Procesul intentat de AMECO Renewable Energy împotriva organizației de mediu Agent Green a fost inclus de ActiveWatch în raportul „SLAPPs și libertatea de exprimare în România. FreeEx Digest nr. 11”, fiind prezentat drept un exemplu tipic de acțiune strategică în justiție împotriva participării publice.
Compania a solicitat ca Agent Green să înlăture sau să dezmintă informații apărute în două materiale pe care organizația nu le-a redactat și asupra cărora nu avea control editorial: un articol publicat de cotidianul american The New York Times și un raport al Environmental Investigation Agency – EIA.
Pe lângă retragerea materialelor și publicarea unor dezmințiri în România și în mai multe țări europene, AMECO a cerut despăgubiri morale de 200.000 de euro, plata unor presupuse prejudicii materiale de ordinul milioanelor de euro și penalități de 5.464 de euro pentru fiecare zi de întârziere în executarea măsurilor solicitate.
Tribunalul Harghita a respins acțiunea în aprilie 2026, în primă instanță. Chiar dacă soluția a fost favorabilă organizației de mediu, cazul demonstrează că un proces de tip SLAPP își poate produce efectele înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive.
Agent Green, chemată să răspundă pentru articole publicate de alte organizații
Litigiul a fost deschis în anul 2023, după apariția articolului „Europe is Sacrificing its Ancient Forests for Energy”, publicat de The New York Times, și a unui material realizat de Environmental Investigation Agency privind politicile europene în domeniul energiei regenerabile, exploatarea pădurilor și producția de peleți.
Potrivit raportului ActiveWatch, Agent Green nu apare ca autor sau contributor și nici nu este citată în materialul publicat de EIA.
În articolul The New York Times este citat un colaborator al organizației, însă numai cu observații generale despre efectele defrișărilor masive asupra ecosistemelor naturale, fără ca acesta să facă vreo referire nominală la AMECO.
Cu toate acestea, compania nu a chemat în judecată The New York Times și nici Environmental Investigation Agency. Acțiunea a fost îndreptată împotriva Agent Green.
ActiveWatch arată că ONG-ului românesc i s-a cerut, practic, să intervină asupra unor materiale pe care nu le-a scris, nu le-a publicat și asupra cărora nu deține niciun control editorial.
Dezmințiri în mai multe state și despăgubiri considerabile
Solicitările formulate în instanță au depășit plata unor despăgubiri.
Conform raportului ActiveWatch, AMECO a cerut ca Agent Green să publice, pe propria cheltuială, dezmințiri în The New York Times, atât în ediția tipărită, cât și în cea online. Dezmințiri similare ar fi trebuit publicate în mai multe ziare din Italia, Polonia, Slovacia, Austria, Germania și Bulgaria, precum și în șapte publicații din România.
Organizației i s-a cerut și să asigure blocarea sau înlăturarea articolului inițial de pe motorul de căutare Google și de pe platformele YouTube și Facebook.
Pentru neexecutarea acestor măsuri, compania solicitase penalități de 5.464 de euro pentru fiecare zi de întârziere. La acestea se adăugau 200.000 de euro, cu titlu de daune morale, și despăgubiri pentru presupusele pierderi materiale, care urmau să fie stabilite în funcție de documentele financiare ale companiei.
ActiveWatch a considerat că argumentele și măsurile solicitate sunt excesive și nerezonabile, motiv pentru care a încadrat cauza în categoria proceselor tipice de tip SLAPP.
Acțiunea, respinsă de Tribunalul Harghita
La 15 aprilie 2026, Tribunalul Harghita a respins pretențiile formulate împotriva Agent Green. Potrivit organizației, instanța a respins atât daunele morale de 200.000 de euro, cât și pretențiile privind pierderile materiale și măsurile referitoare la ștergerea articolelor.
Hotărârea a fost pronunțată în primă instanță și poate fi atacată. Agent Green a anunțat că intenționează să formuleze apel în ceea ce privește recuperarea cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului de imagine pe care susține că l-a suferit.
Organizația afirmă că apărarea în proces a presupus cheltuieli de ordinul zecilor de mii de euro și o presiune constantă pe parcursul celor peste doi ani de judecată.
Un proces nu trebuie câștigat pentru a produce efecte
Principala problemă a acțiunilor de tip SLAPP nu este reprezentată numai de riscul unei condamnări sau de plata unor despăgubiri.
Chiar și atunci când acțiunea este respinsă, persoana, redacția sau organizația chemată în judecată trebuie să aloce bani pentru avocați, timp pentru pregătirea apărării și resurse pentru participarea la termene. Proiectele pot fi amânate, iar activitatea de documentare și informare publică poate fi afectată.
În cazul unei organizații de mediu, timpul consumat în sălile de judecată este timp care nu mai poate fi folosit pentru investigații pe teren, monitorizarea exploatărilor forestiere, campanii publice sau acțiuni pentru protejarea naturii.
Tocmai acest efect de epuizare financiară și psihologică face ca un proces de tip SLAPP să fie eficient chiar și atunci când reclamantul nu obține câștig de cauză. Amenințarea cu despăgubiri disproporționate poate provoca autocenzură și poate descuraja alte persoane sau organizații să vorbească despre probleme de interes public.
România a depășit termenul pentru transpunerea Directivei Anti-SLAPP
Uniunea Europeană a adoptat în 2024 Directiva privind protecția persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică împotriva cererilor vădit neîntemeiate și a procedurilor judiciare abuzive.
Citește și: Ministerul Justiției a finalizat proiectul legii de transpunere a Directivei anti-SLAPP – PRESShub
Directiva recunoaște în mod expres rolul jurnaliștilor, organizațiilor neguvernamentale, avertizorilor de integritate și apărătorilor drepturilor omului, inclusiv al celor care activează în domeniul mediului și al climei.
Printre mecanismele avute în vedere se numără respingerea rapidă a cererilor vădit neîntemeiate, obligarea reclamantului la constituirea unei cauțiuni, recuperarea cheltuielilor de judecată, acordarea de despăgubiri victimei și aplicarea unor sancțiuni pentru folosirea abuzivă a procedurilor judiciare.
Termenul până la care România trebuia să transpună directiva în legislația națională a expirat la 7 mai 2026.
Proiectul de lege a fost adoptat tacit de Camera Deputaților, după depășirea termenului constituțional de dezbatere, și a ajuns la Senat, care este cameră decizională. La 19 iunie, proiectul L276/2026 se afla încă în lucru la comisiile permanente ale Senatului, termenul pentru depunerea raportului fiind stabilit pentru 22 iunie 2026.
Cazul AMECO–Agent Green arată de ce transpunerea Directivei Anti-SLAPP nu reprezintă doar o obligație formală față de Uniunea Europeană. Fără mecanisme procedurale rapide și eficiente, jurnaliștii, activiștii și organizațiile care apără interesul public pot rămâne ani întregi implicați în litigii costisitoare, chiar și atunci când acuzațiile formulate împotriva lor sunt respinse.
(FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea)
