Legea inițiată de PSD a fost adoptată și interzice vânzarea acțiunilor deținute de stat la companiile naționale importante până la 31 decembrie 2027. Proiectul a fost formulat ca reacție la intenția Guvernului Bolojan de a vinde pachete de acțiuni la companii precum Hidroelectrica, Romgaz și CEC prin metoda ABB.
PSD susține că măsura protejează activele strategice într-un context economic și geopolitic instabil, mai ales în energie. Partidul spune că nu respinge listarea la bursă în principiu, dar critică metoda ABB și momentul ales pentru aceste vânzări. Legea lasă totuși deschisă posibilitatea de capitalizare prin emiterea de obligațiuni.
Pe fond politic, proiectul a fost prezentat și ca unul dintre motivele principale ale tensiunilor din coaliție și ale moțiunii de cenzură.
Această măsură este un lucru rău deoarece blochează o dezbatere necesară despre eficiența și guvernanța companiilor de stat, care în multe cazuri au fost asociate cu netransparență, risipă și decizii influențate politic. În loc să permită atragerea de capital și disciplinarea managementului prin piață, legea menține aceste companii într-un cadru rigid, unde controlul public nu garantează automat și performanță, și nici integritate.
Mai mult, ideea că statul trebuie să păstreze integral aceste participații ignoră riscul ca astfel de societăți să rămână vulnerabile la corupție, clientelism și pierderi ascunse. Când o companie este administrată prost și fără presiune reală din partea investitorilor sau a pieței, se creează exact acel spațiu în care „se fură din ele”, iar costul final este suportat tot de contribuabili.
Listarea la BVB vs. Interesele PSD: Cum a căzut Guvernul Bolojan
Listarea la Bursa de Valori București (BVB) reprezintă una dintre cele mai eficiente modalități de modernizare a economiei românești. Prin atragerea de capital privat, companiile capătă acces la finanțare ieftină, transparență crescută și standarde internaționale de guvernanță corporativă. Investitorii instituționali și de retail aduc disciplină financiară, iar evaluarea de piață stimulează performanța managerială, reducând risipa și ineficiența. În ultimă instanță, listarea contribuie la creșterea valorii activelor statului, la dezvoltarea pieței de capital și la integrarea mai profundă a României în fluxurile financiare europene.
Guvernul Bolojan a făcut o alegere profund greșită impunând listarea la bursă prin regula AAB, o abordare rigidă și neadaptată realităților din companiile de stat românești. Această decizie a ignorat specificul economiei locale, expunând entități strategice la presiuni ale pieței fără a pregăti mai întâi managementul și structurile de control. În loc să aducă beneficii, regula AAB a creat tensiuni inutile, blocând procesul de listare și generând costuri suplimentare fără a rezolva problemele structurale reale ale companiilor.
Din acest motiv Guvernul Bolojan a picat. Majoritatea companiilor de stat rămân controlate de rețelele PSD, care dețin poziții cheie în consiliile de supraveghere, consiliile de administrație și directorate. Listarea la bursă prin reguli stricte de transparență ar fi limitat drastic posibilitățile de extracție ilegală de resurse, expunând practicile de ani de zile. PSD nu a putut accepta pierderea controlului asupra acestor surse de influență și venituri, motiv pentru care a contribuit decisiv la destabilizarea și căderea guvernului.
Citește și: Sabotaj sau haos administrativ? Cine scoate România din priză?
SCANDALUL AAB: Cum a căzut Guvernul Bolojan pentru că a îndrăznit să taie ața de la sacul cu bani publici al PSD
Listarea la Bursa de Valori București (BVB) este, în condiții normale, o manevră inteligentă și modernă. Prin atragerea de capital privat, companiile de stat capătă acces la finanțare ieftină, devin transparente și sunt obligate să funcționeze după reguli europene, nu după cum le dictează baronii de partid. Investitorii nu dau bani pe sentiment, ci cer performanță, reducere de risipă și zero sinecuri. Într-o Românie normală, listarea ar fi trebuit să fie un pas istoric spre o economie curată și eficientă.
