Marea Neagră este amenințată. Oamenii reacționează diferit la meduze. Unii admiră frumusețea acestor creaturi, în timp ce alții se sperie și nu intră în apă.
Dar puțini oameni se gândesc de ce natura a inventat locuitori atât de frumoși și în același timp periculoși ai mării? La urma urmei, având „sprijinul” oamenilor și o abilitate uimitoare de adaptare, meduzele se simt grozav în apele în care mor alte viețuitoare.
„Sunt atât de multe meduze acum, încât să cazi în apă este chiar mai grav decât să te îneci.”
Din cauza ostilităților provocate de războiul ruso-ucrainean, este aproape imposibil de monitorizat starea de sănătate ecologică a Mării Negre. Așadar, informațiile despre situația mării și a locuitorilor săi sunt culese de oamenii de știință literalmente pe bucățele mici, din informații împrăștiate.
Echipajul vasului francez cu vele SEA Medics (Medicii marini) a atras atenția asupra unui fenomen interesant din Marea Neagră.
Timp de aproape două luni, de la sfârșitul lunii ianuarie până la jumătatea lunii martie anul acesta, s-au aflat în apele Mării Mediterane și cele ale Mării Negre, efectuând o cursă în scop umanitar din portul Sète (Franța) către Constanța (România), și au monitorizat în același timp și starea ecologică a mărilor pe care le traversau.
Echipajul a fost surprins de faptul că în apele Mării Negre, în ultima lună de iarnă și prima lună de primăvară, a putut fi observat un număr mare de meduze, ceea ce nu este tipic pentru această perioadă a anului.
Citește și: Centrala nucleară de la Cernobîl: 38 de ani de la accident și 2 ani de la ocupare
Cel mai mare număr dintre acești reprezentanți ai animalelor marine, care înoată liber, este înregistrat de obicei de la jumătatea lunii iulie până la sfârșitul lunii august.
La sfârșitul lunii septembrie și octombrie, din cauza scăderii temperaturii apei, meduzele mor și pur și simplu se dizolvă în apă sărată.
Ce a condus, totuși, la reproducerea în masă a meduzelor în timpul iernii? Și cu ce procese de mediu este asociat acest fenomen?
Mai întâi, să aflăm ce sunt meduzele și ce tipuri se găsesc în apele Mării Negre:
Invadatorii jeleu
Meduzele sunt animale acvatice nevertebrate cu un corp asemănător unei jeleu care este format 98% din apă.
Au fost clasificate ca animale doar datorită prezenței sistemului digestiv și a fibrelor musculare. Apropo, sistemul digestiv al meduzei constă dintr-un intestin gros, stomac și cavitatea bucală, prin care, în mod ciudat, meduza absoarbe alimentele și elimină deșeurile.
Meduzele respiră prin tot corpul lor. Nu au organe de vedere. Sunt înlocuite cu rhopalia – tentacule modificate care percep semnale din lumea înconjurătoare și reacționează la lumină.
Reproducerea meduzelor are loc destul de repede; sunt capabile să se reproducă sexual și asexual.
În trecutul recent, s-au observat la intervale regulate creșteri ale numărului de meduze, numite înfloriri. De exemplu, la fiecare 12 ani în Marea Mediterană.
Astăzi, acest ciclu nu se mai respectă și vedem o înflorire anuală activă în Marea Azov și Marea Neagră. Oamenii de știință explică fenomenul prin problemele globale asociate cu schimbările climatice și pescuitul excesiv.
Apropo, oamenii de știință de la Institutul Oceanografic din Paris au publicat cercetări privind creșterea populației de meduze în Oceanul planetar.
S-a dovedit că meduzele se adaptează cu ușurință la poluarea mării, ocupă rapid nișe din lanțul trofic, care sunt eliberate ca urmare a pescuitului excesiv, și cuceresc treptat mările noastre, transformându-le în ceva asemănător cu o piftie sau jeleu.
Meduzele fac tot ce au făcut cu sute de milioane de ani în urmă: mănâncă și se reproduc activ, se deplasează oriunde le duce curentul, fac acest lucru în tăcere, fără creier, dar cu grație.
Aurelia aurita și Rhizostoma pulmo – locuitori ai Mării Negre
În Marea Azov și Marea Neagră predomină două specii de meduze: Aurelia aurita („Aurelia cu urechi”) și Rhizostoma pulmo („cu capac de gunoi”).
Aurelia aurită este cea mai numeroasă specie de meduze, măsurând nu mai mult de 40 de centimetri în diametru. Meduza are culoare roz-violet.
La marginile domului are tentacule subțiri cu celule înțepătoare.
Lobii gurii seamănă cu urechile de măgar. De aici și numele aurelia. Acest tip de meduze este, de obicei, concentrat la adâncimi mari și doar rar reprezentanții speciei se apropie de coastă.
