Atât de multe proiecte neterminate, atât de multe ar mai fi avut de spus… a plecat direct de pe metereze, așa cum a fost toată viața ei. Cu o săptămână înainte să ajungă în spital puneam la cale, în ședință de redacție, un proiect frumos, despre orașele mici și soarta lor. Ea ar fi trebuit să acopere zona Banatului… Se întâmpla acum două luni. Colega noastră, Brîndușa Armanca a plecat pentru totdeauna. Rămas bun, Brîndușa!
„Este așa o nedreptate în lume… a plecat Brîndușa! Prea tânără! Pentru că Brîndușa avea un spirit tânăr! Astfel de oameni cu simțul dreptății, al onoarei și al demnității sunt foarte puțini. Așa un om curajos, cu o rară energie vitală pe care a dedicat-o unor cauze drepte și nobile, mai rar. A plecat direct de pe baricade, resimțea nedreptatea și răul din societate ca pe ceva personal. Cu adevărat jurnalistă, tenace, talentată și inspirată. M-a ajutat în multe proiecte de-a lungul anilor și avem minunate amintiri împreună. Am avut onoarea și șansa să îmi fie prietenă! O să-mi lipsească enorm! RIP!”, Cristina Guseth, director Freedom House România.
„Brîndușa Armanca a fost un model pentru mine și pentru mulți ca mine. Era unul dintre cei mai buni jurnaliști ai Estului Europei. Un om de presă exemplar și profesional și moral, un om bun și drept. Avea o forță incredibilă, lupta până în pânzele albe cu impostorii, plagiatorii, corupții, lupta cu nedreptatea. Brîndu avea un simț al justiției adânc înrădăcinat în conștiința ei și-n felul ei de a fi. Ducea bătăliile până la capăt fără să obosească. Brindușa a lucrat, a scris, a luptat până când a căzut, ca un copac, din picioare. Era instanță morală, fără să vrea, așa era ea!
Brîndușa este o personalitate greu de încadrat într-o singură profesie. A fost, în același timp, jurnalistă, manager de presă, autoare, profesoară universitară, documentaristă și promotoare culturală. Dincolo de toate astea, un fir roșu leagă întreaga sa viață: interesul pentru adevăr, pentru responsabilitatea cuvântului public și pentru recuperarea memoriei unor oameni și comunități care riscau să fie uitate. Nu era doar un jurnalist care semnala, era un jurnalist care făcea bine.
Pentru că Brîndușa era un om bun. Avea forța, optimismul și generozitatea unui mare om. Ea te ridica, te salva, îți dăruia. Și-a dăruit zilele în care umbla și nopțile în care scria. Și-a dăruit și mintea și inima”, Ruxandra Hurezean, jurnalistă, scriitoare, colaboratoare PressHub.
“O cunoșteam pe Brîndușa de aproape 20 de ani. Am participat, împreună, la realizarea Codului Deontologic Unic al Jurnalistului la Convenția Organizațiilor de Media în 2009. Am făcut planuri cum să facem din meseria asta ce se poate mai bun, mai drept, mai onest, în interesul binelui și niciodată altfel. Am petrecut șase ani la PressHub unde am văzut-o luptându-se cu criminali, târâtă în procese, am văzut-o apărând oameni și apărând adevărul. Am văzut-o luptându-se pentru convingerile ei și pentru o meserie făcută corect. I-am publicat (ca editor) ultimul ei articol pe PressHub, «Reportaj. Roșiile cu gust de roșii se coc în România» cu chiar o zi înainte de a ajunge pe patul de spital. Cum să mă pot gândi că va fi ultimul? Era atât de vie. Și cred că a fost chiar ultimul articol pe care l-a mai scris. În ultimele mesaje pe care i le-am trimis îi spuneam că ne gândim la ea, că o așteptăm, că sunt sigură ca va trece cu bine. Nu a mai apucat să le citească… Rămâi cu bine, Brîndușa! Articolele tale și memoria ta ne vor rămâne ghid drept!”, Hannelore Petrovai, editor PressHub.
