Fabrica de Trăsuri din București, gândită de arhitectul Castelului Peleș

Data:

Una dintre puținele clădiri în stil neogotic din București, prea puțin cunoscută, dar încărcată de istorie, este Fabrica de Trăsuri „Hermann Rieber”, de pe str Romulus 15-17.

Clădirea a fost construită în 1899 de către industriașul de origine germană, pentru a extinde activitățile companiei fondate de către bunicul său, venit din Germania la 1 an după sosirea Regelui Carol, în 1867. 

Hermann I Rieber era prima generație de carosieri născută în România, împreună cu fratele său, Alexander, conform datelor de pe mausoleul familiei din Cimitirul Luteran-Evanghelic.

În 1911, firma devine și dealer de automobile, piese și consumabile Mercedes Benz și furnizor al Casei Regale, informație menționată cu mândrie pe o factură din acest an.

Citește și: După 200 de ani. Un medic stabilit în Germania restaurează casa familiei și o redă orașului

Clădirea, gândită de arhitectul Castelului Peleș

Lângă fabrică, Hermann Rieber și-a construit și propria casă, în 1903, tot în stil neogotic, cu interiorul pictat și decorat cu influențe Art Nouveau.

Arhitectul celor două clădiri este polonezul Zigfried Kofsinski, care a lucrat și la Castelul Peleș și care este cunoscut publicului pentru clădirea restaurantului Caru cu Bere.

În anii ’30, firma deschisese un show-room Mercedes-Benz la parterul clădirii Creditul Minier, la intersecția dintre Str. Batiștei și Bd. Nicolae Bălcescu, după cum ne arată o fotografie de epocă.

În prezent, clădirea aparține Arhivelor Naționale și se deteriorează pe zi ce trece, fără a exista planuri de conservare și valorificare.

Citește și: Conacul Neamțu a fost salvat. Sediu de CAP, degradat după ’89 și reabilitat cu ajutorul donaţiilor

O căruță de la Fabrica de Trăsuri costa între 1000 și 2000 de lei

„Acum 120 de ani, Rieber căpătase deja faimă; în octombrie 1896, o gazetă din București anunța că Partenie, episcopul Dunării de Jos, «în speranța câ va fi ales Mitropolit Primat, a comandat la carețașul din strada Mântuleasa o caretă luxoasă, căptușită cu atlas albastru și având pe amândouă laturile coroana Mitropolitană».

Înaltul ierarh plătise pe trăsură 2.600 de lei (cam tot atât costa și o caleașcă de Viena fără prea multe dotări). Scaunul Mitropolitan era atunci vacant deoarece, în luna mai, Ghenadie, Mitropolitul Primat al Ungro-Vlahiei, fusese înlăturat din funcție și caterisit, în urma unor mașinațiuni politice.

În mai 1896, Iohann Rieber a cumpărat de la Eufrosina Bucilor o proprietate pe strada Romulus, în apropierea atelierelor sale de pe Mântuleasa.

În câteva luni, caretașul și-a reamenajat fabrica în strada Romulus. După 1895, frâiele afacerii au fost preluate de Hermann Rieber, fiul cel mare.

În ianuarie 1898, acesta anunța cu mândrie că dispune de un nou local, «cu ateliere mari, speciale, pentru a corespunde întinderei ce-a luat fabrica».

Firma Rieber oferea amatorilor și «trăsuri uzate, cu prețuri moderate», dar și «trăsuri de comandă, de la 1200 la 2000 de lei.». Vedem bine că pentru episcopul Partenie, caretașul construise ceva deosebit”

Autorul nu ne mai spune însă dacă trăsura comandată la Riber a fost folosită de Partenie în scopul pentru care a fost comandată, adică dacă a fost sau nu ales Mitropolit Primat. (Din volumul: Volum: „Di, di, di, murgule, di…Bucureștii trăsurilor”, de Dan Roșca)

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

Reclama Koemerling
Reclama Koemerling
spot_imgspot_img
Ovidiu Neacșu
Ovidiu Neacșu
Este ghid local pasionat de istoria și arhitectura orașelor, în cadrul proiectului Bucureștiul Povestit.
1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related