În Republica Moldova, propaganda pro-rusă nu atacă doar o alianță politico-militară. Ea atacă ideea că statul R. Moldova își poate alege singur partenerii și își poate construi capacitatea de apărare. Moscova reactivează fricile cultivate în perioada sovietică, transformă orice cooperare defensivă în militarizare și prezintă neutralitatea drept obligația Republicii Moldova de a rămâne slabă. Vizita Comitetului Politic al NATO la Chișinău arată însă că miza actuală nu este aderarea la Alianță, ci consolidarea unui stat capabil să-și apere independența.
NATO, țintă convenabilă
Pentru propaganda pro-rusă, NATO reprezintă una dintre cele mai convenabile ținte din Republica Moldova. Uniunea Europeană este asociată de o parte importantă a societății cu libertatea de circulație, investițiile, infrastructura și oportunitățile economice. NATO este percepută, în schimb, mai ales prin dimensiunea sa militară. Această diferență permite propagandei să lovească indirect și în integrarea europeană, lipind de aceasta eticheta războiului.
Un sondaj prezentat în iunie 2026 arăta că 59% dintre respondenți ar vota pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, în timp ce numai 28,5% ar susține aderarea la NATO, iar 50% s-ar pronunța împotrivă.
Datele unui singur sondaj nu descriu definitiv întreaga societate, mai ales dacă luăm în considerare și importanta diasporă moldovenească din statele UE/NATO, dar diferența indică vulnerabilitatea pe care Kremlinul încearcă să o exploateze. Mai exact cetățenii R. Moldova pot accepta Europa economică și politică, dar rămân mult mai reticenți față de de o structură de securitate.
Nu orice rezervă față de NATO trebuie însă calificată drept propagandă. Republica Moldova este un stat neutru constituțional, cu o societate marcată de războiul de pe Nistru din 1992 (când regiunea transnistreană și-a proclamat unilater independența), de apropierea geografică a frontului ucrainean și de teama legitimă a escaladării.
Propaganda începe acolo unde aceste temeri reale sunt manipulate prin falsuri. Astfel cooperarea este prezentată drept aderare secretă, exercițiile militare drept pregătire pentru război, radarele drept arme ofensive, iar instruirea militarilor drept instalare a unei armate străine.
Formula este dezarmant de simplă: apropierea de Occident înseamnă război, iar acceptarea influenței Rusiei înseamnă pace. Este o ecuație falsă, dar foarte eficientă emoțional.
Propagandă nouă, reflexe sovietice
Actuala campanie anti-NATO nu pornește de la zero. Ea se sprijină pe un fundament ideologic construit timp de decenii în Uniunea Sovietică.
În discursul oficial sovietic, NATO era blocul imperialist și agresiv, instrumentul prin care Statele Unite urmăreau încercuirea și distrugerea Uniunii Sovietice. Moscova se prezenta, în schimb, ca apărătoare a păcii, chiar și atunci când intervenea militar în Ungaria, Cehoslovacia sau Afganistan.
Limbajul era construit pe o inversare. Astfel armatele sovietice eliberau, în timp ce orice prezență militară occidentală ocupa.
După destrămarea URSS, aceste reprezentări nu au dispărut. Ele au continuat să circule prin televiziunile rusești, prin discursul unor partide și politicieni moldoveni, prin nostalgia sovietică și printr-o cultură de securitate foarte slab dezvoltată. Pentru o parte a populației, cuvântul NATO activează încă imagini și frici învățate înainte de 1991, nu informații despre ceea ce face concret Alianța în Republica Moldova.
Un studiu al Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare constata că două treimi dintre cetățenii intervievați aveau un nivel redus de informare sau nu dețineau deloc informații despre NATO.
Cercetarea mai arăta că o parte dintre respondenți confundau integrarea în Uniunea Europeană cu aderarea la NATO, ca și cum intrarea în UE ar conduce automat la intrarea în Alianță. În acest vid informațional, percepțiile sunt formate de stereotipurile trecutului și de mesajele ostile promovate de presa rusă.