Brîndușa Armanca, jurnalistă, scriitoare, profesoară universitară, voce importantă în societatea civilă
Studentă eminentă a Facultății de Filologie din Timișoara, Brîndușa Armanca s-a afirmat în viața culturală și jurnalistică încă dinainte de Revoluție, ca critic literar și ziarist la publicații de limbă maghiară. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara în 1977, iar debutul său în presă a avut loc în 1978, în revista „Orizont”. În anii ’80 a lucrat la publicația de limbă maghiară „Szabad Szó/Temesvári Új Szó”.
După decembrie 1989, Brîndușa Armanca s-a angajat constant în construcția unei societăți democratice, susținând libertatea presei, pluralismul, adevărul public, integrarea europeană, decomunizarea și respectarea drepturilor omului. A făcut parte din generația de jurnaliști care au înțeles libertatea câștigată după căderea comunismului nu doar ca pe o posibilitate profesională, ci și ca pe o responsabilitate civică.
Parcursul său jurnalistic este legat de instituții și publicații importante ale presei române. A colaborat cu Radio Europa Liberă, unde a fost corespondent în anii ’90, și a lucrat la „Expres”, „Orizont” și „Ziua”, unde a ocupat și funcția de director coordonator editorial. Ulterior, numele său a devenit asociat și cu revista „22”, Contributors.ro, PressHub și HotNews. Activitatea sa publicistică a cuprins mii de articole, precum și sute de emisiuni și corespondențe radio și de televiziune.
Jurnalismul practicat de Brîndușa Armanca s-a remarcat prin rigoare, claritate și respectarea regulilor profesionale. Într-o perioadă în care presa românească își căuta încă reperele și își construia propriile standarde după decenii de control politic, ea a insistat asupra deontologiei și asupra responsabilității jurnalistului față de public.
Pentru Brîndușa Armanca, anii de după 1989 au însemnat însă mai mult decât o carieră jurnalistică. Ca mulți dintre intelectualii activi ai generației sale, a urmat mai multe drumuri în paralel, într-o societate aflată într-o transformare profundă. A continuat să scrie și să lucreze în presă, dar s-a implicat și în educația jurnalistică, în administrația culturală și în viața civică.
A fost cadru universitar la Universitatea de Vest din Timișoara, unde a predat jurnalism și s-a numărat printre cei care au contribuit la dezvoltarea și consolidarea învățământului jurnalistic. A predat, de asemenea, la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. Prin activitatea didactică, a contribuit la formarea mai multor generații de jurnaliști.
Un alt capitol important al carierei sale a fost televiziunea. Între 1997 și 2003 a condus Studioul Teritorial TVR Timișoara, unde a realizat și coordonat numeroase producții jurnalistice și documentare. Filmele sale au primit mai multe premii naționale și internaționale, inclusiv distincții APTR.
Între 2006 și 2012, Brîndușa Armanca a fost directoarea Institutului Cultural Român din Budapesta. În această calitate, a desfășurat o activitate importantă de diplomație culturală și a deținut inclusiv președinția EUNIC Hungary, organizația care reunește institutele culturale europene din Ungaria.
Activitatea sa profesională și culturală a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții. Printre acestea se numără Premiul „Diogene” pentru jurnalism Radio la Europa Liberă, Premiul „Memorialul Revoluției” pentru jurnalism în slujba adevărului, mai multe premii APTR și distincții pentru activitatea culturală, inclusiv o importantă recunoaștere din partea Ministerului Culturii din Ungaria.
În paralel cu activitatea jurnalistică și academică, Brîndușa Armanca a fost implicată în viața civică. A activat în cadrul Societății Timișoara, al cărei vicepreședinte a fost, și a fost membră a Grupului pentru Dialog Social. Prin aceste implicări, a susținut constant valorile democratice și spiritul Proclamației de la Timișoara.
Un asemenea parcurs nu putea fi lipsit de tensiuni și adversități. Brîndușa Armanca a fost un jurnalist cu opinii ferme și cu un atașament explicit față de valorile democratice, ceea ce a făcut ca, în diferite momente, să intre în conflict cu oameni și structuri care nu împărtășeau aceleași valori. Și-a asumat însă aceste confruntări, punând adesea interesul public înaintea celui personal.
În esență, cariera Brîndușei Armanca poate fi citită ca o succesiune de forme ale aceluiași angajament: jurnalism făcut cu rigoare, educație construită în jurul responsabilității profesionale, cultură folosită ca instrument de dialog și implicare civică în apărarea valorilor democratice. Tocmai această consecvență, menținută de-a lungul a peste patru decenii, explică locul pe care l-a ocupat în presa și în viața publică a Timișoarei și a României.
