Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursul formulat de fosta judecătoare Camelia Bogdan împotriva unei încheieri prin care i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale. În motivele de recurs, Bogdan susține că instanța care i-a respins sesizarea a intrat în fondul excepțiilor de neconstituționalitate și cere ÎCCJ să trimită la CCR două probleme distincte.
Una dintre principalele susțineri ale fostei judecătoare este că instanța care a respins sesizarea Curții Constituționale ar fi depășit limitele verificării admisibilității unei excepții de neconstituționalitate.
Potrivit motivelor de recurs, instanța trebuia să verifice doar dacă excepțiile sunt relevante pentru cauză, actuale și serioase, nu să analizeze fondul criticilor de constituționalitate. Bogdan susține că instanța a făcut însă „o veritabilă analiză pe fond a constituționalității”, atribuție care aparține CCR.
Excepțiile vizează, în esență, modul în care poate fi interpretat articolul 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală în procedura plângerii împotriva unei soluții de clasare.
Bogdan susține că această normă permite instanței ca, în anumite condiții, să schimbe temeiul juridic al soluției de clasare și să rețină existența elementelor constitutive ale unei infracțiuni, deși persoana vizată nu a dobândit calitatea de suspect sau inculpat și nu a beneficiat de garanțiile procesuale ale unui acuzat.
„Suspect de facto”, fără drept la apărare
Unul dintre argumentele centrale ale recursului este că persoana vizată de o asemenea soluție ar putea ajunge un „suspect de facto”, fără să aibă la dispoziție mecanismele procesuale prin care un suspect sau inculpat își poate exercita dreptul la apărare.
În document, Camelia Bogdan invocă dreptul la apărare, prezumția de nevinovăție, accesul la justiție și dreptul la un remediu efectiv. Ea susține că o încheiere pronunțată în procedura prevăzută de articolul 341 este definitivă și că persoana vizată de schimbarea temeiului clasării nu ar avea ulterior o cale procesuală prin care să conteste acuzația rezultată din hotărârea instanței.
Bogdan invocă inclusiv jurisprudența CCR, CEDO și CJUE și susține că schimbarea temeiului clasării în sensul reținerii elementelor constitutive ale unei infracțiuni poate afecta prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare.
Miza directă este o încheiere din septembrie 2025
Recursul este legat de controversata încheiere nr. 365 din 11 septembrie 2025, pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. 2655/1/2023.
PRESShub a relatat în septembrie 2025 că încheierea, pronunțată de judecătoarea Lia Savonea, atunci judecător de cameră preliminară la ÎCCJ și în prezent președinta instanței supreme, a reținut elemente referitoare la presupusa conduită penală a fostei judecătoare Camelia Bogdan în legătură cu dosarul ICA. În acel dosar fusese formulată o plângere împotriva unei soluții de neurmărire/netrimitere în judecată care o viza pe Bogdan.
Încheierea ÎCCJ a devenit ulterior un argument folosit în procedura de revizuire a condamnării lui Dan Voiculescu în dosarul ICA. Tribunalul București a admis în principiu cererea de revizuire formulată de Voiculescu, iar documentele depuse de Camelia Bogdan în dosarul de revizuire au susținut că încheierea ÎCCJ nu poate fi echivalată cu o condamnare penală pronunțată după un proces în care ea să fi avut calitatea de inculpat și să se fi putut apăra.
În mai 2026, Bogdan a contestat inclusiv procedura de revizuire, susținând că nu are o calitate formală de parte în dosar, deși este persoana direct vizată de acuzațiile care stau la baza cererii de revizuire.
A doua excepție: termenul de trei zile pentru recursul la CCR
Un argument distinct din recurs privește chiar procedura de contestare a respingerii sesizării CCR. Articolul 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevede că încheierea prin care instanța se pronunță asupra cererii de sesizare a CCR poate fi atacată cu recurs, iar recursul trebuie judecat în termen de trei zile.
Camelia Bogdan susține însă că, în cazul său, acest termen legal a fost transformat într-unul pur teoretic. În motivele de recurs arată că încheierea atacată a fost pronunțată la 25 noiembrie 2025, iar cauza ajunge la judecată la ÎCCJ abia la aproximativ 11 luni distanță.
Mai mult, Bogdan susține că dosarul a fost înregistrat la ÎCCJ cu aproximativ șase luni înaintea termenului de judecată, ceea ce, în opinia sa, transformă calea de atac urgentă prevăzută de lege într-un „remediu iluzoriu”.
Din acest motiv, fosta judecătoare ridică în fața ÎCCJ și o excepție de neconstituționalitate privind articolul 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Ea susține că aplicarea concretă a textului, în condițiile în care un recurs care ar trebui soluționat în trei zile ajunge să fie judecat după aproape un an, ar încălca mai multe garanții constituționale și convenționale.
Miza pentru dosarul ICA
Cazul are o miză importantă și în disputa privind revizuirea condamnării lui Dan Voiculescu din dosarul ICA. Camelia Bogdan a făcut parte din completul care l-a condamnat definitiv pe Voiculescu în 2014 la 10 ani de închisoare.
În ultimul an, încheierea ÎCCJ din 11 septembrie 2025 a devenit una dintre piesele centrale ale argumentației pentru revizuirea condamnării. PRESShub a relatat că Tribunalul București a deschis calea revizuirii în baza acestei încheieri, în care au fost făcute constatări referitoare la conduita fostei judecătoare.
În paralel, Camelia Bogdan a contestat procedura de revizuire și a susținut că este pusă în situația de a se apăra împotriva unor acuzații penale care nu au fost stabilite printr-o hotărâre penală pronunțată în urma unui proces în care să fi avut calitatea de acuzat.
Fosta judecătoare a mai contestat și recuzarea completului care judecă revizuirea dosarului ICA, susținând că este direct vizată de premisa factuală pe care se bazează cererea de revizuire.
ÎCCJ urmează astfel să decidă dacă admite recursul și deschide calea către examinarea de către Curtea Constituțională a celor două probleme de constituționalitate invocate de fosta judecătoare.
