Pe 11 septembrie, judecătoarea Sorina Marinaș, de la Curtea de Apel Craiova, a întrebat, în esență, dacă în România un magistrat poate fi sancționat pentru că sesizează Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Pe 15 septembrie, la ora 8:55 dimineața, Înalta Curte i-a răspuns — nu printr-o hotărâre de principiu, ci luându-i dosarul și ștergând tot ce făcuse în el. Cererea fusese depusă personal, cu trei zile înainte, de procurorul general al României, Cristina Chiriac (foto).
Prima întrebare vizează chiar arhitectura prin care România își anchetează propriii magistrați. Judecătoarea a întrebat dacă articolul 2, articolul 4 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, coroborate cu Anexa IX din Actul de aderare a României la UE, se opun unei reglementări naționale care restrânge competența Direcției Naționale Anticorupție, atribuind ancheta infracțiunilor de corupție comise de magistrați exclusiv unor procurori anume desemnați de Procurorul General, la propunerea Plenului CSM — aceiași procurori fiind competenți și pentru toate celelalte categorii de infracțiuni comise de magistrați.
Altfel spus, este legal, în raport cu dreptul european, ca magistrații să fie scoși din competența DNA și trimiși către un corp de anchetatori numiți politic-corporatist, un fel de SIIJ sub altă formă?
A doua întrebare merge și mai departe. Judecătoarea a întrebat dacă articolul 2 și articolul 19 alineatul (1) TUE se opun unei practici naționale care declară incompatibil un judecător care pune în discuție necesitatea sesizării CJUE sau care dispune această sesizare — știut fiind că starea de incompatibilitate nedeclarată constituie abatere disciplinară — deși, în virtutea articolului 267 paragraful 3 din TFUE, judecătorul este obligat să sesizeze Curtea.
Cu alte cuvinte, se poate transforma în vină disciplinară exercitarea unei obligații impuse de tratat?
Răspunsul a venit în 72 de ore. Judecătoarea a fost, pur și simplu, deposedată de dosar, iar toate actele ei de procedură au fost desființate. Și fără ca CJUE să apuce să fie întrebată.
Ce a invocat Chiriac
Documentul prin care Ministerul Public a atacat inițiativa judecătoarei este instructiv nu prin ce conține, ci prin ce nu conține, adică niciun motiv de strămutare.
Parchetul acuză că judecătoarea a pus în discuție sesizarea CJUE fără a explica de ce ar fi necesară pentru soluționarea cauzei. Obiecție care se prăbușește singură, prin însuși textul actului. Chiar în paragraful următor se recunoaște că „la solicitarea Ministerului Public cauza a fost amânată pentru ca procurorul să poată formula concluzii cu privire la cererea de sesizare”, cu termen la 15 septembrie, ora 12:30. Motivarea unei sesizări CJUE se face în încheierea de ședință, redactată după dezbateri. Judecătoarea era reproșată că nu făcuse încă ceea ce încă nu avea cum să facă — și tocmai pentru că parchetul ceruse amânarea.
Reproșul numărul doi este acela că „nu este îndeplinită, în concret, niciuna dintre condițiile necesare sesizării Curții”. Aici Ministerul Public se substituie deschis atât judecătorului național, cât și Curții de la Luxemburg. Jurisprudența constantă a CJUE stabilește că aprecierea necesității unei trimiteri preliminare aparține exclusiv instanței naționale care judecă litigiul, iar o instanță superioară nu poate împiedica o instanță inferioară să adreseze întrebări. Parchetul nu contrazice o soluție, ci contestă însuși dreptul unui judecător de a întreba.
Strămutarea se dispune când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată de împrejurările cauzei, de calitatea părților, ori când există pericol de tulburare a ordinii publice. Nimic din toate acestea nu a fost invocat. Ce s-a invocat, în realitate, a fost dezacordul parchetului cu o poziție procesuală a unui singur judecător. Pentru așa ceva există, la limită, recuzarea. Nu există strămutarea întregii cauze la altă curte de apel.
Instanța supremă a admis-o, totuși. Cu opinia separată a judecătoarei Aida Rodica Popa, care s-a opus. Ceilalți doi membri ai completului — Luminița Criștiu Ninu și Andrei Cosmin Mitrache — au dispus mutarea dosarului la Curtea de Apel București și anularea actelor de procedură efectuate la Craiova.
