Curtea de Apel București l-a achitat definitiv pe fostul ofițer DNA Marius Moise. Judecătorii susțin că nu există probe directe, „iar suspiciunea nu poate înlocui certitudinea”

Curtea de Apel București (CAB) a decis definitiv achitarea fostului comisar de poliție Marius Eduard Moise, fost ofițer de poliție judiciară delegat la Direcția Națională Anticorupție (DNA), într-un dosar în care procurorii Direcției îl acuzaseră că ar fi furnizat informații confidențiale din anchete.

Potrivit rechizitoriului, Moise ar fi pretins și obținut foloase necuvenite pentru firma controlată de Dan-Cornel Totolici, respectiv două contracte comerciale, în schimbul divulgării de informații nedestinate publicității dintr-un dosar DNA privind activitatea ADP Sector 4.

Procurorii au susținut că beneficiarul informațiilor ar fi fost Marian Goleac, fost director general al ADP Sector 4 și denunțător în cauză.

Instanța a menținut achitarea pentru luare de mită în temeiul articolului 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală — „fapta nu există”. Cu alte cuvinte, Curtea nu a spus doar că probele sunt insuficiente, ci că nu s-a demonstrat existența unei înțelegeri de corupție între Moise, Goleac și Totolici.

Citește și: Cine auditează „alegerea” completurilor de judecată? CSM și ÎCCJ au stabilit caietul de sarcini, deși legea cere consultarea societății civile

Lipsa flagrantului

Motivarea evidențiază că DNA a construit acuzația pornind de la existența unor contracte comerciale obținute de firma lui Totolici și de la relațiile apropiate dintre personaje.

Însă CAB a considerat că simpla obținere a unor contracte nu dovedește automat existența unei mite, în lipsa unor probe directe privind o pretindere, o promisiune sau o contraprestație concretă.

Un alt aspect esențial al raționamentului îl privește pe Marian Goleac. Instanța a analizat denunțul acestuia și înregistrările realizate ulterior în colaborare cu DNA, dar a concluzionat că acestea nu confirmă existența unei mite, ci cel mult existența unor discuții despre relații, contracte și situația unor dosare. Judecătorii au subliniat că denunțul nu poate suplini lipsa probelor obiective, iar interpretarea conversațiilor trebuie făcută cu prudență.

Judecătorii au făcut o distincție importantă între o eventuală conduită discutabilă profesional și o infracțiune. CAB arată, în esență, că existența unor întâlniri între Goleac și Totolici, folosirea unui autoturism aparținând firmei acestuia și atribuirea unor contracte către societatea lui Totolici pot genera suspiciuni, însă nu demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă existența unei mite. Instanța mai arată că un lanț de coincidențe și relații personale nu poate ține locul probei privind acordul de corupție.

Citește și: Secția pentru procurori a CSM, nemulțumită de blocarea legilor justiției și de „statistica mincinoasă” a prescripțiilor

CAB cere noi probe

În dosar apare și faptul că Marian Goleac a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției într-o cauză disjunsă, aspect folosit de apărare pentru a pune sub semnul întrebării interesul acestuia de a formula denunțul.

CAB nu afirmă că denunțul ar fi fost mincinos, dar subliniază că o condamnare nu poate fi întemeiată exclusiv pe declarațiile unei persoane interesate, fără confirmări obiective.

De remarcat este și faptul că, la termenul din 17 aprilie, dosarul a fost repus pe rol, în complet de divergență, semn că cei doi judecători ai apelului nu s-au înțeles în legătură cu soluția care urmează a fi dată. Ulterior, hotărârea a fost luată în unanimitate.