Judecătoarea Ana-Maria Puiu (foto) de la Tribunalul București a pierdut definitiv procesul prin care contesta delegarea unui judecător fără experiență în funcția de președinte al tribunalului, printr-o procedură pe care o descrie drept „inventată și neanunțată”. Deși ÎCCJ i-a respins contestația ca nefondată, judecătoarea afirmă că nu regretă nimic și ridică întrebări incomode despre independența instanței care i-a judecat cauza — ai cărei membri sunt promovați chiar de forul al cărui act l-a contestat.
Judecătoarea Ana-Maria Puiu de la Tribunalul București a pierdut la instanța supremă procesul prin care cerea anularea unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), prin care un judecător fără experiență a fost delegat ca șef al tribunalului. „Respinge contestația formulată de contestatoarea Puiu Ana Maria, în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii, Colegiul de Conducere al Curții de Apel București și Cosmin Sterea-Grossu, privind anularea Hotărârii nr. 48 din 21 ianuarie 2026 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii — Secția pentru Judecători și a Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel București nr. 1/15.01.2026, ca nefondată. Definitivă”, este decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ).
În concluziile scrise trimise instanței înainte de pronunțare, judecătoarea Puiu arată că hotărârea Colegiului de Conducere al CAB, care l-a propus pe Cosmin Sterea-Grossu — „preferatul” CSM — pentru delegare ca șef al Tribunalului București, a fost „dată cu exces de putere, la finalul unei proceduri inventate, neanunțate dinainte, necomunicate destinatarilor”.
Citește și: Ambuscada din justiție. Cum a fost vândut un mandat pe care nimeni nu l-a dat
Meritocrația în sistem, o iluzie
Mai mult, Puiu arată că „spețа pe care aveți onoarea să o soluționați supune atenției instanței nu doar atingerea statutului judecătorului reclamant, ci și nesocotirea de către autoritatea administrativă a principiului legalității și, mai presus de toate, afectarea gravă a încrederii publicului în sistemul judiciar, așteptat să funcționeze prin respectarea legii și pe criterii de meritocrație„.
Cu referire la interpretarea originală a legii privind condiția de vechime de un an la instanță pentru cei delegați pe funcții de conducere de către CSM, Puiu arată că „a admite că o condiție instituită prin lege organică poate fi înlăturată prin interpretare administrativă ar însemna relativizarea principiului legalității în materia carierei magistraților”.
Aceste argumente nu au contat pentru judecătorii instanței supreme, promovați acolo pe baza unui interviu banal susținut în fața membrilor CSM.
Instanța conștiinței
Prezentăm postarea judecătoarei Puiu după finalizarea procesului în care a contestat o hotărâre a CSM — decizie tot mai rară în peisajul juridic românesc:
„Există o instanță mai înaltă decât Înalta Curte de Casație și Justiție, iar aceasta este instanța conștiinței.
Hotărârea definitivă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 209/1/2026 a închis un capitol juridic, dar nu poate îngropa valorile în numele cărora am acționat.
Dreptatea nu își pierde valoarea doar pentru că nu a fost recunoscută de judecătorii promovați la Înalta Curte de Casație și Justiție de partea al cărui act a fost contestat.
Adevărata înfrângere ar fi fost să renunț înainte de a încerca să dovedesc nedreptatea.
Faptul că am invitat la contemplarea în oglindă este un câștig pe care nicio decizie a «Înaltei» nu mi-l poate lua.
Am înțeles destul de devreme că soluția va fi cea pronunțată pe 10.06.2026. Cu toate acestea, dacă m-aș întoarce în timp, aș face exact aceeași alegere.
Am deschis această acțiune nu din orgoliu, ci din datoria morală a absolventului din 2006 al Institutului Național al Magistraturii, numit judecător definitiv în 2008 — datorie morală față de conștiință, față de jurământul depus la începutul carierei, față de statul român, față de justițiabilul care se adresează instanței, față de sutele de judecători ai instanței în fruntea căreia a fost delegată o persoană străină de realitatea în care aceștia și-au desfășurat activitatea mult încărcată, față de ceea ce este corect.
Merg mai departe cu liniște în suflet, știind că am avut curajul să dau o voce adevărului care era în șoaptele celor mulți. Aceasta este, în final, singura victorie care contează cu adevărat.
Mulțumesc tuturor celor care m-au susținut! Lupta pentru principii nu este niciodată în zadar.
Mai devreme sau mai târziu se va recunoaște faptul că:
— excluderea conducerii Tribunalului București și a altor instanțe de la ocuparea prin concurs, pentru un interval de șase ani, nu urmărește un interes public;
— nu poate fi delegată în funcția de conducere a unei instanțe o persoană care nu a funcționat în acea instanță cel puțin un an înainte de delegare;
— nu poate participa la judecarea cererii de anulare a unui act emis de CSM judecătorul a cărui soție este detașată în CSM, în condițiile în care pentru detașare nu a existat o procedură concurențială, iar încetarea detașării poate fi dispusă fără motiv de CSM în orice moment;
— modalitatea de promovare a judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție printr-un interviu susținut în fața Secției pentru Judecători a CSM nu asigură o instanță independentă și imparțială justițiabilului care contestă la ÎCCJ un act emis de aceeași Secție;
— justițiabilul are drept de acces la o instanță nu doar independentă și imparțială, ci și stabilită de lege; prin urmare, orice schimbare a membrilor completului de judecată trebuie să poată fi pusă în discuție de justițiabil, care are dreptul de a contesta legalitatea hotărârii de colegiu prin care s-a decis permutarea, aceasta fiind un act administrativ asupra căruia instanța trebuie să își recunoască plenitudinea de competență — în caz contrar fiind încălcat art. 6 par. 1 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
— dreptul la un proces echitabil și dreptul de acces la o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege sunt drepturi fundamentale într-un stat de drept din spațiul european, iar nu «subterfugii» folosite doar atunci când ne convine”.
La începutul anului, judecătoarea Ana-Maria Puiu ieșise public pe pagina sa de Facebook și reclamase practica păguboasă a delegărilor de către Secția pentru Judecători a CSM a unor persoane agreate pe funcții de conducere. În plus, judecătoarea atrăsese atenția asupra faptului că Laura Radu, membră a CSM și fost președinte al Tribunalului București, alesese să își suspende mandatul timp de șase ani, împiedicând astfel organizarea unui concurs pentru ocuparea funcției de președinte al instanței.