Dar Guvernul Bolojan a ales varianta nucleară: regula AAB (Accelerated Book Building) – o metodă accelerată, rapidă și extrem de transparentă de vânzare a pachetelor de acțiuni către investitori instituționali mari. Practic, în câteva ore se stabilea prețul și se vindeau acțiuni, fără tărăgănări, fără comisioane uriașe date către „prieteni” și fără timp de manevră pentru rețelele politice. Prețul de vânzare, în schimb, putea să fie mai mic decât valoarea de piață iar numai fondurile de investiții aveau acces la cumpărare, văduvind micii investitori persoane fizice. Cu toate acestea, regula AAB est o metodă curată, rapidă dar prea periculoasă pentru sistemul care ani de zile a supt miliarde din Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica (companiile invocate de PSD, la care putem adăuga multe altele) și alte companii strategice, dar nelistate.
Și exact aici s-a produs explozia. Majoritatea companiilor de stat sunt în continuare controlate discret de structurile PSD (uneori și PNL) prin oameni plasați strategic în consiliile de supraveghere, consiliile de administrație și directorate. Listarea rapidă însemna transparență reală, evaluări independente, reducerea drastică a posibilității de a fura, de a angaja pile și de a contracta „cu dedicație”. PSD nu a putut accepta așa ceva. Nu putea renunța la vaca de muls care susține întregul sistem clientelar. De aceea, prin toate pârghiile pe care le controlează – parlament, presă obedientă, sindicate și coaliții oculte – au declanșat criza care a dus la căderea Guvernului Bolojan.
Guvernul nu a căzut pentru că a guvernat (chiar așa de) prost. A căzut pentru că a încercat să scoată companiile de stat de sub controlul politic mafiot. A căzut pentru că listarea (chiar și prin metoda AAB) era prea eficientă. A căzut pentru că adevărul despre jaful organizat din ultimii ani risca să iasă la lumină pe bursă. Iar noi, românii, am rămas din nou cu sacul găurit și cu hoții la butoane.
Trădarea Președintelui și mâna PSD: Cum se îngroapă managementul corporativ și viitorul statului
PSD-ul a câștigat din nou. Prin blocarea listărilor accelerate și prin menținerea controlului politic asupra marilor companii de stat, acest partid s-a asigurat că România nu va avea un management corporativ de calitate nici în viitorul apropiat, nici în cel mediu. Fără transparența bursei, fără evaluări independente și fără presiunea investitorilor reali, consiliile de administrație și directoratele vor continua să fie populate cu sinecuri de partid, adică cu oameni fără competență, ci doar cu loialitate față de rețelele baroniale. Performanța va rămâne la nivelul minim, risipa – endemică, iar hoția – mascată sub „interes național”. PSD a transformat companiile strategice în surse de putere politică, nu în motoare ale economiei.
Acum, în lupta politică crâncenă, se văd clar forțele care vor cu adevărat restructurarea statului și cele care luptă din răsputeri să o împiedice. Forțele reformiste vor listări reale, profesionalizare, reducerea aparatului politic din economie și atragerea de capital privat serios. În schimb, PSD și cei câțiva aliați ai săi din PNL (adică aripa anti-Bolojan) vor păstrarea status-quo-ului toxic, cu sinecuri, contracte cu dedicație și control total asupra fluxurilor financiare. Iar președintele Dan s-a poziționat clar de partea forțelor răului – a celor care apără vechile structuri clientelare și care refuză orice reformă profundă a statului. Este o trădare gravă a promisiunilor electorale și a așteptărilor milioanelor de români care sperau la o schimbare reală.
Momentul geopolitic actual face această instabilitate internă și mai criminală. Cu războiul din Ucraina la frontieră, cu tensiuni în Marea Neagră, cu presiuni energetice și cu necesitatea de a atrage investiții strategice occidentale, România nu își permite luxul unei crize politice prelungite și al unei economii controlate de interese de partid. Instabilitatea internă slăbește exact acum când țara ar trebui să fie un pilon de stabilitate în regiune, un partener de încredere pentru NATO și UE. În loc să consolidăm reziliența, PSD și cei care i-au făcut jocul ne împing spre haos și dependență.
România plătește din nou prețul cel mai mare: un stat capturat, companii de stat ineficiente și un viitor furat. Până când clasa politică nu va fi obligată să renunțe la controlul asupra economiei, vom asista la aceeași piesă de teatru macabru – cu hoți la butoane și reformiști etichetați ca „trădători”. Scandalul listării la bursă nu a fost doar despre o regulă tehnică. A fost despre cine controlează miliardele din companiile românești. Și, din păcate, PSD a demonstrat încă o dată că nu are de gând să cedeze.
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
