Debitul Dunării e în scădere alarmantă, ceea ce înseamnă că trei crize energetice se suprapun și se amplifică reciproc. Greșeala fondatoare în materie de energie a fost făcută de România la Neptun Deep.
Cele 3 crize suprapuse înseamnă un șoc extern al prețurilor la petrol și gaz declanșat de războiul din Golf și de blocarea Strâmtorii Ormuz; o presiune în regiunea pontică, unde infrastructura de export a petrolului caspic a devenit țintă militară; și un dezechilibru intern, hidrologic și instituțional, care a scos temporar din funcțiune o parte din capacitatea nucleară a țării chiar în mijlocul verii când e consumul cel mai mare.
România nu are o problemă de resurse, ci una de asumare a deciziilor, care mereu sunt luate prea târziu sau deloc, ori în ordine greșită. De fapt, unda de șoc externă din 2026 nu a creat vulnerabilitățile, ele doar au devenit vizibile în contextul complicațiilor internaționale. În fond, în regiune, România avea în 2018 cel mai bun scor din punct de vedere energetic: descoperise zăcământul din Marea Neagră, două reactoare nucleare funcționale, posibilitatea de a le termina și pe celelalte două, energie semnificativă din surse hidro, producție de cărbuni, patru rafinării relativ eficiente plus o capacitate de înmagazinare peste media statelor din Europa de Est. Spre deosebire de România, Bulgaria, care avea mai puțin, pare să aibă acum mai mult, nu din resurse, ci din proiecte: capacități de stocare mai mari și mai bune, e racordată la rețelele sud-est europene, un program nuclear în extindere la Kozlodui, centrală care în acest moment asigură 40% din necesarul de electricitate al țării și, per total, energie electrică mai ieftină decât România. De ce? Pentru că România vinde la prețuri mici în timpul zilei surplusul de energie bulgarilor, care îl stochează și îl revând spre seară românilor la prețuri mari. Grecia, care nici ea nu are mai nimic în subsol, și-a folosit geografia și a devenit un hub energetic între Est și Vest. România are resurse, dar îi lipsesc programele sau pur și simplu oficialilor de la București le place dependența de Rusia, altfel nu se explică de ce 60% din petrolul necesar vine din Kazahstan prin Marea Neagră din porturi rusești. De ce nu s-a gândit și Bucureștiul să se lege la conductele Central și Vest Europene, dacă nu înainte, cel puțin după invazia Ucrainei.
Continuarea, în Deutsche Welle
(FOTO: Ovidiu Micsik / Inquam Photos)
