De trei săptămâni așteptăm premierul pe care îl va desemna președintele.
Se speră că după repriza a doua de consultări vom afla cine e alesul președintelui care oscilând permanent între dolce farniente și festina lente face pauze lungi între reprize. Prima rundă n-a dat rezultate. Președintele a invitat toate partidele parlamentare inclusiv AUR căci trumpismul (criptoputinismul) se încadrează în ,,orientarea prooccidentală” cu care Nicușor a înlocuit ,,orientarea proeuropeană” – deși, români fiind, toți suntem europeni. Mai mult sau mai puțin onești.
Au poposit la Cotroceni traseiști neafiliați precum Coarnă, Ninel Peia, Adrian Peiu și alte peioase. Voturile n-au miros. Neafiliat, Becali a întârziat (reținut de slujba de Înălțare) astfel că a discutat separat cu președintele căruia i-a sugerat să apeleze la gen. Pahonțu (șeful SPP) cerându-i să-l șantajeze pe Bolojan ca să cedeze. Oare cum o fi primit onestul Nicușor această propunere indecentă? Nimic fără generali, ai?
Potrivit lui Becali premierul va fi ,,un independent”. Eventual Eugen Tomac, un eșec garantat. Ciudat din partea președintelui să intre în confidențe cu Becali. Doar dacă voia să se afle de opțiunea sa pentru premierul tehnocrat – care i-a lăsat amintiri de coșmar guvernatorului Isărescu: ,,vorbeam singur, număram zilele ca un deținut”.
De fapt, orice premier, tehnocrat sau politic, e un condamnat dacă încalcă teritoriile oligarhilor bugetivori. Sunt prea multe de ascuns în economia și în instituțiile noastre pentru ca partidele care le-au căpușat să permită vreunui picior străin să le calce mușuroiul. În plus există și zone interzise oricărui control (justiție, MAI, SRI, SIE) care fac ce vor.
Continuarea, în Revista22.ro
Citește și: Tia Șerbănescu (Revista 22): Țara în punctul mort
