La 8 august 2025, premierul armean Nikol Pașinian (foto) și președintele azer Ilham Aliev semnau la Casa Albă o declarație comună de pace, primul acord formal care punea capăt unui conflict de trei decenii. Câteva luni mai târziu, Pașinian vorbea în Parlamentul European despre aderarea la UE ca obiectiv strategic. Pe 1 aprilie 2026, se întâlnea cu Vladimir Putin la Moscova.
Armenia nu a ales încă
Pe 7 iunie, armenii vor vota în alegeri parlamentare care funcționează, în realitate, ca un referendum asupra orientării geopolitice a țării.
Partidul lui Pașinian, „Contractul Civil”, este dat câștigător, deși doar 26% din armeni declară că îl susțin, iar o treime din alegători nu s-au decis încă.
Principalul contracandidat este Robert Kocearian, fost președinte dar și fost lider al regiunii separatiste Nagorno-Karabah (sau Arțak pentru armeni), care candidează în fruntea blocului „Hayastan” alături de partidul naționalist Dashnaktsutyun.
Este o alegere între două viziuni distincte: cursul lui Pașinian de diversificare a politicii externe și reducere a dependenței de Rusia față de dorința lui Kocearian de revenire la alianța strategică cu Moscova.
Factorul Nagorno-Karabah
Contextul imediat al acestor alegeri este pierderea enclavei Nagorno-Karabah.
În septembrie 2023, Azerbaidjanul a preluat controlul complet asupra enclavei, iar cei aproximativ 100.000 de armeni care o locuiau au fugit în câteva zile.
Un sondaj IRI publicat în martie 2024, pe baza datelor colectate în decembrie 2023, arăta că doar 31% din armeni priveau pozitiv relațiile cu Moscova față de 93% în 2019.
Un sondaj Gallup din iulie 2024 indica că 29% din respondenți credeau că Armenia ar trebui să aspire la apartenența NATO, în timp ce sprijinul pentru CSTO scăzuse la 16,9%.
Pașinian a exploatat această dezamăgire. Proiectul său electoral, “Armenia Reală”, propune redeschiderea granițelor, scăderea dependenței de Rusia și normalizarea relațiilor cu Azerbaidjanul și Turcia.
Factorul UE
În octombrie 2023, premierul declarase în fața Parlamentului European că “Armenia este pregătită să se apropie de UE atât cât UE consideră că este posibil.”
Armenia a început procesul de apropiere de UE încă din 2010, l-a înghețat în 2013 pentru a reluat eforturile de integrare în 2024.
Parlamentul armean a adoptat între timp legea privind lansarea procesului de aderare la UE. Bruxellesul a răspuns cu un Plan de Reziliență și Creștere în valoare de 270 de milioane de euro pentru perioada 2024-2027, din care 200 de milioane sub formă de granturi, pentru reforme democratice și dezvoltare economică.
Factorul Rusia
Dependențele structurale rămân însă intacte. Președintele rus Vladimir Putin însuși a menționat la întâlnirea din 1 aprilie că prețul gazului în Europa depășește 600 de dolari per mie de metri cubi, în timp ce Rusia vinde gaz Armeniei la 177,5 dolari.
Ministrul armean al Economiei Gevorg Papoian a recunoscut explicit costul politic al acestui preț: „Nimic nu este gratuit în lume, iar dacă Armenia primește gaz la 177,5 dolari, nu este pentru ochii noștri frumoși.”
Dependența economică merge și mai adânc: schimburile comerciale cu Rusia au crescut de aproape cinci ori în trei ani, de la 2,6 miliarde de dolari în 2021 la 12,4 miliarde în 2024, iar ponderea Rusiei în comerțul exterior al Armeniei a urcat de la 31% la 41% în același interval.
Mare parte din această creștere se datorează evitării sancțiunilor occidentale, țări precum Armenia, Kazahstan sau Emiratele Arabe Unite fiind folosite de către Federația Rusă pentru a masca destinația finală a exporturilor occidentale.
Rusia a răspuns presiunii electorale prin instrumente economice: restricții la importurile agricole armenești, inclusiv produse lactate și flori, reținerea unor livrări de armament plătite în avans.
La întâlnirea din 1 aprilie, Putin i-a cerut personal lui Pașinian să permită cetățenilor cu dublă cetățeni să candideze la alegeri, o referință directă la Samvel Karapetian, oligarhul armeno-rus aflat în arest la domiciliu, acuzat de complot împotriva guvernului.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Moscova „își rezervă dreptul” să comenteze alegerile din Armenia.
Șansa unei intersecții comerciale
Armenia se află la intersecția a trei spații geopolitice distincte, între Marea Caspică și Marea Neagră, la granița cu Iranul, acolo unde rutele comerciale din Asia Centrală încearcă să ajungă în Europa. Timp de trei decenii, această poziție a făcut din Armenia un stat tampon dependent de Moscova, fără acces direct la mare și blocat între vecini cu care se afla în conflict. Pierderea enclavei Nagorno-Karabahului și acordul de pace cu Azerbaidjanul deschid posibilitatea care Armenia să devină acum un coridor de tranzit.
Citește și: Armenia-Azerbaijan: primele semne de dezgheț economic după decenii de blocaj
Acordul de pace cu Azerbaidjanul prevede construirea coridorului TRIPP, o rută care ar conecta Azerbaidjanul cu exclavul său Nahicevan prin teritoriul armean și ar deschide un pod terestru între Asia Centrală și piețele globale, ocolind atât Rusia cât și Iranul. Dacă Armenia devine funcțională pe această rută, Moscova pierde o pârghie semnificativă asupra comerțului caucazian.
Baku cere Erevanului să modifice constituția, care conține o referință indirectă la unirea cu enclava Nagorno-Karabah, ceea ce ar necesita un referendum separat.
Moscova, Ankara și Teheranul urmăresc ce se întâmplă la Erevan pe 7 iunie cu același interes, din motive diferite.
Cine se uită la alegerile din Armenia
UE și-a crescut implicarea prin misiuni civile și sprijin financiar, dar evită angajamentele de securitate directe. Misiunea civilă EUMA a contribuit la stabilitatea frontierei și a funcționat ca factor de descurajare a escaladării, fără să dispună de puteri coercitive. Nu poate înlocui, deocamdată, rolul pe care Rusia l-a jucat timp de trei decenii.
La Moscova, Putin s-a plâns de retragerea efectivă a Armeniei din CSTO și de tratamentul aplicat politicienilor pro-ruși.
Pașinian i-a ținut o scurtă prelegere despre libertățile democratice.
Între timp, Armenia rămâne membră a Uniunii Economice Eurasiatice, cumpără gaz rusesc la preț subvenționat și nu are niciun partener extern care să-i ofere o garanție de securitate credibilă în locul Moscovei.
Pe 7 iunie, alegătorii armeni vor vota pentru o direcție. Rămâne de văzut dacă direcția poate schimba și structura.
(Sursa foto: Guvernul Armeniei / Facebook)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
