În timp ce România își căuta un guvern, două mari orașe ale țării trăiau, independent de haosul politic, propriile lor ambiții: la Cluj se desfășura TIFF, iar la Sibiu – FITS. Dacă par realități paralele, să știți că așa și sunt!
Pentru că fenomenele culturale au propria lor desfășurare. Împing – ca niște ape subterane – idei și schimbări în mintea și comportamentul unor lumi altfel bulversate și confuze. Dincolo de câștigul cultural, festivalurile acestea realmente bagă bani în buzunarele orașelor, contribuie la PIB-ul lor: estimările arată că este vorba de 15 -25 milioane € impact în economia locală, în 10 zile.
Când Festi-valul i-a luat pe sus
„În România, când veneau oamenii cu idei, cu proiecte, erau priviți așa, foarte ciudat, și, firește, îți admirau tinerețea, entuziasmul, dar se uitau la tine și ziceau: băiatul ăsta e de pe altă planetă!”, așa își amintește Tudor Giurgiu că era privit, când bătea la uși și spunea că vrea să facă un festival internațional de film la Cluj.
Acum, Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) a ajuns la 130 de mii de spectatori, aproape 250 de filme și peste 1000 de invitați importanți din lumea cinematografiei internaționale.
Dar poate cel mai important efect nu este cel contabil: TIFF a contribuit la schimbarea felului în care este perceput orașul – de la centru universitar regional la loc care produce și atrage cultură contemporană.
S-a dezbătut mult imaginea aleasă pentru afișul acestei ediții, TIFF 25: o bancă tricoloră pe fundal roșu cu titlul „Tot aici!” Organizatorii și-au explicat alegerea ca fiind un mesaj de statornicie, de continuitate: era cel mai simplu mod de a spune că aici au început, pe vremea când orașul era condus de un primar naționalist și avea bănci tricolore și iată că – după 25 de ani – sunt tot la Cluj, nu au plecat, nu au dispărut. Pe lângă aceasta fixare, indiciu în timp, mesajul poate fi citit și ca un avertisment privind revenirea curentului naționalist-suveranist care bântuie nu doar România. O necesară aducere aminte!
Cultură și infrastructură
Privite din perspectiva unui oraș, festivalurile înseamnă și infrastructură, ocupare a forței de muncă și redistribuire temporară a banilor printr-o economie locală.
Festivalul d’Avignon – de teatru – este unul dintre cele mai puternice exemple europene de transformare a culturii într-un motor economic regional. În fiecare vară, programul oficial – cunoscut sub numele de „In” – atrage în jur de 120.000 de spectatori și propune peste 400 de evenimente, într-un cadru organizat cu un buget de aproximativ 17,6 milioane de euro (ediția 2026). Dincolo de dimensiunea artistică, acest segment al festivalului generează deja un impact economic estimat de peste 60 de milioane de euro în regiunea Vaucluse, prin consum turistic, servicii și activitate culturală directă.
Adevărata particularitate a Avignonului apare însă în paralel, prin fenomenul „Off”, care transformă complet scara evenimentului. Aici, orașul devine o platformă uriașă de producție și difuzare teatrală, cu aproximativ 1.400 până la 1.700 de spectacole găzduite în sute de spații independente. „La Avignon în festival sunt spectacole invitate care se joacă în spații rezervate, în teatre și alte săli, dar cele mai multe trupe își caută câte un loc prin oraș, la un colț de stradă, într-o piațetă, oriunde găsesc loc. Și acolo, pe caldarâm, își joacă spectacolul. Tot orașul devine o scenă, un teatru!”, povestește actorul Adrian Matioc.
Statisticile publice arată că, în timpul festivalului, Avignon primește în jur de 300.000 de participanți, care generează peste 2 milioane de intrări la spectacole, ceea ce indică un nivel de consum cultural extrem de ridicat pentru o perioadă concentrată de doar câteva săptămâni.
Dimensiunea economică a acestui „ecosistem” este pe măsura amplorii sale. Estimările publice variază, în funcție de metodologie, dar indică un impact total – direct și indirect – între 40 și 100 de milioane de euro pentru economia locală, la care se adaugă efectele generate de segmentul oficial al festivalului.
Ce e impresionant la Avignon nu e doar suma, ci și raportul la mărimea orașului: Avignon are aproximativ 90.000 locuitori, deci festivalul expandează orașul, ajunge să creeze un alt oraș în timpul verii.
Citește și: 130.000 de participanți și peste 100 de evenimente sold-out la TIFF.25
Edinburgh – cea mai mare economie de festival din lume
Din acestă perspectivă, putem vedea că mecanismul de bază este simplu și se repetă, la scări diferite, de la Avignon, la Edinburgh până la Cluj și Sibiu.
Dacă Avignon este „capitala teatrului european” în iulie, Edinburgh în august este probabil cea mai mare economie de festival cultural din lume.