Meduza de apă caldă
Meduzele de apă caldă (cunoscute și ca meduze de butoi sau meduza cu capac de gunoi sau, în latină, Rhizostoma pulmo) reprezintă o specie otrăvitoare, periculoasă, de meduze.
Sunt mult mai mari decât aurelia și au cupole cu un diametru de 50 până la 80 de centimetri. Se găsesc de dimensiuni care cântăresc de la trei până la zece kilograme.
Corpurile sunt aproape albe-transparente. Marginile cupolelor sunt de culoare albastră închisă. Lobii gurii arată ca rădăcinile copacilor – de aceea au un nume atât de uimitor. Tentaculele au multe celule usturătoare.
Meduzele de apă caldă trăiesc în coloana de apă și sunt inactive, deși datorită domului mare se pot deplasa singure, atât pe orizontală, cât și pe verticală. Când marea este foarte agitată, meduzele sunt adesea spălate pe țărm, unde mor rapid.
„Pentru meduzele de apă caldă, temperatura este cea mai importantă. Optimă pentru dezvoltarea și reproducerea lor este temperatura de la +24 la +28.
Aceasta este cea mai confortabilă temperatură a apei. Al doilea factor este aprovizionarea cu alimente.
Toate meduzele se hrănesc cu zooplancton, crustacee mici (foarte mici, de dimensiuni milimetrice) care se dezvoltă înghițând resturi organice”, spune Alexander Korotya, șeful muzeului zoologic al Facultății de Biologie a Universității Naționale Zaporozhie.
Biologul spune că, judecând după datele internaționale, temperatura Oceanului Mondial crește cu jumătate de grad în fiecare an.
Aceasta înseamnă că meduzele primesc condiții mai confortabile, încep să se reproducă mai intens, sunt aprovizionate cu hrană și se simt grozav.
De exemplu, în Marea Azov, meduzele se acumulează în acele locuri în care râurile aduc materie organică, adică există în cantități mari.
Dar pe măsură ce vremea se răcește, mor treptat, pentru că nu suportă iarna. Meduzele migrează și prin strâmtoarea Kerci către Marea Neagră, care este mult mai caldă decât Marea Azov și nici măcar nu a fost acoperită cu gheață în ultimii ani.
Prin urmare, prezența substanțelor organice este o condiție bună pentru reproducerea intensivă a formelor planctonice, care sunt hrană pentru meduze.
„Meduzele consumă fiecare lucru mic care se reproduce pe baza microflorei dezvoltate. Apele uzate, menajere, sunt evacuate în mare, în urma cărora bacteriile se înmulțesc, urmate de zooplancton, iar zooplanctonul este consumat de meduze.
În consecință, prezența meduzelor indică poluarea mediului”, a explicat Alexander Ponomarenko, profesor asociat al Departamentului de Zoologie de la Universitatea Națională Oles Gonchar, din orașul Dnipro.
Marea Neagră este amenințată. De ce a „înflorit”
După ce barajul de la hidrocentrala Kakhovka a fost aruncat în aer, mii de tone de apă dulce au ajuns în Marea Neagră. Și, împreună cu apa Niprului, în Marea Neagră a ajuns și o cantitate mare de materie organică.
Marea conținea cadavre de animale, pești morți, copaci dezrădăcinați, tufișuri, iarbă și tot gunoiul din gropi și toalete.
Din cauza spargerii barajului, suprafețe vaste au fost inundate, inclusiv gropi de gunoi, întreprinderi agricole, cimitire și gropi de incinerare a vitelor – toate acestea au căzut în apă.
Și multe substanțe organice sunt hrană pentru algele microscopice, care au început să se reproducă activ și să consume mult oxigen. Acest lucru a dus la moarte și „înflorire”, transformând partea de coastă a Mării Negre într-un terci de materie organică.
Înflorirea înseamnă o procesare foarte intensă a nutrienților
Problema este că desalinizarea și nutrienții organici – nutrienți care au intrat în Marea Neagră cu o pană de apă dulce deversată din rezervorul Kakhovka în Marea Neagră – au declanșat procesele de înflorire al algelor.
Și chiar dacă salinitatea apei revine la normal, aceasta nu dispare nicăieri. Pentru că la diferite niveluri de salinitate există diferiți agenți patogeni de înflorire.
La început, când salinitatea apei a scăzut la minimum, au început să apară doar microalge și cianoprocariote (alge albastre-verzi). Apoi altele. Acesta nu este un fenomen unic.
La urma urmei, s-a suprapus și cu faptul că era vară și apa din rezervorul Kakhovka în sine era mai caldă decât apa de mare, dar și cu desalinizarea. Toate acestea au avut un efect puternic.
În plus, partea de recif a Mării Negre, după cum se știe, are o adâncime relativ mică, ceea ce a agravat și mai mult situația: multe substanțe organice și chimice au rămas în stratul inferior.
Dacă pe mare începe furtuna, sedimentele de pe fundul său cad din nou în straturile de apă și stimulează creșterea algelor microscopice. Deci, legătura dintre creșterea numărului de meduze și acumularea de substanțe chimice în apa de mare este ușor de explicat dacă știi ce mănâncă meduzele.
