Cât de vulnerabil poate fi președintele României, dacă omul cel mai de încredere de lângă el e un personaj care își ascunde biografia?
Serviciul de Protecție și Pază (SPP) nu a mai depus un raport din 2015. Comisia de Apărare din Senat a consemnat atunci audierea generalului Lucian Pahonțu, șeful SPP din 2005 până azi, dar nu ca procedură automată, ci la cererea Comisiei. Nu există un sistem de verificare a acestui serviciu, nu s-a făcut niciodată un audit profesional al SPP și spre deosebire de alte state cu democrații vechi sau chiar față de Polonia, în România nici nu există vreo posibilitate de verificare a felului în care funcționează. În țări ca Statele Unite, Germania, Franța, Marea Britanie nu există servicii de protecție autonome, ci subordonate unui ministru care răspunde politic, cu audit intern independent de rapoartele publice, cu limite ale mandatului, cu verificări de securitate reînnoite periodic, cu rapoarte și audieri periodice în fața comisiilor parlamentare care au competențe reale și personal specializat, dar și cu arhive istorice scoase de sub controlul instituției succesoare, în cazul polonez.
După investigația Recorder, „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”, președintele Nicușor Dan a răspuns în patru pași:
• „este regretabil că parchetele nu au elucidat” până acum tot ce s-a întâmplat la Revoluție și la Mineriadă, represiuni în care se presupune că ar fi participat, potrivit datelor din anchetele de presă, tânărul locotenent Pahonțu, ca parte a trupelor de Securitate în 1989 și pe 13-15 iunie 1990 ca parte a Trupelor de Pază și Ordine din cadrul Ministerului de Interne. Președintele spune că e circumspect că cele două mari dosare istorice se vor închide vreodată fiindcă a trecut „așa de mult timp de la acele evenimente”;
• Nicușor Dan spune că oricine a participat „la vreo acțiune de reprimare”, „nu are ce să caute într-o funcție înaltă” „din punct de vedere moral”, dar că „domnul Pahonțu nu e în această situație”;
• Președintele recunoaște că nu a făcut o verificare instituțională nici în ceea ce îl privește pe șeful SPP, nici serviciul în sine și că se bazează pe propriile instincte: „o evaluare a serviciului am făcut-o cumva cu propriile simțuri”. E mulțumit cu ce a văzut. În ceea ce-l privește pe generalul din fruntea SPP (pensionat anul trecut, dar rămas în funcție)mărturisește că nu i-a făcut „o evaluare managerială” pentru că „sunt multe, multe, multe alte restanțe mai importante”, dar oricum președintele declară că „nu știe care e scandalul”, fiindcă acuzațiile nu ar fi acoperite de demonstrații;
• „SPP nu e un serviciu secret”, insistă Nicușor Dan, cu toate că potrivit legii SPP poate să desfășoare „deschis sau acoperit”, activități de culegere, verificare și valorificare a informațiilor necesare îndeplinirii atribuțiilor sale (Legea 191/1998, Art.5) (declarații făcute pe 27 august 2026 la Chișinău).
Continuarea, în Deutsche Welle
Citește și: Insecuritatea președintelui
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
