Istoricul Dennis Deletant şi-a lansat, săptămâna aceasta, la Constanţa, volumul „Comunismul în România. Paradox și degenerare” (Editura Humanitas, 2025). Evenimentul a avut loc la Cazinoul din Constanţa şi alături de autor au fost conf. univ. dr. Daniel Citirigă, decanul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa, şi lect. univ. dr. Gabriel Manea de la aceeaşi facultate.
Lucrarea lui Dennis Deletant reprezintă, în opinia lui Daniel Citirigă, o sinteză completă a regimului comunist şi, în acelaşi timp, cea mai valoroasă carte referitoare la comunism pe care România o are la ora actuală. În acest context, am avut un dialog cu istoricul Dennis Deletant despre cum privim, astăzi, regimul comunist din România, despre ce nu reuşeşte încă România să repare în drumul său spre o democraţie reală, consolidată şi despre faptul că vorbim constant – chiar dacă fără o dovadă palpabilă, incontestabilă – despre rolul jucat de serviciile secrete în desfăşurarea alegerilor prezidenţiale din România, din 2024. În acest interviu, istoricul afirmă că tinerii trebuie să cunoască istoria României, în special perioada interbelică, pentru a nu repeta tragedii.
Ada CODĂU: Cât de departe credeţi că este astăzi România de paradox şi degenerare?
Dennis DELETANT: Este foarte departe în sensul că totul este oarecum previzibil. Spun din păcate e previzibil pentru că România – de la Revoluția din 1989 încoace și mai ales în anii ’90 – n-a făcut reformele necesare decât la insistențe venite din afară, iar asta, mai ales după intrarea României în NATO, în 2004, și după aderarea la Uniunea Europeană, în 2007. Toate imboldurile astea ca situaţia să se schimbe, să se șteargă încetul cu încetul urmele perioadei comuniste, toate încercările astea au fost frustrate de un fel de lipsă de voință, zic eu, din partea parlamentarilor români de a face reformele necesare. Și deși suntem departe de așa ceva? Incertitudinea asta pe plan politic încă se răsfrânge asupra situației actuale din România.
Ce e foarte trist e faptul că România n-a putut sau n-a vrut să beneficieze de toate împrumuturile pe care Uniunea Europeană le-a oferit din 2007 încoace. Am făcut un calcul din care reiese că din toate granturile pe care le-a oferit UE din 2007, România a beneficiat doar de vreo 50% din ele. O serie de guverne, indiferent de culoarea lor, n-au fost în stare să facă proiecte din fondurile oferite de UE. Și din cauza asta am ajuns la deficitul pe care îl are România. Nu e doar vina Guvernului Bolojan, ci și a altor guverne, care n-au avut un nivel de profesionalism care să le permită să beneficieze de ce oferă Bruxellesul.
Ada CODĂU: Credeţi că am ajuns la distanţa obiectivă, la gândirea critică, la detaşarea care ne sunt necesare pentru a analiza comunismul din România? Dar fără patimă şi, pe de altă parte, fără a-l relativiza.
Dennis DELETANT: După părerea mea, domnul Silviu Brucan avea dreptate atunci când a zis că va dura cel puțin 20 de ani ca România să se reformeze în sensul în care să fi putut beneficia de ce se oferă și în cadrul NATO, şi în cadrul Uniunii Europene. Atâta timp, însă, cât clasa politică nu este în stare să pună interesul național peste interesul personal, atunci, România va rămâne în urmă în ceea ce privește modul în care ar putea să profite din plin de apartenența la UE. Deci nu suntem încă unde trebuie să fim ca să privim cu detașare sau luciditate. Nu suntem în stadiul în care să existe pregătirea şi voinţa pentru a reforma România.
Când vorbesc despre reformă, mă refer la nevoia de a schimba mentalitatea politicienilor, pentru care România ar trebui să fie în primul loc. De exemplu, România a așteptat un plan, aşa cum e sistemul SAFE, ca să dezvolte, de fapt, o flotă, dar asta la cererea NATO. România este o țară maritimă, dar are o flotă foarte, foarte mică, o flotă care nu corespunde cerinţelor în faţa amenințării pe care o reprezintă Rusia, în momentul de față. Când vorbim despre Rusia și despre războiul din Ucraina, trebuie să ne gândim la faptul că Moscova caută să pună mâna și pe zăcămintele de gaz și de petrol din Marea Neagră, dar în sectorul ucrainian. Dacă Ucraina pierde războiul, atunci, România va fi expusă unei amenințări și mai puternice din partea Moscovei în legătură cu apele teritoriale din Marea Neagră.
