Pentru Secretarul general al NATO, Mark Rutte, summitul de la Ankara, care începe marți, reprezintă o mare provocare diplomatică: să îl convingă pe președintele american Donald Trump să nu deraieze reuniunea, în timp ce aliații europeni încearcă să demonstreze că își asumă o parte mai mare din povara financiară a apărării.
În perioada premergătoare summitului, Trump și-a intensificat criticile la adresa aliaților europeni, pe care îi acuză că profită de protecția militară oferită de Statele Unite fără să contribuie suficient financiar.
Rutte, pe de altă parte, și-a intensificat eforturile de a-l ține pe Trump ancorat în Alianță, apelând atât la gesturi de curtoazie și elogii publice, cât și la prezentări vizuale menite să evidențieze creșterea cheltuielilor militare ale statelor membre.
Strategie criticată însă de unii oficiali europeni, care o consideră excesiv de conciliantă.
Ca la grădiniță
Înaintea summitului, mai mulți eurodeputați și oficiali europeni au evaluat activitatea lui Rutte, după controversele generate de comentariile sale considerate prea elogioase la adresa lui Trump și după recentele tensiuni dintre președintele american și premierul italian Giorgia Meloni.
„Interesul Europei este să aibă o alianță unită și coerentă într-un moment în care mediul nostru de securitate devine tot mai dificil. Menținerea acestei unități este exact misiunea secretarului general”, a declarat David McAllister, eurodeputat conservator german și președintele Comisiei pentru afaceri externe din Parlamentul European pentru Politico.
„Așa era la grădiniță: imagini mari și litere uriașe”, comentează ironic Mārtiņš Staķis, eurodeputat leton din partea Verzilor și membru al Comisiei pentru securitate și apărare a Parlamentului European. Dar și el recunoaște că scopul lui Rutte, de a salva unitatea NATO, este absolut legitimă.
„Dacă ne gândim la cartea de istorie care se va scrie peste zece ani, Rutte fie va apărea ca un geniu care a reușit să țină NATO unită în cel mai dificil moment din istoria sa… fie va fi cu totul altceva.”
Unii europeni îl acuză pe Rutte că se poartă prea servil față de un președinte american care nu ezită să critice și să umilească public aliații NATO.
Un înalt oficial al Uniunii Europene, care a lucrat ani la rând cu fostul premier olandez, i-a luat însă apărarea, spunând că tocmai „lipsa de orgoliu” îl recomandă pentru această funcție. „Nu poți menține unite coalițiile de guvernare din Olanda atât de mult timp dacă ai prea multă mândrie”, a declarat oficialul, sub protecția anonimatului. „Exact de asta are nevoie NATO.”
Verdictul este, în linii mari, favorabil, dar nu lipsit de rezerve.
„Ridicol” să continuăm o relație „unilaterală”
În paralel, Donald Trump și-a înăsprit din nou atacurile la adresa Alianței. Într-o postare pe platforma Truth Social, el a calificat drept „ridicolă” continuarea relației „unilaterale” dintre Statele Unite și NATO, susținând că alianța „nu este reciprocă”.
„Ei nu au fost acolo pentru noi!”, a scris Trump, publicând și un grafic care compara nivelul cheltuielilor de apărare ale statelor membre, din care reieșea că Statele Unite investesc considerabil mai mult decât aliați precum Marea Britanie sau Franța.
Trump insistă că Europa trebuie să își asume responsabilitatea principală pentru propria apărare, iar Washingtonul a început deja să își reducă unele angajamente militare pe continent.
Sub presiunea administrației Trump, liderii NATO au convenit anul trecut să majoreze cheltuielile pentru apărare și securitate până la echivalentul a 5% din PIB până în 2035.
Secretarul de stat american Marco Rubio a confirmat că Trump este dezamăgit de refuzul unor aliați NATO de a se implica mai activ în operațiunile împotriva Iranului și a avertizat că aceste divergențe vor domina discuțiile de la Ankara.
„Aceste probleme vor trebui abordate”, a spus Rubio.
Întrebarea pusă în șoaptă
„Ce se întâmplă dacă Rusia atacă o țară NATO iar Statele Unite nu se implică?” este dilema din spatele eforturile controversate ale lui Rutte de-a atenua tensiunile transatlantice, remarcă și The Guardian. La care se adaugă speculațiile că Rusia ar putea profita de aceste incertitudini pentru a ataca.
În rarele ocazii când întrebarea este pusă deschis, în public, răspunsul nu este plăcut. La mijlocul lunii mai, în cadrul unei reuniuni desfășurate la Tallinn, subsecretarul de stat american Thomas DiNanno a fost întrebat direct dacă trupele Statelor Unite ar lupta în cazul în care Rusia ar ataca statele baltice.
Oficialul american s-a foit vizibil stânjenit în scaun înainte de a oferi un răspuns lung și evaziv. Un cuvânt a lipsit însă din răspunsul său: „da”.
Summitul NATO de la Ankara, programat pentru 7-8 iulie, reunește liderii celor 32 de state membre și este considerat unul dintre cele mai importante din istoria recentă a Alianței, pe fondul tensiunilor transatlantice și al redefinirii rolului Statelor Unite în securitatea europeană.
Clivajul transatlantic se adâncește
Aceeași neîncredere pare să câștige teren și de partea cealaltă a Atlanticului.
Mai puțin de jumătate dintre americani cred acum că restul țărilor NATO și-ar respecta angajamentul de a apăra Statele Unite în cazul unui atac, potrivit unui sondaj intern al Alianței consultat de Politico.
În istoria NATO, Articolul 5 – clauza de apărare colectivă – a fost invocat o singură dată, după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, când aliații au acționat în semn de solidaritate cu Statele Unite.
În sondajul intern NATO, consultat de Politico înaintea summitului de la Ankara (7-8 iulie), doar 43% dintre adulții americani au răspuns afirmativ la întrebarea dacă au încredere că NATO și-ar respecta promisiunea de a interveni în apărarea țării lor în cazul unui atac. Este cel mai scăzut nivel de încredere înregistrat dintre cele 32 de state membre ale Alianței, comparativ cu o medie de 57% la nivelul NATO.
„Ar putea fi o reacție la retorica lui Trump, care pune mereu sub semnul întrebării solidaritatea prevăzută de Articolul 5 al NATO”, a declarat Gerlinde Niehus, expert independent în domeniul securității și fost oficial NATO.
Potrivit acesteia, scăderea încrederii este explicabilă prin faptul că mesajele președintelui american au început să influențeze percepția publicului din Statele Unite.
…și totuși, NATO este opțiunea cea mai bună
În pofida acestor evoluții, sondajul arată că sprijinul pentru NATO rămâne majoritar în statele membre. 62% dintre respondenți consideră că apartenența la Alianță reduce riscul unui atac asupra țării lor, iar 65% spun că ar vota pentru menținerea statutului de membru al NATO. Totodată, 72% apreciază că relația transatlantică rămâne importantă.
Sondajul a fost realizat în lunile martie și aprilie pe un eșantion de peste 31.000 de persoane. NATO efectuează două astfel de cercetări pe an, însă ultima versiune publică, prescurtată, a fost publicată în 2024, înainte de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă.
(FOTO: Martijn Beekman / NATO)
