Raportul de monitorizare privind fenomenul antisemit din spațiul public românesc, publicat recent de către Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, a stârnit o dezbatere colaterală interesantă în social media: ce înseamnă critică democratică la adresa politicilor regimului Netanyahu și unde începe discursul antisemit în privința decriptării războiului din Gaza? Adina Marincea, o cercetătoare specializată în antisemitism și mișcările politice de extremă dreapta, a oferit o analiză detaliată pe această temă sensibilă, scrie Libertatea.
În oglindă, pentru a fi reprezentate ideile și nuanțele ambelor părți ale conflictului israeliano-palestinian, Libertatea a realizat un interviu cu Fatma Yilmaz, feministă, cercetătoare în științe politice și doctorandă la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Yilmaz explică ce înseamnă critică legitimă la adresa organizației teroriste Hamas și a clasei politice palestiniene în general și unde începe discursul islamofob ce îi afectează pe cetățenii palestinieni în lupta legitimă de a avea propriul lor stat.
„Islamofobia nu înseamnă critica islamului. Critica oricărei religii este legitimă într-o societate democratică, eu personal o practic și o susțin. Islamofobia începe în momentul în care critica unei doctrine religioase este transformată într-o suspiciune colectivă îndreptată împotriva oamenilor care aparțin sau sunt percepuți ca aparținând acelei religii. În dezbaterea despre conflictul israeliano-palestinian, islamofobia capătă însă forme și mai subtile. Ea se manifestă atunci când milioane de musulmani sunt transformați într-un corp moral colectiv obligat să răspundă pentru crimele Hamas. Întrebarea „condamnați Hamas?” este legitimă atunci când este adresată unor lideri politici sau religioși care au responsabilitatea de a se pronunța. Devine problematică atunci când este transformată într-un examen de moralitate rezervat aproape exclusiv musulmanilor obișnuiți. În acel moment nu li se mai cere să răspundă pentru propriile convingeri, ci pentru faptele altora. Vinovăția colectivă ia locul responsabilității individuale, iar aceasta reprezintă unul dintre mecanismele clasice ale oricărei forme de rasializare”, a explicat Fatma Yilmaz.
Citește articolul integral în Libertatea.ro
Citește și: Beșu îi răspunde lui Alin Ene: „Pare că deja are opinii despre dosarul meu disciplinar”
(Sursa foto: Fatma Yilmaz / Facebook)
