Curtea de Apel Alba Iulia a refuzat să comunice numele judecătorilor care au soluționat un dosar privind drepturi salariale restante ale magistraților, invocând lipsa interesului public și protecția datelor cu caracter personal. Într-un răspuns transmis PRESShub la 2 noiembrie 2026, instanța susține că publicarea identității membrilor completului nu este relevantă pentru interesul general legat de cunoașterea jurisprudenței.
Asta au stabilit, în câteva rânduri și fără a motiva, un „expert” și un judecător. Este vorba de Cosmin Muntean, „expert” în general și judecătoarea Ana Felicia Todeasă de la Curtea de Apel Alba.
Poziția instanței ridică însă o problemă serioasă de transparență. Întrebarea este până unde poate merge anonimizarea informațiilor despre activitatea judecătorilor și în ce măsură protecția datelor personale poate fi folosită pentru a împiedica publicul să afle cine a judecat anumite cauze, în condițiile în care numele judecătorilor sunt afișate în ziua judecății , la instanță, la avizier.
În solicitarea adresată instanței în baza Legii 544/2001, PressHub a cerut informații despre dosarul nr. 4952/85/2007/a1, având ca obiect litigii de muncă – completare și lămurire dispozitiv, în legătură cu dosarul civil nr. 4952/85/2007.
Potrivit răspunsului oficial, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la 6 februarie 2020, dar nu a fost soluționat sub numărul respectiv. Instanța explică faptul că, după reorganizarea Secției pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, dosarul a fost transferat administrativ la Secția I civilă și reînregistrat sub alt număr, fiind soluționat de un complet format din doi judecători. Instanța a refuzat însă să comunice numele celor doi magistrați.
Argumentul Curții este că dosarul a fost soluționat în urmă cu peste șase ani, iar PressHub nu ar fi furnizat o justificare privind contextul jurnalistic al solicitării. În plus, conducerea instanței consideră că identitatea nominală a completului nu este relevantă pentru interesul general privind cunoașterea jurisprudenței. Altfel spus, publicația noastră este obligată să-și motiveze cererea, în timp ce biroul de presă al CA Alba, nu. Mai mult, cei doi susțin că întrebarea noastră nu ar fi de interes public. În acest registru, tragem concluzia că anumite Curți de apel din țară urmăresc secretizarea actului de justiție, deși sunt plătite, generos, de la bugetul de stat și prestează, teoretic, un serviciu public de interes general.
Un precedent îngrijorător: CAB
Un episod similar s-a petrecut la Curtea de Apel București. La 21 septembrie 2026, PressHub a solicitat, în baza Legii 544/2001, informații privind componența unor complete de judecată. Georgiana Viorel, reprezentanta Biroului de Informare și Relații Publice al instanței, a transmis o primă notificare prin care anunța prelungirea termenului de răspuns la 30 de zile, invocând o scuză hilară, respectiv complexitatea solicitării.
După această notificare, Georgiana Viorel nu a mai transmis niciun răspuns la solicitarea PressHub. Cu alte cuvinte, instanța nu a comunicat informațiile cerute nici după ce a beneficiat de termenul suplimentar pe care îl solicitase.
Situația este relevantă în contextul refuzului Curții de Apel Alba Iulia de a comunica numele judecătorilor dintr-un dosar. Într-un caz, instanța invocă protecția datelor personale și lipsa interesului public pentru a nu dezvălui identitatea magistraților. În celălalt, solicitarea formulată în baza Legii 544/2001 rămâne fără răspuns după prelungirea termenului. Altfel spus, CAB refuză, ostentativ, să facă public un detaliu esențial al unui proces de judecată, respectiv numele celui care semnează și își asumă o hotărâre. La fel procedează Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) cu cererile pe legea 544/2001 transmise de Presshub, în sensul că refuză să răspundă și încalcă, flagrant, legea. Instanța supremă e condusă de celebra Lia Savonea.
În caz că ne-am adresa tribunalului pentru comunicarea acestei informații banale, în recurs am fi judecați de instanța coordonată din postul de vicepreședinte delegat de…judecătoarea Viorel.
Practic, o instanță care organizează zilnic ședințe de judecată și afișează componența completurilor pe listele de ședință nu a putut comunica în termenul obișnuit o informație elementară despre propria activitate.