Aceasta este principala resursă a propagandei. Practic ea nu trebuie să inventeze permanent o frică nouă, fiind suficient să reactiveze una veche.
Vocabular sovietic
Propaganda actuală adaptează vocabularul sovietic la realitățile războiului din Ucraina. NATO nu mai este descrisă doar drept un bloc imperialist, ci drept forța care ar încerca să transforme Republica Moldova într-un al doilea front împotriva Rusiei.
Analizele realizate de societatea civilă au identificat mai multe narațiuni recurente, precum că NATO ar pompa arme în Republica Moldova, autoritățile de la Chișinău ar urmări dezghețarea conflictului transnistrean, iar apropierea de Alianță ar atrage inevitabil țara în război. În această construcție a basmului propagandei, o politică externă prooccidentală devine sinonimă cu pericolul, în timp ce așa-numita politică echilibrată este prezentată drept singura garanție a păcii.
Termenul central este militarizarea. Orice achiziție de echipament, orice exercițiu sau program de instruire este introdus sub această etichetă. Nu contează dacă este vorba despre radare, sisteme de comunicații, apărare cibernetică, ambulanțe, echipamente de protecție sau instruirea geniștilor. În narațiunea propagandistică, simplul fapt că Republica Moldova încearcă să-și modernizeze armata devine dovada că se pregătește să atace pe cineva.
Această logică elimină deliberat cauza reală a insecurității regionale, mai exact războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei. Rusia dispare din lanțul cauzal, iar măsurile defensive luate ca reacție la agresiunea rusă sunt prezentate drept originea tensiunilor.
În mai 2024, o succesiune de declarații ale unor politicieni pro-ruși, reprezentanți ai regimului separatist de la Tiraspol și oficiali ruși a susținut că exercițiile militare, acordurile de cooperare și asistența occidentală ar pregăti implicarea Republicii Moldova în război. Mesajele au fost amplificate prin Telegram, TikTok, site-uri și instituții media rusești, fiind însoțite inclusiv de scrisori false de mobilizare. Scopul identificat de cercetători era dublu, mai exact blocarea modernizării apărării și asocierea orientării europene cu războiul.
Citește și: Podul de la Ungheni, proiect strategic care aduce Republica Moldova mai aproape de UE
Asaltul inteligenței artificiale
Moștenirea sovietică oferă vocabularul, dar tehnologia actuală oferă amploarea. Mesajele pot porni de la instituțiile rusești, de la canalele media ale Kremlinului sau de la rețele digitale asociate operațiunilor rusești de influență. Ele sunt apoi preluate de politicieni locali, canale de Telegram, pagini anonime, influenceri și platforme care imită presa legitimă. Prin repetare, aceeași afirmație apare ca o opinie împărtășită de numeroase surse aparent independente.
În cursul alegerilor parlamentare din 2025, mecanismul G7 pentru monitorizarea ingerințelor informaționale a identificat peste 450 de materiale atribuite cu un grad ridicat de încredere unor operațiuni rusești.
Printre falsurile distribuite se aflau afirmația că Republica Moldova ar pregăti un al doilea front împotriva Rusiei, acuzații că o victorie a forțelor proeuropene ar distruge neutralitatea și scenarii inventate privind o intervenție NATO în regiunea transnistreană.
Unele materiale imitau Euronews, BBC, Bellingcat sau instituții europene și foloseau imagini, voci și documente generate artificial.
Caracterul lingvistic al propagandei este, de asemenea, important. Monitorizările Facebook au arătat o pondere mai ridicată a mesajelor anti-NATO în sursele de limbă rusă. În eșantionul analizat, postările despre NATO generau peste jumătate din interacțiunile surselor rusofone, față de numai 4% în eșantionul de limbă română.
Aceasta nu înseamnă că vorbitorii de rusă formează un grup uniform sau că sunt automat pro-Kremlin. Arată însă unde sunt concentrate investiția propagandistică și încercarea de polarizare.
