În timp ce pentru milioane de europeni o săptămână de vacanță anuală a devenit o cheltuială obișnuită, pentru majoritatea românilor rămâne o cheltuială inaccesibilă. Datele Eurostat arată că în 2025, 61,4% dintre persoanele din România cu vârsta de cel puțin 16 ani declarau că nu își pot permite financiar o săptămână de vacanță în afara locuinței, cea mai mare proporție din Uniunea Europeană și mai mult decât dublul mediei europene de 27,5%.
Diferența arată persistența decalajelor de venit și de nivel de trai dintre România și multe state occidentale ale UE, chiar dacă situația europeană s-a îmbunătățit față de acum un deceniu.
Date generale
În 2025, mai mult de una din patru persoane din UE declarua că se află în această situație.
Indicatorul măsoară proporția persoanelor cu vârsta de cel puțin 16 ani care declară că gospodăria lor nu își poate permite financiar o săptămână de vacanță anuală petrecută în afara locuinței. El nu arată câte persoane au plecat efectiv în vacanță, ci dacă acestea dispun de resursele necesare pentru a suporta o asemenea cheltuială.
Se bazează pe aceeasi filozofie a percepție ca unele din statisticile Transparancy Iternationl privind gradul de corupție.
Creșterea anuală nu inversează evoluția înregistrată pe termen mai lung.
În 2015, proporția era cu 7,7 puncte procentuale mai mare, ceea ce corespunde unui nivel de 35,2% din populația cu vârsta de cel puțin 16 ani.
Diferențele dintre statele membre au rămas foarte mari
În România, 61,4% dintre persoanele din grupa de vârstă analizată decladau că nu își pot permite o săptămână de vacanță în afara locuinței. Proporția a fost cu 33,9 puncte procentuale peste media UE.
Grecia a avut a doua cea mai ridicată valoare, de 46,6%. Aceasta înseamnă că aproape jumătate din populația adultă și adolescentă inclusă în statistică nu dispunea de resurse suficiente pentru o săptămână de vacanță anuală.
Bulgaria și Ungaria au înregistrat aceeași pondere, de 39,1%. În ambele țări, aproape patru din zece persoane cu vârsta de cel puțin 16 ani au declarat că nu își permit această cheltuială.
La celălalt capăt al clasamentului, Luxemburg a avut cea mai redusă proporție din UE, de 10,6%. Suedia a urmat cu 12,4%, iar Țările de Jos cu 12,8%.
Diferența dintre România și Luxemburg a fost de 50,8 puncte procentuale. Astfel, probabilitatea ca o persoană să declare că nu își permite o săptămână de vacanță a variat substanțial în funcție de statul membru în care locuia.
Europa de est și sud-est: decalajul persistă
Harta publicată de Eurostat arată o concentrare a ponderilor mai ridicate în mai multe state din estul și sud-estul Europei. Valorile mai reduse sunt mai frecvente în nordul și vestul Uniunii, deși situația diferă de la o țară la alta.
Datele pentru Lituania sunt provizorii. Eurostat nu indică în materialul publicat valori detaliate pentru toate statele membre, concentrând prezentarea asupra mediei UE și a țărilor cu cele mai ridicate și cele mai scăzute proporții.
O creștere de 0,5 puncte procentuale nu înseamnă că numărul persoanelor afectate a crescut cu 0,5%. Punctele procentuale măsoară diferența directă dintre două ponderi, în acest caz între 27% în 2024 și 27,5% în 2025.
Indicatorul face parte din statisticile europene privind veniturile și condițiile de viață. Acestea urmăresc capacitatea gospodăriilor de a acoperi diferite cheltuieli și oferă informații despre formele de privare materială care nu sunt surprinse numai prin nivelul veniturilor.
Posibilitatea de a plăti o săptămână de vacanță este folosită pentru a evalua dacă o gospodărie poate suporta o cheltuială care depășește necesitățile curente. Persoanele care nu călătoresc din motive personale, profesionale sau medicale nu sunt incluse automat în această categorie dacă și-ar permite financiar vacanța.
Datele nu precizează destinația, tipul de cazare sau costul estimat al vacanței. Indicatorul se referă la posibilitatea de a finanța o săptămână anuală în afara locuinței, fără a presupune o călătorie internațională sau un anumit standard al serviciilor turistice.
