitarilor despre ,,boala razboiului” si a incalcarii principiilor de drept ale independentei si suveranitatii popoarelor este un fel de scuza si acuza pentru politicienii care dirijeaza state imperii! Insa, nu putem uita ca Jackson nu a scris textul cantecului ,,Black & White” la sosirea in studiul de inregistrare. El a improvizat si inregistrarea s-a facut imediat!. Domnul Târau si doamna Vincze au ,,improvizat ” aceste studii-cearta despre conflictul slav dintre rusi si ucraineni dupa textul lui Radu Comanescu care ne spune ca albul nu-i ca negrul:,,incapacitatea societatilor estice de a adopta modelul de dezvoltare vestic”! Si Jackson a incercat sa fie un ,,alb” printre albi precum Obama, Sammy Davis Jr. ori Oprah Winfrey care au uitat sa tina contactul cu radacinile lor. Societatile estice, cu exceptia Ungariei si a Poloniei,(in unele momente ale istoriei cand faceau parte sau erau mici imperii ) au fost cei care au lucrat pentru ,,dezvoltarea vestului”! Precum afro-americanii care vor ca albii sa nu uite ca America s-a dezvoltat in special prin munca lor de sclavi ,nici popoarele estice nu uita si nu vor uita ca nu pot ajunge din urma pe cei care i-au cotropit si exploatat secole in sir! Putin, acest Mickael Jackson al slavilor si asiaticilor din fostul imperiu tarist, a fost purtat de curentul imperalismului occdiental,incercand sa comercializeze ,,occidental” slavii din fosta Uniune Sovietica,chiar daca, la antipod ,in locul ,,rap”ului curentul muzical,,kazaciok” rasuna de la Prut si pana la Insulele Kurile, de la Oceanul Artic si pana la Marea Neagra ori pana la stramtoarea Bering! ,, Cu cat scuzele sunt mai lungi si brodate cu cuvinte savante,cu atat mai putin ele vin din inima”(André Boutin,ganditor liber, Québec, Canada).Parerea mea de cititor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Ce conține un vaccin. Despre ARN Mesager, sărurile de aluminiu și mercur

Nici un vaccin nu ajunge pe piață fără un...

Românii nu se tem de rujeolă, o boală extrem de contagioasă și mortală

Românii nu se tem de rujeolă, deși este o...

Care sunt planurile candidaților pentru viitorul mandat în Parlamentul European | VIDEO

Care sunt planurile candidaților pentru viitorul mandat în Parlamentul...