Ada CODĂU: Dar credeți că relativizăm dictatura comunistă?
Dennis DELETANT: Relativizăm în sensul că în România comunismul încă are un efect mental asupra oamenilor, există încă un efect, care se simte, dar nu doar aici, ci în toată Europa. Dar motivul nu e doar comunismul în sine, ci faptul că există un vid între cei care au și cei care nu au și asta explică o renaștere a sentimentelor populiste, suveraniste. Repet, nu doar în România, ci și în alte țări din Uniunea Europeană. Este un fenomen care se dezvoltă, iar în acest sens putem să ne uităm şi la protestele din Franţa şi Italia, care sunt rezultatul acestui vid, rezultatul politicilor economice adoptate, de-a lungul anilor, la Washington, la Bruxelles, la Paris, la Londra și așa mai departe.
„Ar trebui să se facă o reformă a serviciilor secrete în sensul demilitarizării acestora”
Ada CODĂU: Care sunt cele mai adânci cicatrici, cel mai profunde traume cu care au rămas românii după căderea regimului comunist?
Dennis DELETANT: Există o traumă, asta e sigur, iar ea este alimentată de faptul că în România, după 1990, nu a existat o adevărată lustrație, spre deosebire de celelalte țări din zonă care au intrat, după 1990, în NATO. În România, la putere avem, în bună parte, rudele celor care – ca să folosesc o expresie comunistă – au supt sângele poporului. N-a existat o adevărată lustrație. Unde este reforma serviciilor secrete din România? România este una dintre țările care încă nu și-a recunoscut trecutul din plin și nu a recunoscut ce a însemnat dictatura comunistă, care a fost dintre cele mai crunte, în această parte a lumii.
Dacă ne uităm la cei mai bogaţi oameni din anii 1990 din România, cred că şapte din primele 10 familii au avut ca membri de familie generali de securitate din România. Așa ceva în alte țări fost comuniste nu există. Nu spun că serviciile de securitate din celelalte țări fost comuniste n-au beneficiat, dar nu în măsura în care au beneficiat în România. De exemplu, în Cehia, în Polonia, a fost o „epurare” a cadrelor care au lucrat în serviciile de informații, în serviciile de securitate. În Cehia, de exemplu, această epurare a fost făcută la cererea guvernului ceh, cu sfaturi date de către serviciile mari din Occident. Așa ceva în România s-a făcut pe o scară foarte limitată.
„Nu cred că scandalul din jurul alegerilor prezidenţiale din 2024 ar fi existat, dacă SRI-ul ar fi ştiut exact ce se întâmplă cu acele conturi de TikTok”
Mai e un lucru, anume acela că ar trebui să se facă o reformă a serviciilor secrete în sensul demilitarizării acestora. Generalii care conduc serviciile din România astăzi răspund de legile militare, care în majoritatea celorlalte țări fost comuniste nu există. Sunt civili, ceea ce înseamnă că răspund la legile civile ale acelor ţări, nu la cele militare. În România există, însă, alt sistem, dar acest sistem poate duce la dictatură foarte ușor, dacă ai șefi de servicii care răspund numai de legea militară și nu de cea civilă. De aceea m-a mirat când domnul președinte Nicuşor Dan a spus, anul trecut, că nu vede necesar ca șefii serviciilor să fie neapărat civili. Am tras concluzia că vrea ca ei să rămână militari. Dar Consiliul Europei a recomandat ca serviciile de informații să fie conduse de civili, nu de ofiţeri militari. Deşi această recomandare este din 1990, România n-a făcut nimic în sensul ăsta. Nu mai vorbesc, aici, de lipsa unui control parlamentar eficace al serviciilor din România. Din 2020 până în 2024 comisiile parlamentare s-au întrunit, au primit rapoartele privind activitatea serviciilor, dar nu a existat un rezumat al acestor rapoarte anuale pentru Parlament. Sigur că aceste rapoarte au fost discutate, dar în doar câteva ore, or, nu aşa se face într-o comisie parlamentară.
Nu știm exact nici care e numărul de ofițieri la SRI. Nu zic că toate țările publică aceste cifre, pentru că e adevărat că nu le publică, dar care e bugetul SRI-ului? Unde sunt documentele pe care le pot studia jurnaliștii, dar mai ales parlamentarii despre activitatea serviciilor secrete din România?