În ceea ce privește marea, desalinizarea, îndepărtarea nutrienților și înflorirea sunt toate un proces în care este dificil să fie evidențiat ceva anume. Și cel mai probabil acest proces este cel mai problematic.
Mai mult, acesta nu este, totuși, cel mai pesimist scenariu.
Pe de o parte, înflorirea înseamnă o procesare foarte intensă a nutrienților. Pe de altă parte, dacă toate aceste substanțe organice care au fost aduse de pană nu ar fi cel puțin parțial utilizate de înflorire, ar rămâne și ar provoca o deteriorare treptată a situației timp de mulți ani.
De exemplu, dacă această materie organică ar fi prelucrată nu de un număr mare de microalge planctonice, ci de microorganisme care se regăsesc la nivelul inferior al corpurilor de apă, care pot fi patogene pentru oameni, atunci ecosistemul ar fi făcut față mult mai dificil consecințelor dezastrului.
Cu cât există mai multe alge, cu atât mai mult se răspândesc meduzele
Ministerul Ecologiei al Ucrainei a declarat că, conform rezultatelor obținute în 2023 de la sateliții Sentinel, a fost înregistrată o „înflorire” de fitoplancton provocată de apa poluată din Nipru, pe o suprafață de peste 7.00 de kilometri pătrați, în partea de nord-vest a Mării Negre.
Apa din această zonă mare a devenit verzuie. Substanțe chimice precum azotul și fosforul (se folosesc în agricultură) au intrat în apă și au provocat creșterea rapidă a algelor în Marea Neagră. Iar Marea Neagră este amenințată.
Acesta a devenit o sursă mare de stres pentru ecosistemul marin, dar nu și pentru meduze. Aceste animale marine se hrănesc nu numai cu plancton, care este principalul consumator de materie organică, ci și cu gunoiul lăsat în urmă de oameni.
Meduzele sunt un filtru de apă. Și o creștere a numărului lor indică o poluare catastrofală a corpurilor de apă.
„Din păcate, nu pot da nicio prognoză pozitivă. Există multe motive pentru aceasta. Primul motiv este numărul aproape minim de specii de pești care mănâncă fito și zooplancton.
Doar șprotul, hamsiile. Știți că, practic, acestea nu au mai rămas.
Cantitatea disponibilă de plancton a rămas fără concurenți – adică peștele, și este consumată, desigur, de meduze. De aceea ea crește rapid și se reproduce și mai mult. La noi se găsește în principal meduza cornet.
Nu există atât de multă în Marea Neagră, dar în Marea Azov situația este complet diferită”, a arătat rectorul Institutului de Ecologie și Tehnologii Sociale al Universității „Ucraina” din Melitopol, profesorul Valery Lysenko.
Omul de știință mai crede că numărul mare de meduze poate fi explicat prin pătrunderea substanțelor organice în corpurile de apă – care oferă condiții bune pentru reproducerea intensivă a formelor planctonice, ce sunt hrana pentru meduze.
Prin urmare, creșterea excesivă a algelor este începutul lanțului. Atunci este clar: cu cât mai multe alge, cu atât mai multe meduze.
Meduzele „sug” mâncarea folosind un curent cu jet care apare atunci când umbrela se contractă și o înghit prin deschiderile bucale secundare. Meduzele mari, de exemplu unele dintre speciile de meduze, se pot hrăni cu pești mici, deoarece sunt capabile de digestie externă.
Așadar, creșterea rapidă a populației de meduze este unul dintre posibilele motive pentru epuizarea stocurilor de pește din Marea Mediterană și Marea Neagră.
Poluarea apei și schimbările climatice sunt principalele cauze ale infestărilor cu meduze.
Creșterea numărului de meduze este o consecință a unui dezechilibru în ecosistemele mărilor. Evident, încălzirea globală operează propriile ajustări – temperaturile anormale generează mai multă hrană, pentru care nu există prea multă concurență.
În plus, meduzele nu au practic inamici în natură. Nimeni nu le mănâncă, nimeni nu le explorează.
De regulă, meduzele nu sunt implicate în lanțurile trofice ale ecosistemelor naturale ale mării, prin urmare, cu excepția rară a mâncatului sporadic de către șacali sau corbi, nimeni nu le consumă în calitate de hrană.
Prin urmare, dacă există temperatura și hrana potrivită, de ce acestea nu ar trebui să se înmulțească?
Astfel, putem distinge două motive principale pentru invazia meduzelor: poluarea mării și schimbările climatice. Ultimul factor aduce cu sine și mai multă incertitudine în posibilele previziuni viitoare.
Materialul a fost creat cu participarea CFI, Agence française de développement médias, ca parte a Proiectului Hub Bucharest cu sprijinul Ministerului pentru Europa și Afaceri Externe al Franței.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
