Oamenii se plâng că nu au apă pentru animale, că iarba s-a uscat și le mor vacile pe pășune, că sunt nevoiți să care apa cu bidoanele sau cu cisternele de la mare distanță.
Specialiștii avertizează: „Pe măsură ce seceta se intensifică, ecosistemele își vor pierde capacitatea de a reține apa și de a alimenta societatea. Vor urma două tipuri de conflict. Mai întâi, între comunitățile din amonte și cele din aval: primele vor încerca să capteze apa pentru ele, iar celelalte se vor revolta că rămân fără apă. Apoi, între oameni și fauna sălbatică: o parte tot mai mare din resursele ecosistemelor va fi însușită pentru consumul uman, lăsând animalele fără resurse esențiale supraviețuirii.” Este predicția lui Tibor Hartel, ecolog și conferențiar la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului din Cluj-Napoca.
Citește și: Criza climatică amplifică seceta din Europa, chiar și după ierni ploioase
„Vă rugăm să folosiți apa din rețeaua publică numai pentru nevoile esențiale. Evitați risipa și nu utilizați apa potabilă pentru udarea gazonului, umplerea piscinelor, spălarea curților, a trotuarelor sau a autovehiculelor. Fiecare gest de cumpătare contribuie la menținerea alimentării cu apă pentru întreaga comunitate și la păstrarea rezervelor necesare în cazul unor incendii. Să fim uniți, cumpătați și responsabili. Să avem grijă unii de alții, de gospodăriile noastre și de comuna noastră. Ne rugăm ca Dumnezeu să ne binecuvânteze cu ploi folositoare, care să aducă apă și rod pământului. Cu credință, solidaritate și responsabilitate, vom trece cu bine și peste această perioadă dificilă”. Este unul din sutele de mesaje pe care primăriile din țară le-au transmis către locuitorii lor.
„Schimbarea climatică nu mai este o poveste despre ce se va întâmpla. Este aici şi schimbă totul”, spune Tibor Hartel.
Dar ce schimbăm noi?
În Malta ploaia e ceva rar, acolo seceta durează în fiecare an luni întregi. Pe insulă există foarte puține izvoare de apă dulce, maltezii fiind nevoiți să importe apa de băut din Italia sau să folosească uzinele de desalinizare a apei de mare. Astfel, apa care cade acolo în sezonul ploios trebuie să acopere necesarul populației și al agriculturii pe o perioadă lungă. De aceea, maltezii și-au făcut sisteme de captare a apei de ploaie pe acoperișuri cu bazine de colectare în pivnițe, pentru a o folosi pe timp de secetă.
Pe când la Cluj-Napoca, precum și alte orașe ale României, apa de ploaie ajunge în același sistem de canalizare cu apa menajeră. Asta face dificilă reutilizarea ei, dar explică și de ce canalizarea dă pe dinafară la orice ploaie mai puternică și inundă străzile.
Am căutat măsurile pe care autoritățile locale din toată țara le-au luat, și vi le prezint aici.
Bihor: cel mai elaborat sistem local de raționalizare
La 22 iulie, Prefectura Bihor a cerut tuturor primăriilor din județ să adopte propriile planuri de restricții. Apa din rețeaua publică trebuie rezervată consumului casnic și adăpării animalelor, fiind interzisă folosirea ei pentru gazon, piscine, spălarea mașinilor, curților sau trotuarelor. Circulara prevede și furnizare pe intervale orare, controale ale primăriei și Poliției Locale, sancționarea consumului abuziv și verificarea fântânilor, cișmelelor și izvoarelor ca surse de rezervă.
Până la 3 august, numărul localităților bihorene cu întreruperi temporare au ajuns la 15. În cele mai multe cazuri, apa este oprită noaptea pentru reumplerea rezervoarelor, dar în unele sate furnizarea a fost redusă la numai câteva intervale zilnice. Pentru prima dată în această vară, Administrația Bazinală de Apă Crișuri a cerut și unor mari consumatori -Termoficare Oradea și Drumuri Orășenești -să elimine consumul neesențial.
ABA Crișuri anunțase încă din 23 iulie minime hidrologice istorice, sectoare de râu secate și un grad mediu de umplere de numai 42% al principalelor acumulări din bazin. Programele de restricții erau deja aplicate la Meziad, Săcuieni și în șase sate ale comunei Popești, iar planurile pentru secetă urmau să fie actualizate săptămânal.
Arad: două ore de apă pe zi și căutarea unei surse noi
În comuna Chisindia, cei aproximativ 1.250 de locuitori au ajuns să primească apă doar două ore pe zi. Singura sursă a rețelei este o captare de suprafață din Valea Hurez, al cărei debit aproape a dispărut, iar majoritatea fântânilor locale au secat.
Comitetul Local pentru Situații de Urgență a decis să înceapă demersurile pentru un studiu geologic și un foraj de mare adâncime, probabil de peste 100 de metri. Consiliul Județean Arad a promis sprijin financiar, iar Compania de Apă urma să trimită apă cu cisterna de la cele mai apropiate foraje. Este unul dintre puținele cazuri în care reacția imediată este dublată de intenția construirii unei surse permanente alternative.