Cazul Edinburgh este, în acest sens, un experiment-limită: arată cât de departe poate ajunge un eveniment cultural atunci când se transformă, efectiv, într-o industrie sezonieră.
Un festival aduce într-un oraș, într-un interval scurt de timp, un număr de vizitatori, artiști și profesioniști mult mai mare decât ar exista în condiții normale. Acel public vine și cumpără cazare, mâncare, transport și bilete – bani care, în lipsa festivalului, nu ar fi intrat deloc în economia locală în acea perioadă.
Diferența dintre festivaluri ține de vechime, tradiție, dar mai ales de scară: la Edinburgh acest mecanism funcționează cu o audiență de aproape 4 milioane de participări și un impact economic estimat între 407 și 492 de milioane de lire sterline, în funcție de metodologia de calcul folosită.
Există, totodată, un al doilea nivel economic, mai puțin vizibil în cifrele de turism, dar la fel de important: cel de piață profesională. La Edinburgh, festivalul este și un loc de tranzacționare – aproape 1.800 de producători, agenți și directori de teatre vin special pentru a cumpăra spectacole și a semna turnee viitoare. Această funcție transformă orașul, pentru câteva săptămâni, într-un nod de comerț cultural internațional, cu efecte economice care se prelungesc mult după închiderea festivalului, prin contracte și colaborări semnate.
Din unele studii reiese că 82% dintre vizitatori spun că festivalurile sunt un motiv important să revină în Edinburgh sau în Scoția.
Orașe mai emancipate decât țara
Comparativ, fenomenul se regăsește la scară mai mică, dar este prezent și la festivalurile din România. În cadrul ambelor festivaluri s-a creat o bursă de spectacole, au loc dezbateri și se creează relații culturale care produc efecte pe termen lung.
Un festival precum TIFF, la Cluj, sau FITS, la Sibiu, generează un impact economic de ordinul a 10–25 de milioane de euro – suficient pentru a justifica investiția publică și a aduce vizibilitate orașului.
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) care are loc în aceste zile (19-28 iunie), este unul dintre cele mai extinse evenimente culturale din Europa, nu doar prin amploarea programului, ci și prin modul în care transformă orașul într-o scenă continuă.
Festivalul se desfășoară în spații indoor, outdoor, piețe și locuri publice, ceea ce face ca întregul Sibiu să fie antrenat în festival, iar efervescența lui să cuprindă și cartierele de periferie, foste spații industriale sau clădiri cândva abandonate.
În ultimii ani, FITS a ajuns la peste 800 de evenimente, cu o participare internațională tot mai extinsă și o creștere constantă a dimensiunii sale. Ediția din 2026 are 848 de evenimente, peste 5.000 de artiști din 83 de țări, desfășurate în aproximativ 82–83 de spații din oraș și din împrejurimi.
Impactul asupra infrastructurii turistice este foarte mare, aproape toți comercianții și producătorii din oraș așteaptă cu nerăbdare festivalul și recunosc că este perioada cea mai bună pentru afacerile lor.
Numai în domeniul ospitalității, organizatorii au încercat să asigure aproximativ 10 mii de camere, iar gradul de ocupare hotelieră ajunge frecvent la 100%.
Un manager hotelier din Sibiu îmi descria perioada FITS ca fiind cea mai „sigură” din an. Orașul ajunge aproape la capacitate maximă, iar rezervările pentru festival se fac chiar și cu doi ani înainte, semn al maturizării acestui eveniment ca motor economic al orașului.
Din punct de vedere economic, estimările neoficiale indică pentru ediția de anul acesta un impact de peste circa 25 milioane de euro pentru economia locală, generat din turism, servicii și consum cultural.
Cultura = dezvoltare umană și urbană
Cluj, Sibiu, Avignon și Edinburgh au dimensiuni și istorii diferite.
Dar privite împreună, aceste orașe-festival ne duc spre aceeași concluzie: dincolo de diferențele de scară, ele creează dezvoltare, produc impact în economie și în modul de viață al locuitorilor.
Festivalurile aduc bani în economie, dar produc și altceva mai greu de cuantificat: schimbă modul în care orașele sunt trăite, percepute și folosite. Iar în multe cazuri, tocmai acest efect invizibil devine cel mai durabil rezultat al lor.
Prin faptul că se întâmplă anual, devine ritual și este un liant pentru toți locuitorii unui oraș, indiferent de statutul social sau de strada pe care stau. Festivalul oferă identitate unui oraș: zici TIFF, știi că e Cluj, zici FITS, zici Sibiu, așa cum FILIT înseamnă Iași, Art Encounters – Timișoara sau Shakespeare – Craiova. În aceste orașe, cultura a ajuns să funcționeze ca instrument de dezvoltare economică, de repoziționare internațională și de regenerare urbană.
