Deși procurorii din CSM au decis cu o majoritate strânsă, de doar 3 la 2, iar apărarea a arătat că niciun act material concret de nerespectare a ordinului superiorului ierarhic nu a fost identificat în probatoriu, ÎCCJ a confirmat definitiv sancționarea prim-procurorului militar Bogdan Pârlog – validând, în esență, ideea că simpla emitere a unui ordin contrar este suficientă pentru a atrage răspunderea disciplinară, chiar și în absența unei fapte identificabile de nesocotire efectivă.
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) — Completul de 5 judecători, format din Liliana Vișan, Mihai-Andrei Negoescu-Gândac, Carmen Mihaela Voinescu, Ianina Blandiana Grădinaru și George Bogdan Florescu, a respins la 19 ianuarie 2026, printr-o decizie definitivă, recursul lui Bogdan Ciprian Pîrlog, prim-procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.
Instanța a confirmat astfel sancțiunea aplicată de procurorii din Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) – diminuarea salariului cu 10%, timp de trei luni – dar ridică mai multe semne de întrebare asupra rigorii cu care a fost tratat un conflict administrativ între doi procurori militari.
Ce a susținut Pîrlog
ÎCCJ a reținut explicit că „nu era necesară identificarea de către instanța disciplinară a unor acțiuni contrare celor prohibite” prin ordinul procurorului general militar pentru ca abaterea disciplinară să fie considerată consumată. Cu alte cuvinte, simplul fapt că Pârlog a emis un ordin propriu, prin care își instruia subordonații să nu aplice dispozițiile superiorului, a fost suficient pentru condamnare – fără a fi nevoie de dovedirea vreunei consecințe sau a vreunei fapte de nesocotire efectivă a ordinului inițial.
Apărarea lui Pîrlog a insistat tocmai pe acest punct. Elementele abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. f) din Legea nr. 303/2022 nu ar fi întrunite nici sub aspectul laturii obiective, nici al celei subiective, iar acțiunile enumerate în ordinul superiorului – intrarea cu arme în sediu, organizarea controalelor în alt loc – nu au fost identificate în mod concret ca fiind încălcate.
Altfel spus, nimeni nu a demonstrat că vreo persoană a nesocotit efectiv ordinul procurorului general militar. Instanța a trecut însă peste acest argument, mulțumindu-se cu prezumția de legalitate a ordinului contestat.
Independența procurorului, ignorată de instanță
Un alt argument respins în bloc de ÎCCJ a fost cel legat de independența procurorului. Apărarea a susținut că Ordinul nr. 1/2023 al procurorului general militar era el însuși nelegal — nemotivat, emis cu depășirea atribuțiilor legale și conținând dispoziții care aduceau atingere modului de desfășurare a urmăririi penale. Instanța a evitat însă o analiză de fond pe acest subiect, respingând excepția de nelegalitate pe motive strict procedurale.
Un vot de doar 3 la 2 la CSM, transformat în certitudine la ÎCCJ
Nu este lipsit de relevanță faptul că sancțiunea inițială a CSM a fost decisă cu o majoritate strânsă, 3 voturi la 2, semn că nici în interiorul instanței disciplinare nu a existat unanimitate cu privire la vinovăția lui Pârlog. ÎCCJ a validat însă fără rezerve concluziile majorității.
Decizia se adaugă unui șir deja lung de conflicte instituționale. Bogdan Pârlog este, potrivit datelor disponibile, procurorul cu cele mai multe acțiuni disciplinare din Europa – 19 la număr, cu mult peste al doilea clasat, un procuror polonez cu 14 dosare similare.
Decizia ÎCCJ din 19 ianuarie 2026 este definitivă.