În 4 august, Brîndușa Armanca a primit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara.
Brîndușa Armanca, subiectul Alertei Europene de hărțuire în justiție
Unul dintre cele mai recente și mai relevante episoade care ilustrează costul asumării jurnalismului de investigație îl reprezintă seria de procese intentate Brîndușei Armanca și rețelei PressHub de Beniamin Lup, președintele Asociației WorldTeach România. Începând din 2022, în urma unor investigații jurnalistice privind activitatea organizației și funcționarea unui centru destinat victimelor traficului de persoane, au fost deschise mai multe acțiuni în instanță împotriva jurnalistei și a unor publicații care au preluat sau au publicat materiale pe acest subiect.
Situația a căpătat o dimensiune europeană în februarie 2026, când Platforma pentru Promovarea Protecției Jurnalismului și a Siguranței Jurnaliștilor, aflată sub egida Consiliului Europei, a emis o alertă privind-o pe jurnalista Brîndușa Armanca și PressHub.ro. Alerta, înregistrată la 18 februarie 2026, semnala multiplele procese de defăimare și riscul ca acumularea acțiunilor în justiție și valoarea despăgubirilor solicitate să producă un efect de intimidare asupra jurnalismului de investigație. În document sunt menționate și alte publicații acționate în instanță în legătură cu acest caz, între care Libertatea, Click, Ziarul de Iași și Sursa de Vest.
Cazul a fost asociat în dezbaterea publică europeană cu fenomenul SLAPP – acțiuni strategice în justiție împotriva participării publice – prin care procesele pot ajunge să exercite presiune financiară și psihologică asupra jurnaliștilor și să descurajeze investigarea unor subiecte de interes public. În unele dintre aceste dosare au fost solicitate despăgubiri de sute de mii de euro, iar unele dintre procese se întind pe mai mulți ani.
Pentru Brîndușa Armanca, acest episod a reprezentat o nouă confruntare cu limitele pe care presiunile externe le pot impune libertății de exprimare. Ea a susținut că investigațiile au fost construite pe documente și informații verificabile și că miza nu este doar soarta unor procese individuale, ci capacitatea presei de a investiga fără ca amenințarea unor acțiuni judiciare costisitoare să devină un instrument de intimidare.
Faptul că un asemenea caz a ajuns pe agenda Platformei Consiliului Europei pentru siguranța jurnaliștilor adaugă o dimensiune importantă biografiei sale: după mai bine de patru decenii de jurnalism, Brîndușa Armanca a rămas fidelă aceluiași principiu pe care l-a urmat încă din anii de după Revoluție – acela că presa trebuie să poată cerceta și pune întrebări incomode atunci când sunt în joc chestiuni de interes public.
Brândușa Armanca, volume publicate
„Televiziunea regională în România. Un reper: TVR Timișoara” (2002) – o lucrare despre rolul televiziunii regionale și despre experiența TVR Timișoara.
„Ghid de comunicare pentru jurnaliști și purtători de cuvânt” (2002) – volum cu caracter practic și profesional, dedicat relației dintre presă și instituțiile publice.
„Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005) – o incursiune în zona criticii și istoriei literare.
„Media culpa” (2006) – una dintre contribuțiile sale importante la reflecția asupra presei, responsabilității și eticii jurnalistice.
„Învață să învingi” (2006), în colaborare cu Dana Harbuz-Miricioiu.
„Istoria recentă în mass-media. Frontieriștii” (2009), republicată într-o ediție revăzută și adăugită sub titlul „Frontieriștii” (2011) – probabil lucrarea sa cea mai importantă, dedicată celor care încercau să treacă ilegal frontiera României comuniste și modului în care această realitate a fost recuperată prin documentare și jurnalism. Cartea a fost tradusă și în limba maghiară.
„Abolirea timpului buimac”, în colaborare cu Ioana Rauschan (2015)
„Dalnic. Istorii nespuse din satul lui Doja”, realizat în colaborare cu Árpád Gazda și publicat în mai multe limbi (2016)
„Final la Cartea rataților” (2017).