Cronologia care spune totul
ÎCCJ fixase inițial termen pentru cererea de strămutare pe 17 septembrie. La Craiova, termenul în dosar era pe 15 septembrie, ora 12:30 — adică strămutarea ar fi venit după ce judecătoarea ar fi apucat să se pronunțe asupra sesizării CJUE. Instanța supremă și-a devansat propriul termen, judecând cererea pe 15 septembrie, la ora 8:55. Cu trei ore și treizeci și cinci de minute înainte.
Nu a fost o coincidență de agendă. A fost o cursă contra cronometru, câștigată la mustață, împotriva unei întrebări adresate CJUE.
Cine a semnat cererea și de ce contează
Al doilea element fără precedent ține de autorul demersului. Conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova — procurorul general al parchetului și adjunctul său — au refuzat să formuleze fie cererea de recuzare a judecătoarei, fie cea de strămutare. Refuz care, în logica independenței procurorului, ar fi trebuit să încheie discuția.
În locul lor, procurorul general al României, Cristina Chiriac, a sesizat personal Înalta Curte.
Secția pentru procurori a CSM a fost sesizată cu exact această chestiune — dacă a fost încălcată independența procurorilor din subordine. Votul privind sesizarea Inspecției Judiciare s-a încheiat în balotaj: trei pentru, trei împotrivă, un vot nul. Urmează reluarea. La ședință a participat și a votat împotriva sesizării Inspecției Judiciare ministrul interimar al Justiției, Cătălin Predoiu — membru al unui guvern demis, a cărui îndreptățire de a exercita un vot cu putere decizională a fost contestată în plen de procurorul Claudiu Sandu.
A votat până și Cristina Chiriac în propria cauză, care a asigurat Secția că respectă independența procurorilor, la câteva zile după ce a acționat în locul a doi procurori care refuzaseră să acționeze.
Ce rămâne
Dosarul merge la București, la un complet repartizat aleatoriu, care va relua totul de la zero. Plângerea Patriciei Cucu împotriva clasării unui dosar de corupție cu magistrați — clasare dispusă chiar de procurorii anume desemnați a cărei legitimitate europeană urma să fie pusă în discuție — își reîncepe drumul.
Reclamanta din dosarul de la Craiova, Patricia Cucu, a intervenit printr-un comentariu la o postare pe Facebook pe această temă. „Cel mai important este că presa a început să descrie exact succesiunea procedurală. G4Media scrie că dosarul de bază este cel în care „Patricia Cucu” contestă clasarea unui dosar privind fapte de corupție ce implicau magistrați; amintește întrebările CJUE puse în discuție de judecătoarea Sorina Marinaș, cererea de strămutare formulată la 14 septembrie de procurorul general Cristina Chiriac și devansarea termenului ÎCCJ la dimineața de 15 septembrie. Publicația relatează că ÎCCJ a trimis cauza la Curtea de Apel București și că hotărârea a fost luată cu majoritate, judecătoarea Aida-Rodica Popa formulând opinie separată.
În 2 ore ÎCCJ prin Parchetul General a strămutat un dosar construit cu probe culese de subsemnata în 5 ani de procese pentru ca procurorii aveau treaba: Să se odihnească între două clasări. Serveau o shaorma, ieșeau la plimbare, excursioniști și trai pe unde voiau..până când un judecător a zguduit sistemul cu 2 întrebări de bun simt cât 50 de ani de fraudă cadastrală.
Dar o intrebare de bun simț, în toti acesti acești ani, de ce Parchetul General și ICCJ nu a făcut nimic în 2 ore sa rezolve 50 de ani de frauda cadastrală și exproprieri ilegale? De ce nu a restabilit niște drepturi de proprietate încălcate? De ce Parchetul General sesizat și cautat de subsemnata să numească un alt procuror ca să instrumenteze dosarele si sa declare titlul de proprietate fals al finului primarului, nu a depus aceleasi diligente urgente???
Adică până când să răbdăm noi și sa vedem ce faceți din justițiabil și calitatea actului de justiție și cât de ridicole sunt găștile când vine vorba de sesizarea CJUE pe tema corupției sistemice? Cel mai copt sistem veniți să îl vedeți în Parchetul Corabia. Sute de plângeri și mii de plângeri ale tuturor referitor la activitatea d-nei Felicia Prodan și nimeni nu face nimic atât de înrădăcinată este în scaun”, este comentariul reclamantei.
Întrebările lui Marinaș, însă, nu au dispărut. Ele rămân valabile, iar una dintre ele are acum un dosar de caz atașat. Se poate, în România anului 2026, ca un judecător care pune în discuție sesizarea CJUE să rămână, în trei zile, fără dosar și fără actele pe care le-a întocmit?
