România se află într-o poziție singulară în Europa Centrală și de Est după ce s-a alăturat Franței, Germaniei și altor opt state UE într-un apel pentru reducerea blocajelor provocate de dreptul de veto în politica externă europeană. Cele 11 țări susțin că unanimitatea trebuie păstrată acolo unde este esențială, dar că UE trebuie să poată recurge mai ușor la majoritatea calificată pentru a evita situațiile în care un singur stat împiedică acțiunea comună.
Un grup de 11 state membre ale Uniunii Europene, între care România, cere renunțarea la veto-urile „obstructive” care au blocat în ultimii ani acțiunea externă a UE, susținând că principiul cooperării loiale trebuie să primeze.
„Cultura consensului din Uniune este o sursă importantă a legitimității sale. De aceea, continuăm să urmărim obținerea consensului ori de câte ori este posibil”, afirmă cele 11 state într-o scrisoare adresată Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Kaja Kallas, consultată de mai multe publicații.
„Dar trebuie să ne asigurăm și că această cultură a consensului favorizează acțiunea comună, în loc să o împiedice – altfel vom avea legitimitate, dar nu și forță”, se mai a arată în scrisoare, potrivit Politico.
Austria, Danemarca, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, România, Spania și Suedia au semnat scrisoarea.
În afară de România, nici una din restul țărilor central și est-europene, inclusive țările baltice, nu a semnat.
Germania, cel mai mare stat membru al UE, secondată acum de Franța, au condus în ultimele luni apelurile pentru reformarea procesului decizional în politica externă, precizează Euronews.
Citește și: Zelenski: Spațiul aerian al Rusiei devine complet periculos și se va închide, de facto
„Lecțiile lui Orban”
În prezent, majoritatea deciziilor UE din domeniul politicii externe și de securitate comună sunt adoptate în Consiliu cu unanimitate. Aceasta înseamnă că un singur stat membru poate bloca adoptarea unei decizii.
Acest mecanism a fost folosit în repetate rânduri în timpul celor 16 ani de guvernare ai lui Viktor Orbán în Ungaria. Înainte de a pierde puterea în aprilie, Orbán și-a iritat în mod repetat partenerii europeni folosindu-și dreptul de veto pentru a obține concesii și pentru a-și promova interesele.
La începutul acestui an, el a provocat o criză fără precedent după ce a blocat un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, convenit de liderii UE, pe fondul unei dispute cu Kievul privind conducta petrolieră Drujba, fără legătură directă cu mecanismul financiar.
Soluția atunci a fost „abținerea constructivă”, mecanism existent în tratele UE prin care un stat membru declară formal că nu aplică decizia, dar acceptă că aceasta angajează Uniunea și se abține de la blocarea adoptării ei.
Trecerea de la unanimitate la majoritate calificată
Pornind de la lecțiile perioadei Orban, semnatarii scrisorii formulează cinci principii care, în opinia lor, ar trebui să ghideze și să consolideze politica externă și de securitate comună a UE, relatează Euronews:
- respectarea principiilor cooperării loiale și solidarității reciproce;
- utilizarea mai frecventă a abținerii constructive, prin care un stat nu împiedică adoptarea unei decizii, chiar dacă nu este de acord cu aceasta;
- evitarea legării deciziilor de politică externă de chestiuni „substanțial nelegate” de acestea;
- analizarea posibilităților prevăzute de tratatele UE pentru trecerea de la unanimitate la votul cu majoritate calificată;
- prezentarea unor „motive vitale justificate” atunci când un stat se opune unei asemenea schimbări.
„Cadrul juridic pentru toate cele cinci principii există deja. Depinde exclusiv de noi să le punem în aplicare și, astfel, să facem progrese în politica noastră externă”, se arată în scrisoare.
Una dintre posibilitățile discutate este utilizarea clauzei-pasarelă („passerelle clause”) prevăzute de articolul 31 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Aceasta permite, în anumite condiții, ca anumite decizii din domeniul politicii externe și de securitate comună, care în mod normal necesită unanimitate, să fie adoptate prin majoritate calificată.
Renunțarea la majoritatea calificată poată să fie aplicată de la caz la caz, iar modalitățile de a simplifica luarea deciziilor există deja în tratatele UE.
Unanimitatea va fi menținută acolo unde statele membre consideră că este esențială.
Pro și contra
Susținătorii reformei argumentează că majoritatea calificată ar accelera procesul decizional și ar împiedica un singur stat să blocheze acțiunea comună.
Oponenții se tem însă că renunțarea la unanimitate ar reduce protecția intereselor naționale și ar afecta legitimitatea democratică a unor decizii în domeniul politicii externe.
Pentru statele membre mai mici, dreptul de veto este considerat un instrument de ultimă instanță prin care își pot apăra pozițiile în fața statelor cu o pondere politică și economică mai mare.
Dilema „clauzei-pasarelă”
Utilizarea clauzei-pasarelă este dificilă tocmai din cauza regulii pe care încearcă să o modifice: pentru activarea ei este necesară unanimitatea statelor membre. Prin urmare, orice stat care se opune trecerii la majoritatea calificată poate împiedica activarea mecanismului.
Scrisoarea celor 11 state propune ca, înainte de recurgerea la blocaj, să existe consultări „semnificative” pentru soluționarea eventualelor divergențe și găsirea unui compromis.
Scrisoarea urmează să fie discutată la reuniunea informală a miniștrilor de externe UE, care a început marți seară în Irlanda. Tot acolo vor fi analizate și posibilele variante de reformare a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), structura diplomatică a UE condusă de Înaltul Reprezentant Kaja Kallas.
România, singura țară est-europeană care susține reforma
Întrebarea firească este de ce ar renunța România la dreptul de veto în politica externă a UE? Mai ales că a folosit cel puțin odată necesitatea de unanimitate pentru a bloca o decizie a Consiliului, după cum reamintește Euronews.
Acum s-ar putea vorbi de efectul direct al intensificării războiului hibrid dus de Rusia, înmulțirea alarmantă din ultimele luni a incidentelor cu drone, inclusiv în apropierea viitoarei exploatări de gaz din Marea Neagră, Neptun Deep, și interesul strategic al Bucureștiului de a facilita admiterea R. Moldova și a Ucrainei în Uniunea Europeană.
Pe scurt, Bucureștiul preferă o Europa care poate acționa unit si eficient în fața Rusiei unei Europe în care un singur stat poate bloca decizia tuturor.
Mai mult, România pare să mizeze pe faptul că ar putea avea mai multă influență într-un sistem în care trebuie să formeze coaliții cu alte state, decât într-un sistem în care fiecare țară poate spune pur și simplu „nu”.
Fapt este că a semnat scrisorea. Motivele sunt deducții logice, pentru că nu există încă nic o explicație oficială a opțiunii, nici din partea Președinției, nici a Ministerului de Externe, nici a Guvernului.
Interesant este că ziua în care a fost trimisă scrisoarea celor 11 state UE, 1 septembrie, președintele Nicușor Dan a prezentat politica externă a României prin trei priorități: consolidarea securității, comunitățile românești din străinătate și diplomația economică.
În privința securității, el a spus că România încearcă să-și consolideze rolul în formatele multilaterale și s-a referit explicit la securitatea transatlantică, a flancului estic și a regiunii. Nu a menționat însă inițiativa celor 11 și nici trecerea la majoritate calificată în politica externă a UE.
(Sursa foto: European Union)
