A fi sau a nu fi Republica Moldova? Este dilema care se pune în discuție la fiecare aniversare a independenței. O dilemă de ordin cognitiv și identitar: se dezbate caracterul sau mai exact sensul independenței.
Faptele sunt clare: la 27 august 1991, Republica Moldova și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică, aflată în descompunere – împărăția totalitară care a smuls acest teritoriu din corpul României Mari și din spațiul civilizației europene. „Declarația de independență”, adoptată de Parlament la acea dată, nu lasă loc de nicio îndoială.
Însă imperiul, care nu a murit de tot (dimpotrivă!), a contraatacat, un an mai târziu, declanșând războiul din Transnistria, astfel că după un scurt interstițiu democratic, Basarabia a revenit în zona de influență politică, economică și militară a „noii” Rusii kaghebizate.
Cohortele neocomuniste care au acaparat guvernarea la Chișinău au inversat sensul actului din 27 august 1991, pretinzând că Republica Moldova și-a afirmat statalitatea împotriva „pretențiilor expansioniste ale României”, nu în raport cu Rusia – „partenerul nostru strategic”.
Această pervertire de sens, adăugată vechiului mit al „jandarmului român” și cultivării „neutralității”, impuse de Moscova în Constituție, a menținut Republica Moldova în zona „gri”, izolată de Europa.
O definiție a independenței
Pe scurt: independența este libertatea de a-ți decide soarta fără presiuni și ingerințe externe. Este „blocstartul” alergătorului care aspiră să câștige marele trofeu în competiția cu alți sportivi, dar mai ales în competiția cu sine însuși, cu propriile limite, slăbiciuni și lașități.
Independența Republicii Moldova începe cu reabilitarea cuvintelor. Cu abandonarea fricii de a spune adevărul, cu voința de a curăța slinul propagandei rusești de pe creierul moldovenilor.
Așadar: ocupație, nu „eliberare”, deznaționalizare, nu „înflorire la sânul măreței Rusii”, rusificare, nu „bilingvism armonios”, limba română, nu „limba moldovenească”, Ștefan cel Mare – erou al tuturor românilor, nu „proto-părinte” al statului moldovenesc ostil României (care nici nu exista ca entitate politică în Evul Mediu), și tot așa.
[…]
Citiți integral editorialul jurnalistului Vitalie Ciobanu, publicat de Ziua Independenței Republicii Moldova, în Deustsche Welle:
