România este plină de orașe sufocate de betoane și fără spații verzi care să le apere de canicula verii. An de an, jurnalele de știri ne anunță „aerul irespirabil” și chiar așa se dovedește. România este plină de astfel de spații insuportabile.
Zilele acestea temperaturile în țară au atins 44 de grade Celsius. La Timișoara, asfaltul topit s-a adunat pe roțile tramvaielor. Peste 700 de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale în spații publice, iar apelurile la ambulanță au fost de ordinul zecilor de mii. Studiile epidemiologice estimează că în România se înregistrează aproximativ 2.500–2.600 de decese asociate căldurii într-un an, majoritatea în rândul persoanelor vârstnice și cu boli cronice.
La Roma se anunță implementarea unui program pe fonduri europene de monitorizare a persoanelor vârstnice prin intermediul unor brățări care indică starea de sănătate și pot alarma personalul medical care intervine în caz de nevoie. Europa luptă cu temperaturile verii de ani buni. În România, schimbările climatice încă nu sunt o prioritate pentru guverne.
Ce e de făcut?
Cercetătorii Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) lansează un apel către public pentru a se implica direct într-un proiect de cercetare care poate contribui la dezvoltarea unor avertizări mai eficiente în perioadele de caniculă și alte fenomene meteorologice extreme.
Prin aplicația mobilă SCEWERO, disponibilă gratuit pentru dispozitivele Android și iOS, fiecare utilizator poate completa zilnic un scurt chestionar privind modul în care resimte temperatura și nivelul propriu de confort termic. Datele colectate vor fi analizate de cercetătorii UBB și vor contribui la perfecționarea Sistemului Național de Avertizare pentru Fenomene Meteo Extreme, astfel încât avertizările emise să reflecte mai bine impactul real al temperaturilor asupra populației, se spune în comunicatul UBB.
Spre deosebire de avertizările bazate exclusiv pe măsurători meteorologice, proiectul integrează și percepția oamenilor asupra căldurii, oferind informații valoroase despre modul în care diferite categorii ale populației resimt temperaturile ridicate.
„De cele mai multe ori, vorbim despre temperatură în grade Celsius. Noi vrem să înțelegem și cum este resimțită ea de oameni. Tocmai de aceea, fiecare răspuns primit prin aplicația SCEWERO este valoros pentru cercetarea noastră. Participarea este simplă și durează doar câteva momente pe zi, însă implicarea fiecărui utilizator poate avea contribui semnificativ la dezvoltarea unor sisteme de avertizare mai inteligente și mai eficiente, care să ajute autoritățile și comunitățile să răspundă mai bine în perioadele de caniculă”, spun coordonatorii proiectului.
Iar aplicația SCEWERO poate fi descărcată gratuit de aici:
• Android:
• iOS:
Utilizând aplicația puteți oferi date necesare demersului științific care urmărește dezvoltarea unor soluții bazate pe date reale, cu beneficii directe pentru adaptarea comunităților la efectele schimbărilor climatice și la episoadele de căldură extremă.
Cât de verde este cel mai verde? Între stradă și speranță
Dacă analizăm ce s-a întâmplat în Cluj-Napoca, cel mai ambițios oraș din țară în privința înverzirii, vedem cum numărul de metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor poate fi, în același timp, o realizare și o iluzie. Și de ce 2030 e mai aproape decât pare.
Există un cartier în orașul tău unde cea mai apropiată umbră naturală e la câteva sute de metri? Unde vara, asfaltul absoarbe căldura ca o placă de fier și o emite înapoi noaptea, când ar trebui să se răcorească? Unde cel mai aproape spațiu verde e de fapt un trotuar cu iarbă între blocuri, niciodată amenajat, niciodată plantat cu un copac care să fi supraviețuit unui sezon.
În Cluj, cartierul se numește Mărăști și este emblematic pentru jumătatea estică a orașului. Nu este singura zonă în care spațiul verde este o raritate. Clujul se află astăzi sub presiunea imobiliară care vizează spațiile virane și câteva planuri mari de înverzire a orașului.
