Când guvernul spera tot mai tare și mai tare ca MCV va fi ridicat anul acesta (de silă, că pe merit și pe sustenabilitatea reformelor ne mai trebuie vreo 3-4 cincinale să dovedim ireversibilitatea reformelor), ce mai face Parlamentul nostru prin comisia juridică a Camerei Deputaților? Face un raport care se alătura analelor rușinii.
Adică accepta să desființeze SIIJ, dar nu gratis. Ci cu un bonus de impunitate prin lege, reluând argumentele CSM. SIIJ, secția aceea specială înființată de PSD în plin asalt la statul român, e o secție atât de specială ca nu a făcut niciun rechizitoriu în 2 ani. E o secție campioană la retras apeluri în ”dosare de rezonanță” pentru cei inițiați, adică dosare în care unii mai egali ca alții au câte un interes, și pare ca e instrumentală în acoperirea mizeriei din magistratură. Numai așa putem explica zelul cu care se agață unii de menținerea SIIJ. A durat 5 minute sa fie înființată cred că prin OUG și durează ani să fie desființată, deși nu chiar de tot.
Argumentul zice așa, desființăm SIIJ dar introducem ”garanții” și anume că trimiterea în judecată a unui magistrat se poate face numai cu încuviinţarea Secției pentru judecători, respectiv a Secției pentru procurori, a Consiliului Superior al Magistraturii. Care e problema? E multiplă:
1. O astfel de ”garanție” specială este neconstituţională, căci crează un regim special derogatoriu de la egalitatea în fața legii, care nu poate fi justificat. 2. Se adaugă la casta aleșilor politici (care are deja propriul filtru de impunitate prin fandarea până la ruperea ideii de imunitate parlamentara) o altă castă de magistrați pentru care avem nevoie de un filtru înainte de o trimitere in judecată. Pe românește, în vreme ce pentru muritori de rând garanția e legea și înfăptuirea justitiei în Instanțe libere, pentru magistrați e nevoie de filtrul CSM în absența căruia nu poate fi trimis în judecată un magistrat.
3. CSM despre care am mai scris că în devenirea sa halucinantă a pierdut obiectivul independenței justitiei pe drum, transmite publicului larg – adică beneficiarului actului de justiție că serviciu public, ca încrederea în magistratura nu poate fi completă atunci când e vorba de trimiterea în judecată a unui magistrat. Și pentru asta, CSM în calitatea lui de sindicat trebuie să încuviințeze trimiterea în judecată a unui magistrat.
4. Scade încrederea în justiție și în magistrați, căci dacă pentru ei e nevoie de un filtru, pentru muritori înfăptuirea justitiei devine o chestiune de noroc, nu de predictibilitate juridică în temeiul unor probe administrate după o procedură în fața unui magistrat.
5. Poate cel mai important este faptul că existența unui filtru aplicat de CSM, în calitate de instituție administrativă și nu judiciara, este o imixtiune gravă în actul de justiție și independența justitiei. Ce a propus comisia juridică a Camerei este prin urmare de nevotat.
Închei salutând initiativa Forumului Judecătorilor care denunță acest demers și ca de obicei salvează ceva din reputația tavalita a justitiei române apărate de CSM-ul pe care îl avem. Au dreptate: magistratura onesta nu are nevoie de filtrul CSM. Asta trebuia sa spună chiar CSM dacă nu abdica de la rolul sau.
În Comisia Juridică, Președintele CSM trebuia sa ia cuvântul și sa spună exact asta. A ales să plece din sală, ca și când scandalul din Comisie care pare-se l-a deranjat este altfel decât cele mai multe ședințe ale CSM. Și-n Comisia Juridică și-n CSM de prea multe ori spectacolul este jalnic și te pune pe gânduri cu privire la mecanismele de (anti) selecție pentru a accede în aceste zone de putere și decizie.
Justiția se face în instanțe pentru toți cetățenii la fel (parlamentari și magistrați, gunoieri, cizmari, șoferi) cu garanții constituționale și procedurale egale. Restul este numai meduza cu 100 de capete care încearcă sa mențină privilegii și cai speciale pentru caste speciale. Nicio legătura cu niciun stat de drept.
