România negociază cu Statele Unite costul menținerii militarilor americani pe teritoriul țării într-o perioadă în care războiul se apropie tot mai mult de coasta autohtonă. Care sunt avantajele și riscurile?
Președintele Nicușor Dan l-a primit ieri (miercuri, 4 noiembrie) pe subsecretarul SUA pentru Politica de Apărare, Elbridge Colby. El este strategul politicii „pay to stay”, care pleacă de la premisa că țările care-și doresc securitate din partea Statelor Unite trebuie să plătească direct pentru acoperirea costurilor logistice și operaționale. Doctrina lui Colby se bazează pe așa-numita „Strategie a refuzului” (The Strategy of Denial), în care SUA nu mai sunt o putere unipolară absolută, nu-și mai permit să rămână jandarmul mondial și nu se pot implica în mai multe războaie în același timp. În viziunea sa, prioritatea absolută a Washingtonului trebuie să fie China și regiunea Asia-Pacific, zonă care produce mai mult de 50% din Produsul Intern Brut global.
România trece testul loialității inclusiv din punct de vedere ideologic
Strategul Pentagonului a venit la București direct de la Cracovia, semn că Europa de Est, aflată în proximitatea războiului și în bătaia dronelor, contează încă. Menținerea trupelor americane în România și construirea unei baze militare americane permanente în Polonia s-au aflat în centrul discuțiilor din cele două țări. Nicușor Dan i-a spus trimisului SUA că România „contribuie la descurajarea regională” și la „proiectarea puterii SUA în regiunea Mării Negre și dincolo de aceasta“. Președintele României aduce aici în discuție loialitatea Bucureștiului și sprijinul necondiționat dat pentru războiul din Golful Persic, folosirea aeroportului militar de la Mihail Kogălniceanu pentru alimentarea avioanelor americane care participă la acțiunile împotriva Iranului. Altfel spus, România rămâne de partea Statelor Unite indiferent de situație, iar Nicușor Dan pare că și-a pus deja toate ouăle în coșul ideologic al președintelui Trump.
În chestionarul trimis de Washington în această vară aliaților săi pentru a le măsura devotamentul (Bloomberg, 14 august 2026) au fost puse și întrebări despre restricțiile impuse folosirii de către armata SUA a bazelor militare naționale, despre cantitatea de arme cumpărate de peste ocean, dar și despre felul „public” în care aliații SUA au susținut politica externă americană. Nu a lipsit din evaluare nici criteriul ideologic. Oricum, în măsurătorile făcute de SUA, România stă foarte bine:
1) cumpără masiv armament american;
2) a permis folosirea bazelor sale fără să ceară nimic în schimb;
3) a luat în serios întrebările și a înțeles că e nevoie de note bune, așa că a bifat cu anticipare și rubrica intuitivă: costurile.
Continuarea, în Deutsche Welle
Citește și: Poate juca România pe două canale cu SUA?
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