Aceasta este anatomia unui oraș în tranziție, cu o viziune îndrăzneață la vârf și cu un deficit structural la sol. Înțelegerea acestui decalaj e punctul de plecare al oricărei discuții serioase despre Clujul Verde.
Registrul spațiilor verzi – o adevărată miză
Clujul raportează oficial 28,64 de metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor – cifră confirmată recent de Primărie în răspunsul oficial la solicitarea noastră: „Registrul spațiilor verzi este în curs de desfășurare/inventariere – etapizat. În cadrul registrului spatiilor verzi se va realiza și calculul suprafețelor pe categorii, date exacte din teren. Suprafața de zona verde/cap de locuitor: 28.64 mp/locuitor.”
Numărul arată bine: depășește media orașelor mari din România (Timișoara, 15–41 m.p. în funcție de sursă; București, undeva sub 25 m.p. în ciuda cifrelor oficiale) și depășește minimul european de 26 m.p./locuitor.
În dezbaterea publică despre Registrul Spațiilor Verzi al Clujului, specialiști și reprezentanți ai societății civile au arătat că în statisticile oficiale sunt incluse pădurile Hoia și Făget, alături de alte categorii precum cimitirele.
Problema e că includerea pădurilor periurbane Hoia și Făget, două arii protejate, prețioase din punct de vedere ecologic și accesibile pentru plimbările de weekend, nu pot fi echivalate cu un parc de cartier la doi pași de casă. Dacă le scoatem din ecuație, tabloul se schimbă radical.
În plus, locuitorii și organizațiile civice duc în prezent o bătălie serioasă pentru ca aceste păduri, Hoia și Făget, să nu dispară treptat în cartiere de vile.
Tot Primăria recunoaște că Registrul Spațiilor Verzi este în curs de desfășurare/inventariere – etapizat – și că datele exacte din teren, inclusiv calculul suprafețelor pe categorii, urmează să fie finalizate.
În concluzie, cifra oficială de 28,64 m.p./locuitor este o estimare în curs de verificare, nu un inventar complet. Nu există, deocamdată, o analiză publică a distribuției reale a spațiului verde accesibil pe cartiere – adică, tocmai datele care ar arăta cu adevărat unde e deficitul.
Și mai există o perspectivă pe care tabloul oficial o ignoră sistematic: Organizația Mondială a Sănătății nu recomandă 26 m.p./locuitor, ci are ca țintă 50 m.p. La jumătate din recomandarea OMS, un oraș nu e încă verde. E parțial verde, inegal distribuit și vulnerabil climatic.
CoViD a pus degetul pe rană
Vara lui 2020 a funcționat ca un experiment brutal. Cu spațiile comerciale închise și cu oamenii blocați în cartiere, întrebarea „cât spațiu verde accesibil am la 10 minute de mers pe jos?” a căpătat brusc răspunsuri concrete. Unii au descoperit că au suficient. Mulți, mai ales din estul orașului, au descoperit că nu au aproape nimic.
Municipalitatea a reacționat: în iulie 2020, în plină pandemie, lansase o dezbatere publică sub egida Centrului de Inovare și Imaginație Civică, cu participarea specialiștilor Băncii Mondiale și a experților de mediu, pe tema Clujul Verde perspectiva 2030.
Din acea consultare s-a cristalizat o viziune cu obiective clare: parcuri noi în fiecare zonă a orașului și 100.000 de copaci plantați până în 2030. Momentul a marcat un salt calitativ față de planificarea tehnică din 2014 – acum era vorba despre un angajament explicit față de cetățeni, asumat public.
Un deceniu de planuri, o cifră incertă
În 2014, Primăria Cluj-Napoca lansa primul document strategic de mediu – Clujul Verde (Dezvoltare Durabilă) – Planificarea Strategică 2014–2020 –, un document tehnic solid care diagnostica distribuția inegală a spațiilor verzi, propunea rețele de coridoare verzi interconectate și introducea în administrația locală conceptul de Green City. Era, pentru standardele administrației românești, un document remarcabil.