Neutralitatea, sinonim al neputinței
Cea mai importantă manipulare privește neutralitatea. În discursul pro-rus, neutralitatea nu mai înseamnă neparticiparea la războaie și interzicerea dislocării trupelor străine. Ea este reinterpretată drept renunțarea la apărare, izolarea față de partenerii occidentali și acceptarea unei zone de
influență rusești.
Constituția nu obligă însă Republica Moldova să fie dezarmată. Curtea Constituțională a stabilit că neutralitatea nu este un scop în sine, ci un instrument pentru apărarea independenței, retragerea trupelor străine și restabilirea integrității teritoriale. Instanța a precizat că statutul de neutralitate nu împiedică statul să utilizeze toate mijloacele disponibile pentru a se apăra împotriva unui agresor. Curtea a mai constatat că neutralitatea Republicii Moldova nu beneficiază de garanții internaționale și că trupele Federației Ruse staționate în estul țării contravin prevederilor constituționale.
Aici apare contradicția fundamentală a propagandei pro-ruse. Un radar oferit de un stat NATO este prezentat ca amenințare la adresa neutralității, dar prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova este trecută sub tăcere. Un exercițiu militar, anunțat public, este descris drept ocupație occidentală, în timp ce o prezență militară rusă de peste trei decenii este normalizată în Transnistria.
Neutralitatea este astfel aplicată selectiv, rigid în relația cu Occidentul, dar aproape inexistent în raport cu Rusia.
În realitate, un stat neutru are nevoie de o capacitate proprie de apărare chiar mai credibilă decât un stat protejat de o alianță. Republica Moldova nu beneficiază de garanția apărării colective prevăzută de articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord. Tocmai de aceea trebuie să poată supraveghea spațiul aerian, identifica dronele, proteja infrastructura critică și rezista atacurilor cibernetice și operațiunilor de destabilizare.
Ce este și ce nu este Comitetul Politic al NATO
Vizita Comitetului Politic al NATO din 25–26 august 2026 a fost o deplasare strategică a structurii la Chișinău, iar Președinția a descris-o drept prima vizită de acest fel în Republica Moldova după mai bine de zece ani. Delegația s-a întâlnit cu președinta Maia Sandu, cu ministrul de externe Mihai Popșoi, cu secretarul de stat Valeriu Mija, dar și alți factori din arhitectura de securitate a R.Moldova. Delegația a vizitat și Ministerul Apărării, unde le-au fost prezentate echipamente primite prin programe NATO și prin sprijin bilateral.
Comitetul Politic nu este un comandament militar și nu decide desfășurarea de trupe. El are un rol consultativ central pentru Consiliul Nord-Atlantic, principalul organism politic de decizie al Alianței. Reprezentanții statelor aliate analizează evoluțiile politice și de securitate, schimbă evaluări și pregătesc discuțiile și recomandările care pot ajunge la nivelul ambasadorilor sau guvernelor.
Prin urmare, vizita nu reprezintă o etapă secretă de aderare și nici pregătirea instalării unei baze militare. Importanța sa constă în faptul că situația Republicii Moldova este discutată direct de reprezentanții politici ai aliaților, nu doar în cadrul unor contacte tehnice între experți.
Pentru Chișinău, aceasta este ocazia de a explica amenințările cu care se confruntă, precum încălcarea spațiului aerian de către drone și rachete rusești, atacurile cibernetice, dezinformarea, vulnerabilitatea infrastructurii critice și prezența militară rusă din regiunea transnistreană.
Pentru NATO, vizita permite evaluarea directă a necesităților și a modului în care asistența oferită este utilizată.
Citește și: Republica Moldova – o independență (încă) volatilă
Rezultate concrete
Primul rezultat este unul politic. Prezența Comitetului în ajunul Zilei Independenței transmite că Republica Moldova nu este izolată și că suveranitatea, integritatea teritorială și independența sa rămân pe agenda aliaților. Președinta Comitetului, Tanya Hartman, a prezentat vizita drept o expresie a intensificării cooperării politice și practice și a sprijinului pentru statalitatea Republicii Moldova.