Alt aspect e legat de profesionalismul acestor două servicii: SRI şi SIE. Nu cred că scandalul din jurul alegerilor prezidenţiale din 2024 ar fi existat, dacă SRI-ul ar fi ştiut exact ce se întâmplă cu acele conturi de TikTok. Nu neg faptul că Rusia e implicată într-un fel în alegerile prezidenţiale, dar uneltele fiascoului sunt din România. Cei care au acţionat în interesul Rusiei în legătură cu campania domnului Georgescu erau români, nu erau ruși.
„Serviciile secrete din România au dormit”
Ada CODĂU: În spaţiul public se vorbeşte despre amestecul serviciilor în procesul electoral din 2024, dar nimeni nu a putut arăta, până acum, o dovadă incontestabilă. Ce rol credeţi că au jucat acestea în alegerile prezidenţiale?
Dennis DELETANT: Ce rol au jucat? Serviciile secrete din România au dormit. Sigur că e ușor pentru mine să critic, dar dacă recunoaștem că rolul unui serviciu este unul preventiv, atunci, e clar că SRI-ul n-a fost la înălțimea problemei. În acelaşi timp, dacă vorbim despre Autoritatea Electorală Permanentă, aceasta n-a investigat cum a putut declara Georgescu zero lei pentru campanie, niciun ban, deci. Este absurd. De vină este şi Administraţia Prezidenţială, pentru că n-a publicat încă o dovadă cu ceea ce s-a întâmplat chiar în timpul alegerilor. Se fac doi ani de când aşteptăm raportul ăsta. Cred că pălăria preşedinţiei este prea mare pentru Nicuşor Dan.
Ada CODĂU: În această ordine de idei, într-un dialog pe care l-am avut anul trecut, spuneaţi că România are nevoie de un preşedinte care demonstrează solidaritate faţă de cetăţeni şi care înţelege nevoile acestora. Nicuşor Dan este un astfel de preşedinte? Întrebarea vine în contextul în care unii dintre cei care l-au votat se simt trădaţi şi se declară dezamăgiţi de şeful statului.
Dennis DELETANT: Îi înțeleg pe acei mulți cetățeni care au această părere acum, se simt foarte frustrați. Dar recunosc şi că domnul președinte are o sarcină foarte grea în România, în momentul de față, mai ales în legătură cu partidele politice. Totuși, intervențiile lui nu au fost prea fericite în adresarea unor probleme care au la origine o importanță constituțională în România. În România nu există, după părerea mea, o legătură constituțională clară între Consiliul Suprem de Apărare a Ţării și Parlament. Unde e legătura asta constituțională? Cine comentează ceea ce face statul? CSAT-ul? Și, dacă nu ai această legătură constituțională, atunci există riscul ca lucrurile să scape de sub control parlamentar. Iar aici trebuie să recunoaștem că puterea președintelui este oarecum limitată.
Sper ca noul parlament să aibă curajul să încerce să rezolve niște probleme cronice, care există în România, mai ales în legătură cu interesele unor parlamentari și constituționalitatea Consiliului Suprem de Aparare a Ţării. Parlamentul?
Serviciile din România, prin absența lor, prin lipsa de profesionalism, fac ca România să fie susceptibilă de o îngerință externă. Asta e o mare problemă, nu doar pentru România, ci pentru restul Europei. Serviciile secrete vulnerabilizează România, dacă n-au fost în stare să prevină măcar președintele că ceva nu e în ordine cu 24.000 de conturi de TikTok.
Ada CODĂU: De ce credeţi că există astăzi oameni – unii dintre ei extrem de tineri -, care declară că sunt dispuşi să renunţe la o parte dintre drepturile lor în favoarea unei dictaturi? Ce anume motivează o astfel de atitudine?
Dennis DELETANT: Lipsa de informații. Abia recent s-a dat drumul la un val de publicaţii foarte bune despre comunismul din România, ceea ce demonstrează, de fapt, ce efect a avut comunismul asupra populației. Recent, am făcut parte dintr-o comisie care a acordat un premiu Raţiu Forum pentru cel mai bun text dintre cele supuse atenției comisiei, despre România actuală. Pe noi, pe membrii comisiei, ne-a impresionat foarte mult lucrarea unei tinere, Lavinia Marcu, din Constanța, care a scris despre influența muzicii hip-hop în rândul tineretului, cu menţiunea că această muzică analizată de ea are nişte tendinţe de a slăvi Garda de Fier, legionarii. Aceste tendințe, după părerea mea, sunt alimentate de o ignoranță, o lipsă de informații despre ce a însemnat legionarismul, ce a însemnat Garda de Fier pentru istoria României.