În 2014, media spațiului verde era de 25,37 m.p./locuitor. În 2019 era de 25,00 m.p./locuitor. În 2021, de 25,40 m.p./locuitor. Astăzi, Primăria raportează 28,64 m.p. – o creștere sensibilă față de deceniul anterior, dar care rămâne greu de evaluat fără inventarul complet și fără distribuția pe cartiere. Cifrele nu spun dacă vegetația a ajuns acolo unde era cel mai mult nevoie de ea.
Ce s-a schimbat, totuși, în concret și vizibil: 14,7 kilometri de mal de Someș reamenajat, Parcul Farmec și Parcul Feroviarilor – inaugurate, câteva parcuri de cartier noi. Sunt câștiguri reale. Dar sunt insuficiente față de anvergura problemei.
Parcul Est: cel mai mare pariu verde al Clujului
Parcul Est – 54 de hectare, cel mai ambițios proiect verde al Clujului – este în planuri de la mijlocul anilor 2010. Abia în 2024 a intrat serios în faza de exproprieri. Conform răspunsului oficial al Primăriei, procesul de expropriere este acum în curs de finalizare, expropriatorul aflându-se în etapa de plată a sumelor consemnate cu titlu de despăgubire.
Faza I a Parcului Est va fi finalizată până în 2030 – aceasta este confirmarea oficială primită de la Primărie.
E o veste relevantă: după ani de blocaje administrative și proceduri juridice, proiectul se află în sfârșit pe o traiectorie concretă. Dacă termenul va fi respectat, Clujul va câștiga cel mai mare parc nou din ultimele decenii.
Rămân totuși întrebări deschise: cum va arăta faza I efectiv, câte hectare vor fi amenajate și cu ce dotări? Iar faza a II-a a proiectului nu are deocamdată un calendar public.
Banii europeni: oportunitate. Dar când nu mai sunt?
Paradoxul investițiilor în spații verzi este că niciun primar nu câștigă alegeri tăind o panglică la un parc care va fi gata în 12 ani, după exproprieri, studii de fezabilitate, proiecte tehnice și licitații publice. Vizibilitatea politică se obține rapid, în timp ce verdele urban se construiește lent.
Clujul a înțeles că singura cale de a accelera ritmul este finanțarea europeană. Parcul Feroviarilor – reabilitat cu aproape 66 de milioane de lei din Programul Regional Nord-Vest 2021–2027 – este cel mai recent exemplu. Înainte de el, amenajarea malurilor Someșului a beneficiat de fonduri europene, la fel ca spațiile verzi din zona Între Lacuri.
Dependența de fonduri europene creează însă și vulnerabilități. Ciclurile de programare europene au ritmuri proprii, birocrația absorbției este formidabilă, iar terenurile necesare noilor parcuri necesită ani de exproprieri și proceduri juridice înainte ca primul copac să fie plantat.
Mănășturul rămâne Mănăștur!
În 2022, Cluj-Napoca a obținut recunoaștere europeană de cel mai înalt nivel: selecția în cadrul Misiunii Comisiei Europene 100 de orașe inteligente și neutre din punct de vedere climatic până în 2030, o rețea din care fac parte Amsterdam, Viena, Milano, Paris. Clujul a intrat în prima cohortă de 51 de orașe și, în octombrie 2023, a primit oficial EU Mission Label. Conform Primăriei, Clujul s-a numărat printre primele 10 orașe din UE care au obținut această distincție, alături de Stockholm, Madrid, Viena sau Sønderborg.
Pe fondul acestei selecții, cartierul Mănăștur a funcționat între 1 iunie 2023 și 31 mai 2025 ca laborator al unui proiect european de 1,5 milioane de euro – Blueprint for Net-Zero Apartment-block Neighborhoods, finanțat prin programul NetZeroCities. Municipiul Cluj-Napoca a fost liderul consorțiului.
Ce s-a întâmplat concret? Au fost testate instrumente de tranziție climatică pentru un cartier de blocuri: implicarea cetățenilor, analize de consum energetic, modele de renovare a blocurilor, propuneri de politici publice, un Digital Twin climatic al cartierului. Rezultatele sunt disponibile pe site-ul clujnapoca2030.ro.
