Cine a gândit sloganul „Roșii cu gust de roșii” pentru un brand românesc de tomate a pornit de la o întrebare a consumatorilor: de ce roșiile nu mai au gust în vremurile noastre și unde s-ar găsi roșii ca pe vremea bunicilor, când le mâncai ca pe fructe?
Oamenii de la oraș, mai ales din centrele urbane mari, găsesc numeroase oferte la raftul de legume: roșii la kilogram cu coajă tare, pe vrej, roșii cherry, roșii de diverse culori gata ambalate etc. Totuși, adeseori ceva lipsește: gustul. Nici mirosul specific al plantei nu se simte. Diversitatea e mare, iar de cele mai multe ori cumpărătorul se orientează după preț și după discount. Iar gustul de roșie tinde să fie uitat.
Am aflat că, la nici 30 km de Timișoara, s-ar putea să găsesc răspunsuri mai multor întrebări referitoare la recuperarea gustului tomatelor. La Biled, o comună din județul Timiș cu 3000 de locuitori conform recensământului populației din 2021, s-ar găsi sere moderne cum nu s-au mai văzut în România. Poate nici în Europa.
Sere vizibile din dronă
Am pornit spre Biled într-o văratică dimineață a lunii iunie. Silvia Răileanu, cofondatoarea afacerii, mi-a dat o singură indicație: „Ne găsiți la ieșirea din Biled spre Sânnicolau. Nu aveți cum să ratați”.
Într-adevăr, nu se putea rata. Cu mașina faci kilometri de-a lungul serelor până să dai de intrare. Serele? Construcții masive de sticlă ale căror volum și lungime nu le poți percepe decât din elicopter sau cu drona.
(Serele SupeR din Biled, jud. Timiș. Foto: Facebook)
Sunt în prezent 7,5 hectare de sere, la care se vor adăuga în următorii doi ani încă 6 hectare. Hala ocupă și ea 1 hectar, căreia i se adaugă spațiile de birou, de cazare, cantina etc.
Mă întâmpină Silvia Răileanu la intrarea zonei de management și spații sociale ale firmei care deține serele și produce roșii. „Roșii cu gust de roșii”, cum apare scris pe panourile de pe clădire și din interior. Totul în sticlă, spații mari și luminoase. Pe masă o farfurie cu două feluri de roșii mici pe vrej, din care interlocutoarea mea rupe câte o boabă în timp ce vorbim.
Rup și eu, dar nu de unde trebuie. „Cea mai coaptă boabă e sus, lângă codița roșiei, nu ultima de jos”, îmi explică. Și da, regăsesc gustul dulce-acrișor al roșiei bune, autentice.
Începem de la întrebarea de bază: de ce multe roșii din supermarket și din piață nu mai au gustul de altădată?
„În trecut, oamenii cultivau roșii în grădina proprie pentru consumul familiei”, spune Silvia Răileanu. Acele cantități mici se coceau vara și puteau fi îngrijite de gospodar. Azi roșiile se produc industrial, fiindcă populația a crescut și oamenii trebuie hrăniți. Așa au apărut soiurile productive care pot produce și 100 kg pe metru pătrat, mai ales în condiții de climă ca în Spania și Turcia.
Producția mare aduce un cost mai mic, deci roșiile se pot vinde ieftin și investițiile se pot recupera repede.
Dar toate acestea vin cu un dezavantaj: pierderea gustului.
Cei trei S din ecuația gustului
În cultivarea tomatelor, ca și la alte legume, totul depinde de soi, sol și soare. Soiurile cu gust nu sunt la fel de rezistente și nici la fel de productive. Se pot obține 15-30 kg pe metrul pătrat, spre deosebire de soiurile productive unde se atinge și suta de kilograme.