Brașov: oprirea apei pentru refacerea rezervorului
În comuna Apața, Compania Apa Brașov a întrerupt furnizarea între orele 22 și 6, în perioada 27 iulie–3 august. Cauzele invocate au fost consumul ridicat și diminuarea debitelor izvoarelor din Valea Bozom. Operatorul a precizat că restricția poate fi ridicată temporar atunci când rezervorul se umple, dar și prelungită dacă deficitul continuă.
Această formulă – oprirea nocturnă pentru reumplerea rezervoarelor – se repetă în numeroase localități și arată că problema nu este întotdeauna dispariția totală a sursei, ci incapacitatea sistemului de a acoperi vârfurile de consum.
Mureș: raționalizare extinsă în zona de câmpie
Operatorul de apă Aquaserv a publicat la 30 iulie un nou program de alimentare pentru zona de câmpie a județului Mureș, valabil între 1 și 29 august. Operatorul afirmă explicit că rețelele sunt dimensionate pentru consum casnic, nu pentru irigarea culturilor, și cere folosirea fântânilor sau puțurilor pentru necesitățile necasnice. Apa este distribuită după programe alternative tocmai pentru a ajunge și la consumatorii situați la capătul rețelelor sau în zonele mai înalte.
Mesajul Aquaserv introduce și o explicație administrativă importantă: operatorii nu pot construi din fonduri europene sisteme supradimensionate pentru udarea grădinilor și culturilor private. Prin urmare, soluția aplicată rămâne limitarea consumului la nevoile domestice și distribuirea resursei disponibile între localități.
Bistrița-Năsăud: restricții inclusiv într-o zonă turistică
La Colibița s-a oprit apa timp de 13 ore în noaptea de 4 spre 5 august, pentru ca rezervoarele să se poată reumple. Operatorul a cerut hotelurilor, pensiunilor și populației să evite irigațiile, spălarea trotuarelor și umplerea piscinelor.
În aceeași perioadă au fost aplicate întreruperi între opt și nouă. Locuitorii din Lechința și Vermeș au fost avertizați că scăderea rapidă a nivelului din rezervor poate duce la restrângerea programului de furnizare.
Buzău: pregătirea restricțiilor, fără aplicarea lor
Situația este diferită în județul Buzău, unde acumularea Siriu avea la începutul lunii august un grad de umplere de aproximativ 93%. ABA Buzău-Ialomița a anunțat că există un plan de restricții pentru perioade deficitare și că debitele sunt urmărite permanent, dar nu a fost necesară activarea lui, iar apa pentru irigațiile contractate era încă disponibilă.
Cazul arată că unele autorități aplică deocamdată un model preventiv: supravegherea debitelor, existența unor praguri de restricționare și exploatarea controlată a acumulării, fără limitarea consumului populației.
Contradicția aparentă dintre situația națională și cea locală
La 30 iulie, Administrația Națională „Apele Române” afirma că principalele 40 de lacuri de acumulare erau umplute în proporție de aproximativ 70% și că nu existau restricții generale pentru alimentarea populației din sistemele centralizate. Totuși, în aceeași perioadă existau restricții locale în Bihor, Arad, Brașov, Mureș și Bistrița-Năsăud.
Explicația care rezultă din documentele găsite este că media națională nu spune nimic despre vulnerabilitatea rețelelor mici. Marile acumulări pot avea încă rezerve, în timp ce comunele alimentate din izvoare, captări de suprafață, puțuri puține sau rezervoare de capacitate redusă rămân fără apă mult mai repede.
Ce tip de politică publică se conturează
Concluzia generală este că administrațiile și operatorii de apă reacționează în principal prin măsuri de criză: limitarea consumului neesențial, furnizare cu program, reducerea presiunii, controale și căutarea unor surse alternative. Investițiile structurale, de fond, apar mai rar și, de regulă, numai după ce alimentarea populației a devenit critică.
Autoritățile locale înțeleg raționalizarea apei, deocamdată, prin cinci instrumente:
- prioritate absolută pentru băut, igienă și consum casnic;
- interzicerea folosirii apei potabile pentru piscine, gazon, spălat și irigații;
- oprirea apei noaptea sau furnizarea în câteva intervale zilnice;
- controale și posibile sancțiuni pentru consumul abuziv;
- utilizarea cisternelor, fântânilor și, în cazuri izolate, realizarea unor foraje noi.
De regulă, apar mult mai rar măsuri pe termen lung precum reducerea sistematică a pierderilor din rețele, contorizarea inteligentă, reutilizarea apelor tratate, colectarea apei de ploaie sau planuri locale cu obiective și bugete multianuale.
Răspunsul dominant al autorităților locale rămâne, așadar „pompieristic”, reactiv și administrativ, nu unul de adaptare structurală la o climă în care deficitul de apă va fi o problemă care revine.
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