Reducerea cu 7,7 puncte procentuale față de 2015 arată că ponderea persoanelor care nu își permit o vacanță a scăzut semnificativ într-un deceniu. Creșterea din 2025 față de 2024 arată însă că această evoluție nu a continuat în ultimul an pentru media Uniunii.
Indicatorul măsoară proporția persoanelor cu vârsta de cel puțin 16 ani care declară că gospodăria lor nu își poate permite financiar o săptămână de vacanță anuală petrecută în afara locuinței. El nu arată câte persoane au plecat efectiv în vacanță, ci dacă acestea dispun de resursele necesare pentru a suporta o asemenea cheltuială.
Creșterea anuală nu inversează evoluția înregistrată pe termen mai lung. În 2015, proporția era cu 7,7 puncte procentuale mai mare, ceea ce corespunde unui nivel de 35,2% din populația cu vârsta de cel puțin 16 ani.
Citește și: Europa irosește competențele migranților. Ce înseamnă asta pentru România
Diferențele dintre statele membre au rămas foarte mari. În România, 61,4% dintre persoanele din grupa de vârstă analizată nu își permiteau o săptămână de vacanță în afara locuinței. Proporția a fost cu 33,9 puncte procentuale peste media UE.
Grecia a avut a doua cea mai ridicată valoare, de 46,6%. Aceasta înseamnă că aproape jumătate din populația adultă și adolescentă inclusă în statistică nu dispunea de resurse suficiente pentru o săptămână de vacanță anuală.
Bulgaria și Ungaria au înregistrat aceeași pondere, de 39,1%. În ambele țări, aproape patru din zece persoane cu vârsta de cel puțin 16 ani au declarat că nu își permit această cheltuială.
La celălalt capăt al clasamentului, Luxemburg a avut cea mai redusă proporție din UE, de 10,6%. Suedia a urmat cu 12,4%, iar Țările de Jos cu 12,8%.
Diferența dintre România și Luxemburg a fost de 50,8 puncte procentuale. Astfel, probabilitatea ca o persoană să declare că nu își permite o săptămână de vacanță a variat substanțial în funcție de statul membru în care locuia.
Harta publicată de Eurostat arată o concentrare a ponderilor mai ridicate în mai multe state din estul și sud-estul Europei. Valorile mai reduse sunt mai frecvente în nordul și vestul Uniunii, deși situația diferă de la o țară la alta.
Datele pentru Lituania sunt provizorii. Eurostat nu indică în materialul publicat valori detaliate pentru toate statele membre, concentrând prezentarea asupra mediei UE și a țărilor cu cele mai ridicate și cele mai scăzute proporții.
O creștere de 0,5 puncte procentuale nu înseamnă că numărul persoanelor afectate a crescut cu 0,5%. Punctele procentuale măsoară diferența directă dintre două ponderi, în acest caz între 27% în 2024 și 27,5% în 2025.
Indicatorul face parte din statisticile europene privind veniturile și condițiile de viață. Acestea urmăresc capacitatea gospodăriilor de a acoperi diferite cheltuieli și oferă informații despre formele de privare materială care nu sunt surprinse numai prin nivelul veniturilor.
Posibilitatea de a plăti o săptămână de vacanță este folosită pentru a evalua dacă o gospodărie poate suporta o cheltuială care depășește necesitățile curente. Persoanele care nu călătoresc din motive personale, profesionale sau medicale nu sunt incluse automat în această categorie dacă și-ar permite financiar vacanța.
Datele nu precizează destinația, tipul de cazare sau costul estimat al vacanței. Indicatorul se referă la posibilitatea de a finanța o săptămână anuală în afara locuinței, fără a presupune o călătorie internațională sau un anumit standard al serviciilor turistice.
Reducerea cu 7,7 puncte procentuale față de 2015 arată că ponderea persoanelor care nu își permit o vacanță a scăzut semnificativ într-un deceniu. Creșterea din 2025 față de 2024 arată însă că această evoluție nu a continuat în ultimul an pentru media Uniunii.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.)
(FOTO: Inquam Photos / Bogdan Danescu)