Soiurile sensibile nu au condițiile necesare în tuneluri cu folie, cum au spaniolii, turcii, grecii, care se bucură de soare aproape tot anul, mai ales de când s-a schimbat clima, ci au nevoie de ventilație, lumină, CO2, căldură, controlate. Polenizarea naturală este un alt element important. Toate acestea se pot obține doar în sere moderne, de sticlă, echipate cu tehnologii recente.
Soiuri ca Strabene, Leonischer, Delischer sau Briosso, cu semințe achiziționate din Olanda, nu sunt ieftine. Ca să păstrezi mireasma ușor amăruie a vrejului, tomata coaptă trebuie să fie proaspătă. După șapte zile se pierde acest miros. Roșiile de import în cantități mari stau cu săptămânile până ajung la raft, deci nu au cum să vină cu gust și cu miros proaspăt.
„Soțul meu și cu mine am avut o altă afacere bună, produceam și producem și în prezent Decasept, un supliment alimentar care tratează durerile de gât, la concurență cu tradiționalul Faringosept, care e un medicament. Dar în 2014 am văzut în Olanda la niște târguri de legume cum se pot cultiva roșiile cu gust bun. Și am decis să încercăm”, își amintește Silvia Răileanu începuturile.
Analiza soților Răileanu a fost pragmatică. Au pornit de la observația că după anul 2000 viața românilor s-a îmbunătățit, s-a format timid o clasă de mijloc cu așteptări mai mari: alimente mai sănătoase, fructe și legume fără pesticide, produse ecologice, chiar dacă mai scumpe. Totuși, n-au știut de la început la ce sume de investiții să se aștepte. Nevoia de finanțare a crescut cu fiecare an din 2018, când au inițiat afacerea Serele SupeR.
„Un ardei, un castravete și multe roșii”
În Olanda au văzut sere mari, ca niște farmacii, iar după ce s-au interesat la GreenTech în Amsterdam cum stă treaba cu producțiile fabuloase de legume, decizia trebuia luată. A fost de folos spiritul de observație: „În supermarket cumpărătorii pun în coș un ardei, un castravete și multe roșii”. Deci, e mai probabil ca roșiile să aducă profit.
Pariul a fost corect. Cifra de afaceri a crescut de cinci ori în patru ani, între 2021 și 2025. Dar mai întâi a fost necesară o instruire agricolă, o grămadă de lucruri de învățat într-un domeniu nou. Silvia Răileanu este absolventă de drept. Producția tomatelor a presupus colaborarea cu specialiști, iar familia Răileanu a îndrăznit să caute absolvenți tineri cărora le-a acordat încredere și salarii bune.
Proiectul de sere hidroponice a început la Biled fiindcă acolo familia deținea un teren cu izvor de apă termală, care ar fi putut să acopere necesarul de încălzire a serei. Nu a fost așa. Afacerea s-a extins, de la aproape 3 hectare inițiale, au fost cumpărate în zonă 18 hectare de teren, unde încape și un lac.
Ca să iasă ceva din afacere, trebuie investiți mulți bani. Din fondurile europene, Serele SupeR au primit 500.000 de euro, la care se adăugau profiturile din afacerea cu suplimente alimentare.Total insuficient, așa că au făcut împrumuturi bancare care au ajuns la 14 milioane de euro.
„Anul acesta terminăm de restituit primul credit de 3 milioane de euro luat în 2015”, spune Silvia Răileanu cu o oarecare ușurare în glas.
Profitul vine din relația de încredere construită în timp cu marile lanțuri de retail. În 2020 cifra de afaceri era de 1,4 milioane de euro, iar în 2025 ajunsese la peste 7 milioane de euro.
Roșiile cu gust de roșii sunt furnizate la Lidl, Profi, Mega, Metro, Penny, Auchan, Carrefour. Contractele cu hipermarketul nu se pot susține dacă nu se asigură aprovizionare continuă, iar pentru a îndeplini această condiție, serele au trebuit extinse cu producție inclusiv în extrasezon.