Al doilea rezultat privește accelerarea programelor deja existente. Cooperarea se desfășoară în baza Programului Individual de Parteneriat pentru perioada 2025–2028 și a Pachetului consolidat pentru dezvoltarea capacităților de apărare. Aceste instrumente susțin reforma instituțiilor, instruirea, logistica, gestionarea resurselor umane, apărarea cibernetică și comunicarea strategică. NATO oferă și expertiză pentru educația militară, buna guvernare și reducerea riscurilor de corupție din sectorul de securitate.
Al treilea rezultat ține de apărarea aeriană și antidronă. Președinția a anunțat că discuțiile au vizat modernizarea supravegherii spațiului aerian și dezvoltarea capacităților de apărare împotriva dronelor. În condițiile în care aparate rusești au traversat sau s-au prăbușit pe teritoriul Republicii Moldova, aceasta nu este o temă abstractă, ci una legată direct de protecția populației și a infrastructurii.
Al patrulea rezultat poate fi consolidarea rezilienței informaționale. Republica Moldova nu are nevoie doar de echipamente, ci și de capacitatea instituțiilor de a identifica și explica rapid falsurile. Programele de cooperare includ combaterea dezinformării, a ingerințelor externe și a amenințărilor hibride și cibernetice.
Articolul 5
Vizita nu aduce Republicii Moldova garanțiile articolului 5, după cum insistă propaganda rusă, și nici nu trimite soldații Armatei Naționale pe frontul din Ucraina. Nu reprezintă o invitație de aderare, nu modifică neutralitatea constituțională, nu presupune instalarea unor baze și nu obligă Chișinăul să participe la războaie.
Programul de parteneriat aprobat pentru anii 2025-2028 este unul de cooperare tehnică și instituțională.
Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, el nu include participarea la misiuni militare în afara celor desfășurate cu mandat internațional și nu conține obligații incompatibile cu neutralitatea.
De altfel, relația Republicii Moldova cu NATO nu a început în 2026. Parteneriatul datează din 1994, iar Oficiul de Legătură NATO a fost deschis la Chișinău în 2017, la solicitarea autorităților moldovene. Republica Moldova participă din 2014 la misiunea de menținere a păcii KFOR din Kosovo.
Narațiunea unei apropieri bruște și clandestine ignoră deliberat peste trei decenii de cooperare publică.
Miza reală
Propaganda anti-NATO nu urmărește numai deteriorarea imaginii Alianței. Obiectivul mai profund este limitarea libertății Republicii Moldova de a-și alege partenerii și de a-și consolida instituțiile.
Un stat cu radare, armată profesionistă, sisteme cibernetice funcționale, instituții rezistente și acces la informațiile partenerilor este mai greu de intimidat și destabilizat. Un stat slab, dezinformat și izolat este mai ușor de menținut într-o zonă de influență.
De aceea, Moscova nu se teme doar de o ipotetică aderare a Republicii Moldova la NATO. Se teme de apariția unei Republici Moldova capabile să spună „ nu”, să-și protejeze alegerile și să nu mai depindă de bunăvoința Rusiei pentru propria securitate.
Vizita Comitetului Politic trebuie însă însoțită de o comunicare publică mult mai clară. În lipsa explicațiilor, imaginile cu echipamente militare pot fi scoase din context și transformate în dovezi ale militarizării. Autoritățile trebuie să explice ce echipamente sunt primite, împotriva căror riscuri sunt destinate, cine le operează și cum este respectată neutralitatea.
Mesajul central ar trebui formulat simplu, având în vedere că neutralitatea nu înseamnă neputință, iar cooperarea nu înseamnă aderare directă. Republica Moldova nu se pregătește să atace pe nimeni.
Încearcă doar să dobândească mijloacele necesare pentru ca nimeni să nu poată decide în locul său și locul său în comunitatea internațională.
(Sursa foto: NATO)
