Sistemele Patriot reprezintă aproximativ 67% din lansatoarele terestre cu rază lungă de acțiune inventariate în Europa, fără Turcia, potrivit unei analize Bruegel publicate pe 10 noiembrie.
Dependența de interceptoarele americane devine o vulnerabilitate în condițiile în care producția din SUA nu ține pasul cu cererea, iar strategia administrației se schimbă des și imprevizibil.
Autorii cer Washingtonului să respecte termenele de livrare pentru comenzile europene deja plasate, iar guvernelor UE să finanțeze prin contracte multianuale extinderea producției de sisteme europene, precum SAMP/T și viitorul proiect Freyja.
Cât costă securitatea
Germania se numără printre țările europene care au mizat pe avioanele de luptă F-35 și pe sistemele Patriot pentru a-și consolida capacitățile aeriene.
Autorii Bruegel arată că aceste achiziții răspundeau unor preocupări privind performanța și disponibilitatea echipamentelor, precum și capacitatea de a opera alături de forțele americane. Exista și așteptarea ca achizițiile să încurajeze Washingtonul să rămână implicat în apărarea Europei. În evaluarea lor, războiul Rusiei împotriva Ucrainei, cererea de interceptori din Orientul Mijlociu și limitele producției americane fac mai riscantă această dependență.
Analiza tratează F-35 în contextul mai larg al superiorității aeriene și își concentrează datele pe Patriot. Pe baza inventarului publicat de Institutul Internațional pentru Studii Strategice în 2025, Bruegel numără 182 de lansatoare Patriot din 270 de lansatoare cu rază lungă de acțiune în țările europene analizate, fără Turcia. Asta înseamnă aproximativ două treimi din lansatoarele inventariate.
Datele privind achizițiile indică o creștere a cererii europene după invazia rusă pe scară largă a Ucrainei. Între 2022 și sfârșitul lui 2025, țările europene au comandat 1.519 interceptori Patriot, comparativ cu 1.026 în cei șapte ani anteriori. Graficul Bruegel folosește cantitățile din acordurile de achiziție. Livrările de urgență către Ucraina din stocurile americane sunt în afara acestei serii. Ponderea Europei în comenzile globale înregistrate de Bruegel a urcat de la 36% la 84% între cele două perioade.
Lockheed Martin a raportat că a livrat 620 de interceptori PAC-3 MSE în 2025. Acordul-cadru pe șapte ani semnat cu guvernul SUA în ianuarie 2026 urmărește să ridice capacitatea anuală de producție la aproximativ 2.000 de unități. Acesta este un obiectiv de capacitate pentru producția destinată Statelor Unite, aliaților și partenerilor lor. Ritmul livrărilor către Europa depinde de extinderea producției și de repartizarea acesteia între clienți.
Franța și Italia operează deja sistemul franco-italian SAMP/T. Autorii consideră că numărul limitat de lansatoare și interceptori disponibili împiedică o trecere rapidă la acest sistem. Freyja, proiect lansat de Ucraina și nouă parteneri europeni, se află la o etapă mai timpurie. Bruegel menționează posibilitatea unui prototip la jumătatea lui 2027. Producția și intrarea în serviciu sunt etape ulterioare.
Europa, singură acasă, dar cu Patriot
În evaluarea analiștilor Bruegel, capacitatea Europei de a se apăra chiar și în absența sprijinului american ar trebui să devină un criteriu pentru viitoarele achiziții.
Autorii propun ca guvernele europene să finanțeze extinderea producției SAMP/T și dezvoltarea Freyja prin comenzi pe termen lung, cu contracte care să încurajeze creșterea producției și livrările mai rapide. În același timp, ei cer discuții cu administrația și Congresul SUA pentru ca interceptorii Patriot deja comandați să ajungă la timp.
Apărarea aeriană și antirachetă integrată a NATO combină avioane, sisteme terestre, radare, avertizare timpurie și structuri de comandă. Patriot și SAMP/T contribuie la această apărare multistrat.
Pentru România, o altă componentă a arhitecturii aliate este instalația americană Aegis Ashore de la Deveselu, dedicată apărării împotriva rachetelor balistice. NATO include în această misiune și instalația de la Redzikowo, în Polonia, precum și nave americane staționate în Spania.
O analiză separată a Institutului Internațional pentru Studii Strategice, publicată în iunie, identifică în scenariul unei Europe fără sprijin militar american dificultăți legate de stocurile de muniții, războiul electronic și integrarea operațiunilor aeriene. În evaluarea lui Ruben Stewart, capacitatea de a obține superioritatea aeriană depinde și de mijloacele necesare pentru neutralizarea apărării aeriene adverse. Acest scenariu explică de ce dotarea cu avioane și interceptoare este doar o parte a capacității colective.
La 28 septembrie, Consiliul UE a inclus apărarea aeriană și antirachetă integrată, cu avertizare timpurie și comandă coordonată, între primele cinci proiecte europene de apărare de interes comun. Proiectul poate primi sprijin pentru dezvoltare prin Programul european pentru industria de apărare, care are un buget total de 1,5 miliarde de euro pentru 2025–2027.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
(FOTO: AGERPRES FOTO / EPA)
