Un document din 1968, publicat de CNSAS, arată cum înalți ofițeri ai Ministerului de Interne și-au însușit, în rate și cu reduceri, bunurile din vilele în care fuseseră cazați consilierii sovietici.
Un raport „strict secret” al Consiliului Securității Statului (C.S.S.), datat 4 iulie 1968, descrie o schemă prin care înalți funcționari ai Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.) au cumpărat la prețuri derizorii mobilier de stil, covoare persane, argintărie și tablouri din vilele din zona Herăstrău. Documentul a fost făcut public de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și provine din dosarul D 012383, vol. 1.
Totul începe în 1948-1949. Odată cu venirea consilierilor sovietici, trimiși să ajute la organizarea instituțiilor de represiune după model stalinist, când au fost evacuate circa 35-40 de apartamente din vile aflate în parcul Herăstrău și pe străzile din jur (Pictor Iscovescu, Negulici, Rozenthal, Jdanov, Herăstrău).
Raportul arată că amenajarea lor a fost condusă de o comisie în frunte cu Dumitru Ghișă, secretar general și consilier al M.A.I., și de generalul T. Niculescu. Ordinul a fost să se procure „lucruri de cea mai bună calitate”. Vilele au primit dormitoare și sufragerii din nuc, mahon și trandafir, în stiluri florentin sau Louis XV, comandate la firme precum Sekeli și Reti. Au mai primit covoare persane originale (Buhara, Tebriz, afgane), cristaluri „Rozenthal”, tacâmuri din argint, candelabre de Murano și între 300 și 400 de tablouri semnate, printre alții, de Tonitza, Băncilă și Grigorescu.
O parte dintre bunuri veneau din depozitele MAI și proveneau de la castelele regale și de la foști demnitari. Cea mai mare parte a fost cumpărată de la particulari și de la Consignație, din fondul C.I.S. Un fost șef al Serviciului fonduri speciale estimează cheltuielile la peste 40 de milioane de lei (bani dinainte de reforma monetară) în perioada 1949-1952. Numai în decembrie 1952 s-au cheltuit 500.000 de lei pentru completări.
Retragerea sovieticilor și „redistribuirea”
Din iulie 1954, pe măsură ce consilierii plecau, apartamentele au fost date în folosință unor cadre de conducere, împreună cu bunurile din ele, „în custodie”. Ulterior, colonelul Ladislau Tesler, succesorul său colonelul Hary Bogdan și generalul-maior Alexandru Mureșanu, fost ministru adjunct, au decis „fără nici o bază legală” că bunurile pot fi cumpărate de cei interesați, integral sau parțial.
Raportul remarcă un conflict de interese: Bogdan și Mureșanu, care au „legalizat” vânzările prin referate retroactive aprobate de ministrul Alexandru Drăghici, cumpăraseră ei înșiși mobilier și covoare.
Prețuri fixate de nespecialiști
Anchetatorii descriu și felul în care s-au stabilit prețurile. Sub pretextul conspirativității, nu au fost angajați specialiști din afara ministerului. Au fost trimiși subalterni fără pregătire, cărora li s-a cerut să ia ca reper prețurile din magazinele de stat, unde nu se găsea mobilă de mahon sau covoare persane. La acest preț se scădea apoi o „uzură” de 10-30%. Unii cumpărători, nemulțumiți și de aceste prețuri, au cerut și obținut reduceri suplimentare.
Depoziția lui Nicolae Silvianu, care făcea evaluările, arată cum se desfășura operațiunea. I se spunea că problema este secretă și că „tovarășii” nu pot fi vizitați de oricine. Când ajungea la destinație, povestește el, „începea tocmeala ca la fostele prăvălii particulare din trecut”.
Un exemplu concret este cel al generalului Danalache, care a ocupat parterul imobilului din str. Pictor Iscovescu nr. 5. Totalul inițial pentru bunurile sale, 10.655 de lei, a fost redus la 8.655 și apoi la 7.155 de lei. Cele trei covoare persane, evaluate inițial la 8.000 de lei, au ajuns la 4.500. O notă olografă precizează că prețurile scrise inițial la mașină au fost reduse „la solicitare”, rămânând valabile cele scrise cu cerneală.
Plată în rate, uneori niciodată
Sumele datorate puteau fi achitate în 12 rate, dar raportul arată că mulți au plătit mult mai târziu. Dumitru Ion a achitat după șase ani. Danalache Florian nu a plătit nimic timp de doi ani din cei 10.970 de lei datorați, iar situația lui a rămas neclarificată, fiindcă în 1960 a fost transferat la Comitetul orășenesc de partid București. Alexandru Ion, fost ministru adjunct, mai avea de achitat în 1958 trei sferturi din datoria deschisă în 1955.
