Șerban Alexandru Brădișteanu a pierdut definitiv la Curtea Europeană a Drepturilor Omului procesul intentat statului român privind confiscarea unei părți din averea sa. Printr-o decizie comunicată pe 21 mai 2026, Curtea de la Strasbourg a declarat cererea inadmisibilă și a concluzionat că autoritățile române au respectat dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate în cazul Brădișteanu.
Procedura a fost declanșată de Agenția Națională de Integritate în baza Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor publice. ANI a verificat averea acumulată de Brădișteanu în perioada în care acesta ocupa funcții publice.
La finalul verificărilor, inspectorii de integritate au constatat existența unor diferențe semnificative între venituri și cheltuieli, pentru perioada 2000 – 2005, sumele care nu au putut fi justificate fiind de 3.595.333 de euro și 414.000 de dolari.
Dosarul a fost transmis Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel București, care a analizat documentele și explicațiile oferite de fostul senator PSD și actual medic.
Citește și: Legea care scurtează procesele penale a fost atacată la Curtea Constituțională
Explicații de necrezut
La proces, Brădișteanu a susținut că sumele respective nu îi aparțineau și a afirmat că fusese doar depozitarul unor bani aparținând unei persoane private. Totuși, comisia și ulterior instanțele au apreciat că afirmațiile nu au fost susținute prin probe.
După analizarea rapoartelor de expertiză contabilă și audierea părților, Curtea de Apel București a decis confiscarea sumei de 737.769 de franci elvețieni, considerând că proveniența acesteia nu a fost justificată legal.
În fața CEDO, Brădișteanu a susținut că i s-a impus o sarcină excesivă a probei și că s-a încălcat prezumția caracterului licit al averii. Mai mult, confiscarea bunurilor fără o condamnare penală i-ar fi încălcat dreptul de proprietate și că a fost judecat de două ori pentru aceleași fapte, după ce anterior fusese achitat într-un dosar de corupție.
Ce a decis Curtea Europeană
CEDO a respins toate argumentele și judecătorii europeni au constatat că procedura românească de verificare a averilor respectă garanțiile unui proces echitabil și că medicul a avut posibilitatea deplină să își prezinte apărările și probele, iar instanțele române au motivat detaliat hotărârile. În plus, confiscarea a urmărit un interes public legitim: combaterea corupției și protejarea integrității în funcțiile publice.
Curtea a subliniat că legislația românească privind confiscarea averilor nejustificate a fost adoptată inclusiv pentru respectarea standardelor statului de drept cerute de Comisia Europeană în contextul aderării României la Uniunea Europeană.
Citește și: ÎCCJ nu vrea să comunice cu CJUE
CEDO: procedura nu a fost penală
Un element-cheie al deciziei a fost concluzia că procedura de verificare a averii nu are natură penală, ci civilă. Din acest motiv, principiul „ne bis in idem” — care interzice judecarea de două ori pentru aceeași faptă — nu se aplică în acest caz.
Curtea a reiterat jurisprudența sa anterioară, inclusiv în cauza Păcurar contra României, unde validase deja mecanismul românesc de confiscare a averilor nejustificate.
Impactul deciziei
Hotărârea reprezintă o nouă validare europeană a mecanismului românesc de control al averilor demnitarilor și funcționarilor publici. Decizia întărește poziția autorităților române în utilizarea confiscării extinse și a procedurilor civile de verificare a averilor ca instrumente anticorupție.
Prin această soluție, CEDO confirmă că statul poate confisca bunuri a căror proveniență nu poate fi justificată, chiar și în absența unei condamnări penale, atât timp cât procedura respectă garanțiile unui proces echitabil și există suficiente mecanisme de apărare pentru persoana vizată.
Decizia CEDO a fost remarcată și de avocatul Ion Cojocari, fost judecător din Republica Moldova. „Cauza este interesantă nu pentru că aduce o doctrină nouă, ci pentru că arată cât de mult s-a schimbat poziția Curții Europene față de confiscarea averilor nejustificate în contextul integrității publice și al combaterii corupției.
Problema centrală era delicată. Reclamantul susținea că statul l-a obligat practic să demonstreze caracterul licit al averii sale, deși Constituția României consacră prezumția caracterului licit al proprietății”, arată Cojocari.
Citește și: 36 de amânări de pronunțare într-un proces
Statul poate cere explicații privind proveniența bunurilor
„CEDO respinge însă aproape integral această logică. Curtea acceptă ideea că atunci când o persoană exercită funcții publice și există diferențe semnificative între venituri și patrimoniu, statul poate cere explicații suplimentare privind proveniența bunurilor”.
Fostul magistrat mai arată că prin această decizie, Curtea nu validează confiscarea automată, ci Curtea validează procedura. „Aceasta este cheia întregii hotărâri”. „ Cu cât statul intervine mai agresiv asupra patrimoniului și reputației persoanei, cu atât garanțiile procedurale trebuie să fie mai reale: acces la dosar, drept efectiv la apărare, motivare, expertize și control judiciar autentic.
În realitate, decizia Brădișteanu spune ceva foarte simplu: într-un sistem de integritate publică, statul poate cere explicații privind averea. Dar nu poate confisca doar pentru că are suspiciuni sau diferențe contabile abstracte. Acolo rămâne limita Convenției”, mai arată Cojocari.