Jumătate localnici, jumătate asiatici
Ca să intrăm în seră, ne-am echipat ca pentru o vizită într-un salon de spital: halat, botoșei, mănuși. Este protecția pentru sănătatea plantelor, păstrate în mediu steril.
Ciorchinii de tomate în diferite faze de coacere dau un spectacol pe rânduri colorate. Sunt soiurile de care tocmai vorbisem, dar și altele. Recoltarea se face periodic, iar roșiile proaspete se ambalează în hală și pleacă spre magazine.
Întorși din pauza de masă, angajații se pun pe treabă. Persoane în vârstă și mulți tineri asiatici.
„Când am început, aveam la lucru oameni din Biled și de pe satele din împrejurimi. Acum, când avem 80 de oameni, nu mai vin decât bătrâni, pe care îi aducem cu transportul nostru din jur. Jumătate acoperim cu asiatici. Acestora le asigurăm și cazarea”, spune doamna Răileanu, o problemă cu care se confruntă mai toți antreprenorii din România.
În comuna Biled populația s-a înjumătățit din 2002, când erau 6300 de locuitori, până în 2026. Acum au rămas puțin peste 3000 de locuitori, tinerii au plecat la oraș sau în lumea largă.
Perioadele grele și scumpe sunt cele din extrasezon. „Ca să plantezi în 3 ianuarie pentru a avea producție în aprilie, e nevoie numai pentru încălzire de 200.000 de euro”, socotește Silvia Răileanu. În consecință, au decis să investească în plus în surse regenerabile de energie și într-o centrală în cogenerare, care asigură încălzire, ventilație, lumină și CO2.
Așa se explică de ce în primele luni ale primăverii și prețul este mare, cam 11 euro pe kilogram. Calitatea se plătește, dar și costurile de producție trebuie acoperite.
Întreb de programul „Tomata” cu care se lăuda Liviu Dragnea când era șef la partid. În prima ediție, programul a fost complet eronat, fiindcă se dădeau bani pentru o producție care ieșea în iunie, când producătorii turci și spanioli invadau piața la prețuri mici. S-au adus modificări programului, la insistențele fermierilor, astfel încât să se finanțeze producția din extrasezon.
La dimensiunile și tehnologia asimilate de Serele SupeR, considerate un exemplu de agricultură avansată, programul „Tomata” nu-i de folos, sprijină eventual mici fermieri.
Brandul trebuie să circule
Până în 2029, brandul Serele SupeR are un certificat OSIM cu numărul 164312.
Deși vânzarea în hipermarket are succes, prezența la târguri și la evenimentele agricole este necesară. Pe Facebook se pot vedea standuri dichisite, fotografii cu personalități. Într-o imagine, Regina Margareta, custodele coroanei regale, face o poză de aproape roșiilor cu gust de roșii.
În viitorul apropiat, nu se pune problema exportului. Serele, impresionante pentru orice fermier din România, nu pot produce volumul și fluxul care să concureze cu țări ca Turcia, Spania, Olanda, Grecia. Dar antreprenorii sunt mulțumiți să producă pentru consumul intern în extindere.
O absolventă de drept și un farmacist, Silvia și Damian Răileanu, au dezvoltat o afacere la standarde de neimaginat în urmă cu douăzeci de ani, implicând riscuri serioase. De ce și le-au asumat?
„Avem patru copii, la ei ne-am gândit”, a răspuns Silvia Răileanu. Pe masă, acasă la ei, se găsește mereu un coș plin cu roșii proaspete, cu gust adevărat, de roșii.
Un sfat bun: nu țineți roșiile la frigider! La temperaturi scăzute, își pierd și gustul și calitățile nutritive, vitaminele.
*Acesta nu este un articol publicitar, ci un gest de reverență față de oamenii care muncesc susținut, produc pentru țară, riscând împrumuturi pentru investiții mari în România. Oameni de ispravă.
(Foto deschidere: Brîndușa Armanca)