„Stocurile supranormative” din 1959
Mecanismul s-a repetat în 1959. Interpretând, potrivit raportului, greșit H.C.M. nr. 430, unitățile centrale ale M.A.I. au declarat „supranormative” mobilier, covoare, tablouri, tacâmuri și aparatură electronică și le-au vândut angajaților, întâi celor cu funcții de conducere. Cei care stabileau prețurile erau printre primii cumpărători. Exemplele din raport sunt:
- maiorul Ion Beu, membru în comisiile de valorificare, a cumpărat trei carpete persane cu 100 de lei și 18 tacâmuri cu 150 de lei;
- un aparat de radio „Emerson” a fost vândut cu 280 de lei;
- două magnetofoane „Simmens” au fost vândute cu câte 348 de lei.
Bunuri ale celor condamnați sau fugiți
Doi foști directori, Eugen Ceslanschi și Ovidiu Neagu, au declarat că bunuri ale unor condamnați sau fugiți din țară au fost date unor cadre M.A.I. cu aprobarea lui Pintilie, Nicolschi și Mazuru. Raportul o menționează pe Iosefina Nicolschi, soția fostului secretar general, care ar fi preluat bunurile Serinei Aftalion, inclusiv mai multe picturi. Alții au primit mobilier din apartamente de pe b-dul 1848 și din str. Alexandru Sahia.
Raportul mai consemnează câteva situații punctuale:
- o contabilă a declarat că din casieria serviciului special se ridicau sume fără acte justificative, generalul Mureșanu retrăgând 100.000 de lei nejustificați;
- un fost șef al biroului vile a semnalat că un mecanic ar deține un tablou de Grigorescu provenit din vilele consilierilor sovietici și intenționa să-l vândă;
- un colonel ar fi păstrat acasă o oglindă cu ramă din fier forjat, nepredată nici în 1968.
Alte tabele din dosar: pianină, tablouri și „studio tapisat”
Dosarul cuprinde și liste de bunuri atribuite cu plată. Prin nota-raport din 8 decembrie 1962, șeful Direcției spate, maiorul Gheorghe Maiorescu, a cerut ministrului Alexandru Drăghici aprobarea ca generalul-maior Vasile Negrea, adjunct al ministrului, să primească „contra cost” 22 de poziții rămase după evacuarea locuinței prim-consilierului sovietic. Între ele se numărau o pianină (10.000 de lei), un covor persan de 4,60 × 2,70 m (3.726 de lei), trei tablouri „picturi diferite” (200, 300 și 225 de lei), lămpi de cristal și mobilier tapisat cu pluș. Totalul era de 24.838 de lei. Documentul poartă mențiunea „Se aprobă”, cu semnătura lui Drăghici. Spre deosebire de alte cazuri, aici este menționat un prețuitor de la Consignație.
Alt tabel privește vila din str. Rozenthal nr. 38, parter, pentru Ovidiu Neagu, șeful Direcției financiare, cu bunuri în valoare de 9.155 de lei. Lista cuprinde covoare persane, un studio cu somieră, perdele, lămpi și un dulap de bucătărie.
Ce propuneau anchetatorii
Raportul, semnat de inspectorii C.S.S. maior Ștefan Grigore și maior Ion Nicolae, se bazează pe discuții cu 47 de persoane și pe 30 de declarații anexate. Anchetatorii admit o dificultate majoră și anume faptul că arhiva evidenței de bază a bunurilor din vile fusese distrusă. Ei concluzionează că bunurile nu trebuiau vândute, fiindcă operațiunea nu avea bază legală și ministerul avea nevoie de ele, ba chiar cumpăra între timp mobilier și covoare din comerț.
Propunerile lor erau:
- studierea, prin oficiul juridic al C.S.S., a posibilității de reevaluare a bunurilor vândute și de încasare a diferenței de la cumpărători;
- audierea unor foști și actuali oficiali (Mureșanu, Bogdan, Alexandru Oană și alții);
- aprofundarea verificărilor privind vânzările din 1959 și bunurile preluate fără a fi restituite.
Documentele publicate nu arată cum s-a încheiat ancheta.
Decalaj între discurs și viață
Cei care citesc documentul, notează CNSAS în prezentarea sa, se pot întreba cum se împăca retorica egalitarismului cu comportamentul celor care o impuneau. Propaganda vorbea despre sfârșitul „exploatării” și despre o lume nouă, în timp ce, după cum arată raportul, mulți dintre reprezentanții aparatului represiv au profitat de funcție pentru a-și asigura mobilier de epocă, covoare persane și opere de artă. CNSAS citează în acest sens o glumă a vremii: „Vom crea o lume nouă, nu vouă!”
