România este singura din grupul statelor central-est europene unde privatul este majoritar covârșitor, nu complementar în îngrijirea seniorilor iar decalajul e vizibil mai ales acolo unde statul lipsește complet, ca în Bihor.
Cazul Dumbrava a scos la iveală o problemă imensă pe care o are România: golul instituțional, lipsa unei oferte din partea statului român pentru sprijinirea vârstnicilor și bolnavilor aflați în nevoie.
Bihor este unul dintre cele trei județe din România (alături de Gorj și Satu Mare)carenu au niciun cămin public (de stat) licențiat pentru persoane vârstnice.
Toată oferta e privată. Iar acest detaliu spune multe despre de ce un caz ca cel de la Bihor a putut suplini singur o nevoie care creștea de la an la an.
Cât de mare e, de fapt, deficitul din România
Potrivit ultimei liste oficiale a Ministerului Muncii (10 noiembrie 2025), România are 723 de cămine licențiate pentru persoane vârstnice, cu o capacitate estimată la 30.000-35.000 de locuri. Din acestea, doar 124 sunt publice (17%), restul de 599 fiind private (83%).
Evoluția din ultimii ani arată o piață care a crescut aproape exclusiv pe segmentul privat: de la 352 de cămine în 2019 (108 publice, 244 private) la 694 în 2021-2022 (123 publice, 571 private) și la actualele 723. Cu alte cuvinte, în șase ani s-a mai deschis, la nivel național, un singur cămin public nou, în timp ce sectorul privat aproape s-a triplat.
Gradul de ocupare depășește 95%, semn că cererea depășește constant oferta. Cum contribuția beneficiarului e limitată de obicei la o parte din pensie, iar diferența ar trebui acoperită de autoritatea locală, în județele fără nicio alternativă publică familiile fără resurse și instituțiile de stat care au nevoie urgentă să plaseze un pacient (spitale, direcții de asistență socială din alte județe) ajung să nu aibă altă opțiune decât operatorii privați existenți, indiferent de condițiile oferite acolo.
Exact acest mecanism, descris deja de anchetele jurnalistice, explică de ce spitale și unitățile DGASPC din toată țara au continuat să trimită pacienți la Dumbrava chiar și după ce conducerea centrului îi refuza.
Citește și: Dumbrava nu e un accident. E un sistem care funcționează exact așa cum a fost lăsat să funcționeze
Cum arată situația la vecini
Comparația cu alte state din Europa Centrală și de Est arată că fragilitatea protecției sociale nu e la fel în regiune.
Ungaria are un sistem mixt, mult mai echilibrat decât România. Cu aproximativ 270-280 de instituții și 55.000-57.000 de locuri, împărțite relativ egal între furnizori publici, religioși și privați (în jur de 50% fiecare categorie). Capacitatea e insuficientă față de cerere, iar listele de așteptare pot ajunge la luni sau chiar ani, dar rețeaua publică și cea confesională oferă o plasă de siguranță pe care România nu o are în aceeași măsură.
Polonia operează cea mai mare piață dintre cele patru, cu 800-1.000 de cămine și 80.000-100.000 de locuri, majoritatea publice, sectorul privat fiind în expansiune pe fondul îmbătrânirii accelerate a populației.
Cehia are 500 până la 600 de cămine și 38.000-42.000 de locuri, tot cu sector public majoritar, dar cu un deficit cronic și liste de așteptare lungi, unde segmentul privat/ONG acoperă aproximativ 20-30% din piață.
România rămâne singura din acest grup unde privatul este majoritar covârșitor, nu complementar, iar decalajul e vizibil mai ales acolo unde statul lipsește complet, ca în Bihor.
Un exemplu de sens invers: județul Cluj
Problema din Bihor devine și mai evidentă dacă ne uităm la un județ care a mers în direcția opusă.
Clujul are, în prezent, cinci cămine publice, adăugate unul câte unul: Câmpia Turzii (36 de locuri), Gherla (41), Recea-Cristur (30), Aghireșu (36, deschis în 2026) și Căminul „Sfântul Vasile cel Mare” din Cluj-Napoca (70 de locuri, finanțat integral din bugetul local, cu o investiție de 11 milioane de euro).
În anul 2022, județul avea doar trei cămine publice, cu circa 107 locuri însumate; azi capacitatea publică e de aproximativ 213 locuri, aproape dublă. Rămâne, evident, insuficientă față de cerere, dar arată că extinderea rețelei publice e posibilă acolo unde există decizie administrativă și finanțare locală.
Admiterea într-un cămin public presupune, teoretic, o evaluare socială și medicală, documente și un dosar verificabil. Fără nicio alternativă publică, aceste filtre dispar practic din ecuație pentru cine nu își permite un cămin privat scump: rămâne fie familia, fie orice operator privat dispus să preia cazul, licențiat sau nu.
Pensiile românilor comparate cu ale vecinilor
Comparând nivelul pensiilor medii lunare din România, Ungaria, Polonia și Cehia, se observă diferențe importante între aceste state.
România înregistrează cele mai reduse pensii, cu o valoare medie cuprinsă între aproximativ 550 și 650 de euro pe lună.
În Ungaria, pensia medie este ușor mai ridicată, situându-se între 600 și 750 de euro lunar.
În schimb, în Polonia nivelul pensiilor este semnificativ mai mare, media fiind estimată între 800 și 1.000 de euro pe lună.
Cehia se situează pe primul loc dintre cele patru țări analizate, cu o pensie medie cuprinsă între 850 și 1.100 de euro lunar.
Costurile ingrijirii în căminele private
Costul mediu lunar al unui cămin privat pentru persoane vârstnice este de aproximativ 900 de euro în România, 1.300 de euro în Ungaria, 1.600 de euro în Polonia și 1.900 de euro în Cehia.
Dintre cele patru țări analizate, România înregistrează cele mai reduse costuri, în timp ce Cehia are cele mai ridicate costuri pentru serviciile rezidențiale destinate persoanelor vârstnice.
Analiza raportului dintre pensia medie și costul unui cămin privat pentru persoane vârstnice arată faptul că, în niciuna dintre cele patru țări analizate, pensia medie nu este suficientă pentru a acoperi integral cheltuielile lunare de îngrijire.
În România, o pensie medie de aproximativ 600 de euro acoperă circa 67% din costul mediu al unui cămin privat, estimat la 900 de euro pe lună, ceea ce reprezintă cel mai favorabil raport dintre țările analizate.
În Ungaria, pensia medie este de aproximativ 680 de euro, în timp ce costul mediu al unui cămin privat ajunge la 1.300 de euro lunar, astfel încât pensia acoperă doar aproximativ 52% din cheltuieli.
În Polonia, deși pensia medie este mai ridicată, de aproximativ 900 de euro pe lună, costul unui cămin privat este estimat la 1.600 de euro, ceea ce înseamnă că pensia acoperă aproximativ 56% din costuri.
Cehia înregistrează cea mai mare pensie medie dintre cele patru state, de aproximativ 950 de euro pe lună, însă și costul serviciilor de îngrijire este cel mai ridicat, situându-se în jurul valorii de 1.900 de euro lunar. În aceste condiții, pensia medie acoperă doar aproximativ 50% din costul unui cămin privat.
Este limpede că în toate aceste țări este nevoie de o contribuție suplimentară din partea familiei, a economiilor personale sau a altor forme de sprijin pentru acoperirea integrală a costurilor unui cămin privat.
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
