Nici la reuniunea de la Ramstein, guvernul german nu a dat undă verde pentru livrarea tancurilor de luptă Leopard. Ce mai așteaptă Berlinul? Este ceea ce se întreabă Christoph Hasselbach, în Deutsche Welle.
Recunosc. M-am răzgândit. Multă vreme am putut înțelege ezitarea cancelarului Olaf Scholz de a livra arme grele Ucrainei. Încă pot înțelege îngrijorarea că, prin furnizarea anumitor echipamente militare țării atacate, Germania sau NATO în ansamblu pot fi atrase în război. Oameni politici ruși au avertizat asupra acestui lucru, iar președintele Vladimir Putin a adus în discuție însăși opțiunea nucleară. Există, deci, suficiente motive pentru a fi prudenți în relațiile noastre cu Rusia.
Problema este că Putin știe acest lucru. Mai mult, el a inclus această teamă în calculele sale de bun la început. În timp ce ucrainenii luptă cu disperare pentru viața și libertatea lor, armata rusă distruge sistematic casele și utilitățile civile. Crimele de război sunt comise la ușa noastră, ca să spunem așa!
Se anunță un război de uzură
În comparație cu superioritatea numerică impresionantă a Rusiei și cu lipsa ei de scrupule în acest război, armata ucraineană s-a descurcat surprinzător de bine, recucerind chiar zone mari. Factorul esențial pentru reziliența ucraineană a fost sprijinul militar occidental.
Însă contraofensiva ucraineană și-a atins în mod evident limitele. A început un război de poziții pentru care Rusia este mai pregătită. Chiar și în absența bătăliilor majore, fiecare zi este o zi de suferință pentru populația civilă. O zi în care lumea nu își poate dedica întreaga energie altor probleme urgente, cum ar fi combaterea foametei, care a luat amploare în întreaga lume ca urmare a războiului din Ucraina.
Acum nu este momentul să negociem
Având în vedere actualul impas militar, penuria de energie și inflația, multe țări care susțin Ucraina fac din nou apel la diplomație. Haideți să negociem pentru pace, îndeamnă ele. Dar ce fel de pace? Una în termenii dictați de Rusia?
Să ne amintim de spusele secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, care în octombrie anul trecut, într-un interviu pentru Deutsche Welle, sublinia: „Dacă Rusia președintelui Putin încetează să mai lupte, va fi pace. Dacă Ucraina încetează să lupte, va înceta să mai existe ca stat independent”.
Prin urmare, diplomația și ajutorul militar nu sunt în antiteză, ci complementare. Ucraina ar trebui să negocieze de pe o poziție de forță, doar că nu se află în această situație.
Citește și: Rușii fac din Moscova o cetate asediată deși n-o atacă nimeni. Și un precedent terifiant
Definiția implicării în război o stabilește Putin
Potrivit experților militari, tancurile de luptă occidentale ar înclina decisiv balanța pe câmpul de luptă. Cu ajutorul lor, Ucraina, în loc să se mențină pe poziții, ar putea pătrunde în mai multe teritorii ucrainene ocupate de Rusia.
În gândirea lui Putin, aceste teritorii aparțin acum Rusiei. Ce se întâmplă dacă Rusia consideră că o înaintare ucraineană acolo cu tancuri de luptă occidentale reprezintă o intrare în război a țărilor care au furnizat tancurile? Dacă dorește, Putin poate să interpreteze situația în acest fel, ba chiar, după bunul plac, să considere că și alte lucruri înseamnă o intrare în război. Însă Occidentul nu trebuie să devină dependent de definițiile stabilite de Putin. Dreptul internațional este de partea Ucrainei și a susținătorilor săi militari. Această țară nu face decât să se apere împotriva unui agresor.
Continuarea, în Deutsche Welle!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