Situațiile de la cele două curți de apel conturează o tendință tot mai vizibilă în sistemul judiciar românesc și anume faptul că accesul publicului la informații despre activitatea instanțelor devine tot mai dificil, inclusiv atunci când sunt solicitate date care, în mod normal, ar trebui să fie transparente.
Ce se întâmplă în Europa
Argumentul protecției datelor personale este folosit tot mai des de instanțele românești pentru a justifica limitarea accesului la informații. Însă protecția vieții private nu trebuie confundată cu secretizarea activității judiciare.
La Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), hotărârile sunt publicate cu numele judecătorilor care au participat la soluționarea cauzei. Identitatea părților este, de asemenea, publică în mod obișnuit, deși există posibilitatea anonimizării în situații justificate, în special pentru protejarea vieții private și a persoanelor vulnerabile. În acest sens este de remarcat cazul Pușcașu vs România, unde au fost trecvute toate numele părților, inclusiv pensiile nete pe care acestea le încasează de la statul român.
La Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), hotărârile sunt publicate în baza de date oficială, iar anonimizarea identității părților se realizează în condițiile prevăzute de regulile instituției, nu prin transformarea întregii activități judiciare într-o zonă inaccesibilă publicului.
În România, situația este cu atât mai problematică în condițiile în care platforma ReJust, prezentată drept instrument de acces la jurisprudență, nu cuprinde hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) din perioada 2011-prezent. Acest lucru este recunoscut chiar de Curtea de Apel Alba Iulia în răspunsul transmis PressHub. Instanța afirmă că ReJust conține aproape integral, în format anonimizat, jurisprudența instanțelor românești, cu excepția ÎCCJ. Evident, nu spune și de ce se întâmplă acest lucru.
Astfel, cetățenii și jurnaliștii se lovesc de două bariere. Pe de o parte, hotărârile instanței supreme nu sunt disponibile în această bază de date, iar pe de altă parte, unele instanțe refuză să comunice inclusiv identitatea judecătorilor care au soluționat anumite dosare.
Liviu Odagiu conducea instanța la momentul înregistrării dosarului
Un detaliu important în această situație este legat de conducerea Curții de Apel Alba Iulia. Dosarul în discuție a fost înregistrat la instanță la 6 februarie 2020, perioadă în care președinte al Curții de Apel Alba Iulia era judecătorul Liviu Gheorghe Odagiu. Acesta a părăsit conducerea instanței la 7 ianuarie 2023, când a început activitatea în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).
În prezent, Odagiu este președintele CSM, funcție în care a fost ales la 27 noiembrie 2025, mandatul începând la 7 ianuarie 2026.
Faptul că dosarul privește litigii salariale ale magistraților și că instanța era condusă atunci de actualul președinte al CSM face cu atât mai legitim interesul jurnalistic pentru identificarea completului care a soluționat cauza.
Nu este vorba despre publicarea unor date intime ale judecătorilor, ci despre identificarea unor magistrați care au exercitat o funcție publică și au participat la înfăptuirea actului de justiție.
Ce spune, concret, Curtea de Apel Alba Iulia
În răspunsul din 2 noiembrie 2026, semnat de conducătorul Biroului de Informare și Relații Publice, judecătoarea Ana Felicia Todeasă, instanța invocă inclusiv o decizie a Înaltei Curți din 2015 și hotărârea CJUE din cauza C-740/22.
Curtea susține că numele judecătorilor reprezintă date cu caracter personal și că trebuie realizată o balanță între interesul public de informare și protecția datelor.
Problema este că instanța nu explică de ce publicarea numelor celor doi judecători dintr-un complet care a soluționat un litigiu de muncă ar afecta drepturile sau libertățile acestora. În schimb, mută discuția către presupusa lipsă de relevanță a informației pentru interesul general.
Mai mult, Curtea îi reproșează jurnalistului că nu ar fi justificat contextul jurnalistic al solicitării, deși cererea a fost formulată în baza Legii 544/2001, iar activitatea judecătorilor unei instanțe publice este, prin natura sa, de interes public.
Dacă identitatea judecătorilor care soluționează dosare nu este o informație de interes public, ce anume mai poate afla societatea despre modul în care funcționează justiția?
Nu este vorba despre solicitări privind viața privată a judecătorilor, ci despre informații elementare referitoare la exercitarea unei funcții publice. Tocmai instituțiile chemate să garanteze respectarea legii ajung astfel să ofere presei exemple de opacitate administrativă.