Primăria e directă în răspunsul său: Mănășturul rămâne Mănăștur. Proiectul a construit o metodă – nu a reabilitat blocuri, nu a plantat copaci, nu a schimbat mobilitatea. A creat, în schimb, date, principii și modele care pot sta la baza unor investiții viitoare. E o abordare onestă față de ce poate oferi un proiect-pilot european. Riscul este că această fază de metodologie să nu se transforme niciodată în investiții reale, dacă finanțările nu vin sau voința politică se schimbă.
Spațiile verzi din PUG: înghițite de proiectele imobiliare
Una dintre cele mai sensibile întrebări trimise Primăriei privea presiunea imobiliară: ce se întâmplă cu cererile de Plan Urbanistic Zonal pe terenuri care sunt spații verzi?
Pentru că, în realitate, locuitorii orașului se luptă pentru aceste spații verzi care au mai rămas printre locuințe și, de regulă, pierd.
Însă, răspunsul oficial spune clar: în Cluj-Napoca, terenurile incluse în PUG ca spații verzi sunt clasificate în UTR-uri distincte – V – zonă verde, iar regulamentul stabilește că schimbarea destinației este interzisă. Mai mult, această reglementare nu poate fi modificată printr-un PUZ. Solicitările de PUZ pentru construirea pe astfel de terenuri sunt respinse încă din etapa emiterii certificatului de urbanism.
Totuși, miza și neliniștea rămâne: PUG-ul actual datează din 2014.
Un nou PUG – de mult timp în pregătire – ar putea reclasifica terenuri. Iar dacă istoricul multor orașe românești ne învață ceva, e că protecția juridică a spațiilor verzi este „fermă”, până în momentul în care nu mai este.
Ce nu spun cifrele: aerul, căldura, inegalitatea
Datele rețelei comunitare Strop de Aer – una dintre cele mai dense rețele civice de monitorizare a calității aerului din România – arată că poluarea în Cluj-Napoca este reală și persistentă, concentrată în sezonul rece și în cartierele cu trafic intens. Aproape jumătate din clujeni (48%) sunt nemulțumiți de calitatea aerului pe care îl respiră zilnic. La această situație contribuie și depozitul de gunoi al orașului care se transformă prea lent într-un centru de management al deșeurilor. Până la finalizare, pe muntele de gunoi roiesc ciorile și fiecare pală de vânt aduce mirosul în oraș.
Vara lui 2024 a adus noi dovezi ale unui efect structural: insula de căldură urbană. Clădirile și asfaltul acumulate în decenii de construcție densă supraîncălzesc centrul orașului. Copacii care ar răci prin evapo-transpirație sunt adesea sacrificați pentru proiecte imobiliare sau lăsați să moară din lipsă de îngrijire.
Verdele urban nu e distribuit echitabil. Iar acesta este poate cel mai mare risc pe termen lung: ca proiectul Clujul Verde să devină un proiect al cartierelor deja privilegiate, lăsând jumătatea estică a orașului să se descurce în continuare cu betonul și căldura.
Bilanț la jumătate de drum
Clujul Verde nu este o minciună, dar nu este nici povestea de succes completă. Răspunsurile Primăriei confirmă că există, în fine, un calendar pentru Parcul Est; că protecția juridică a spațiilor verzi este garantată cel puțin în cadrul actualului PUG; că Mănășturul a funcționat ca un laborator experimental, cu metode exportabile. Că s-au reamenajat unele parcuri de cartiere, se lucrează la altele și s-au reabilitat malurile Someșului. Sunt lucruri concrete.
Rămân, în același timp, zone de „umbră”: inventarul spațiilor verzi e neterminat, distribuția pe cartiere e necunoscută public, Registrul Spațiilor Verzi e în continuare în curs de desfășurare. Fără aceste date, orice dezbatere despre echitate rămâne în ceață. Iar până în 2030 mai sunt doar patru ani.