Am fost rugat, de câteva ori, mai ales de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, să susţin seminarii despre serviciile secrete din toată Europa. Am avut, bineînţeles, şi două, trei sesiuni dedicate fascismului şi legionarismului din România. Și am vorbit despre Garda de Fier. Apropo, doi ofițeri de la SRI au cerut să participe la aceste seminarii. Am proiectat tot felul de materiale despre propaganda Gărzii de Fier. Studenții m-au întrebat cât știa populația din anii 1930 despre antisemitismul Gărzii de Fier, despre violența care s-a petrecut atunci când evrei au fost omorâţi. Că au fost omorâți de către membrii Gărzii de Fier. Nici ei, studenţii, nu ştiau aspectele astea. Nu ştiau câți membri ai serviciilor și ai Parlamentului României din perioada interbelică au fost asasinați de Gardă de Fier. Le-am spus ce să citească. Între timp, edituri mari din România – şi vorbesc, aici, de Humanitas, Corint, Polirom – au început să publice o serie de studii despre Garda de Fier, despre perioada interbelică, ceea ce e benefic, pentru că dacă tinerii vor şti ce însemnau aceste mișcări extremiste, vom evita o asemenea tragedie în viitor. Cred că e foarte important ca aceste edituri – cu sprijinul Ministerului Educaţiei din România – să pună mai mult accent asupra evenimentelor din anii 1930, pentru ca oamenii să-și dea seama ce a însemnat perioada interbelică în istoria României.
Ada CODĂU: În ce măsură credeţi că românii apreciază valorile democraţiei?
Dennis DELETANT: Tinerii cu care vin eu în contact, care au terminat liceul sau frecventează facultatea, apreciază faptul că există democrație în România. Noi, profesorii şi cei ca mine sigur că ne plângem, criticăm aspectele negative ale evoluției politice din România. Dar un aspect pozitiv este acela că multă lume este trasă la răspundere conform legii, în România, ceea ce arată că sistemul democratic funcționează. Că încă există multe alte cazuri care ar trebui să fie anchetate, asta e altceva. Tinerii care nu cunosc realitățile trecutului românesc poate că nu apreciază valorile democraţiei, pentru că nu sunt informați. Este datoria noastră ca profesori să încercăm să îi lămurim și să le explicăm care au fost condițiile foarte grele în care România s-a orientat în anii 1930. Întotdeauna le spun studenților mei, fie că sunt în Statele Unite, fie că sunt în Anglia, fie că sunt în România, că România a fost între Scila și Caribda, nu între comunism și nazism. Și a ales, din păcate, după părerea mea, asocierea și alianța cu Germania nazistă. Studenților mei americani le dădeam ca sarcină să răspundă, în cinci mii de cuvinte, la întrebarea care a fost aliatul cel mai puternic al lui Stalin. Și nimeni n-a răspuns cum voiam eu să răspundă. Adolf Hitler a fost cel mai bun aliat al lui Stalin, că el a adus armata sovietică în România, în Polonia, în Bulgaria. Fără invazia Uniunii Sovietice, Stalin n-ar fi venit unde a venit. Cel mai bun aliat al lui Stalin a fost, deci, Adolf Hitler. Politica lui Stalin, în anii 1930, a fost, iniţial, ca Rusia Sovietică să-și apere granițele – fiind un stat bolșevic nou – împotriva Occidentului. Ceea ce credea Stalin că va fi o amenințare gravă pentru comunismul bolșevic din Uniunea Sovietică s-a adeverit. Şi-a dat seama că cea mai gravă amenințare vine din partea Germaniei și atunci a început să își consolideze armata și a lichidat o bună parte din generalii sovietici. Dar hai să ne gândim la ceea ce face domnul Putin astăzi și noi, din Occident, ne speriem. Dar Putin este un dezastru din punctul de vedere al lui Stalin. Putin a convertit Finlanda și Suedia în așa fel încât cele două țări au devenit membre NATO. Stalin n-ar fi conceput așa ceva. Finlanda și Suedia sunt membre NATO datorită lui Putin, nu datorită Occidentului, ci din cauza faptului că Rusia reprezintă o amenințare la adresa securității flancului estic și, bineînțeles, la adresa României și a Bulgariei și, până la urmă, și a Turciei. Și aici e foarte bine că cele trei țări se gândesc la o cooperare mult mai strânsă, mult mai serioasă în ceea ce privește apărarea lor comună împotriva a ceea ce încearcă să facă domnul Putin în această zonă și mai ales în legătură cu Marea Neagră.
(Sursă foto: Ada Codău)
