Ședința Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), desfășurată pe 16 iunie, dar a cărei înregistrare a fost publicată pe site-ul CSM abia a doua zi, după-amiază, a degenerat într-un schimb dur de replici cu Secția pentru judecători, după ce aceasta din urmă a publicat un raport de 76 de pagini privind dosarele prescrise, abuzurile din perioada DNA și presupuse atacuri la adresa judecătorilor din partea unor ONG-uri, publicații sau politicieni.
Vicepreședintele CSM, Bogdan Staicu, a criticat lipsa oricărui răspuns din partea Guvernului la propunerile procurorilor de modificare a legilor justiției, iar mai mulți membri ai secției, printre care Claudiu Sandu, Emilia Ion, Cătălina Sîntion și Daniel Horodniceanu, au acuzat raportul judecătorilor că aruncă vina exclusiv pe procurori, ignorând impactul deciziilor Curții Constituționale și al Înaltei Curți asupra duratei proceselor.
Vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Bogdan Staicu, a declarat, în debutul ședinței Secției pentru procurori a Consiliului, că procurorii din întreaga țară au comunicat Guvernului că legile justiției trebuie schimbate, însă nu s-a întâmplat nimic în acest sens. „Pe lângă opiniile raportate la componenta financiară, respectiv pensii și salarii, cred eu că procurorii și-au manifestat și dorința de a îmbunătăți activitatea parchetelor, inclusiv sub aspectul legislației în baza căreia ne desfășurăm activitatea. (…) În urma unei consultări inițiate de către secție în luna decembrie 2025, procurorii și-au exprimat, în adunările generale, punctual, opinia cu privire la modificări legislative care să îmbunătățească legislația, atât în materia statutului magistratului, materia carierei procurorului, cât și în ceea ce privește legislația penală și procesual-penală. Constat, cu amărăciune aș putea spune, că aceste demersuri au rămas cumva fără niciun efect”, a declarat Staicu.
Modificări legislative uitate în sertare
Procurorul a mai arătat că propunerile anchetatorilor nu au produs niciun efect, iar dezbaterea publică pe marginea lor nu a mai avut loc. „Cred eu că, dacă vom găsi întotdeauna pretexte pentru a nu discuta în niciun fel modificările legislative care s-ar impune… Nu am auzit să se susțină faptul că legislația ar fi perfectă. Ba s-au invocat diverse motive, că ne-am asumat în fața Comisiei Europene o stabilitate pe legile justiției în urmă cu 3-4 ani, că nu este cadrul perfect pliat pe dispozițiile legale și așa mai departe. Dar eu cred că îmbunătățirea cadrului legislativ se poate face și în urma unei discuții informale, cu sesizarea entității care are inițiativă legislativă și cu parcursul legal ulterior”, a mai arătat vicepreședintele CSM.
„Anumite dispoziții ar trebui amendate, pentru că, cel puțin în opinia procurorilor, trebuie să aducem modificări la dispoziții precum promovarea, numirea procurorilor în funcții de rang înalt, cu privire la colegiile de conducere, numirea procurorilor generali adjuncți și a prim-procurorilor adjuncți, cu privire la dreptul la liberă exprimare în magistratură. Vorbim aici despre avertizorul de integritate, de asemenea, despre reorganizarea parchetelor de pe lângă judecătorii, care la un moment dat părea că are o direcție clară în proiectul de modificare legislativă, însă în ultimul timp nu mai observăm niciun parcurs al acestui proiect. De asemenea, discutam despre crearea unui corp al poliției judiciare în Ministerul Public și, nu în ultimul rând, despre implementarea unor recomandări ale Comisiei de la Veneția în legătură cu materia disciplinară”, a mai declarat Staicu.
Replica procurorilor
Alt procuror din CSM, Claudiu Sandu, a arătat că vrea să discute câteva chestiuni față de care Secția pentru procurori nu a fost consultată, cu referire la lista făcută de judecătorii din CSM, raportul de 76 de pagini care „lezează profesia noastră de procurori”. „Trebuie să avem o replică la ce s-a spus săptămâna trecută. Am observat că a fost făcută o analiză a cauzelor privind prescripția răspunderii penale în anumite cauze; această analiză a implicat, din câte îmi dau seama, aparatul tehnic al CSM. Cu toate astea, noi nu am fost implicați în niciun fel. Probabil că am fi putut avea o contribuție la această analiză, dar este greu să implici într-o analiză pe cineva căruia vrei, în final, să-i dai vina, și aș vrea să am o chestiune de discutat public cu privire la această analiză a cauzelor prescripției, în sensul că, deși se pretinde în acest material că a fost un număr important de dosare prescrise deja în instanță sau altele care au fost trimise aproape de momentul prescripției răspunderii penale, această statistică a fost făcută în baza unui material la care nimeni nu a avut acces”, a mai declarat Sandu.
El a mai precizat că procurorii nu mai pot verifica cele spuse de judecători, deoarece nu mai au acces la programul ECRIS. „Procurorii nu mai au acces la sistemul ECRIS, deci este practic imposibil să mai dăm o replică corect fundamentată unor asemenea afirmații. Cu toate acestea, am găsit situații care cred că justifică furia publică, în anumite cazuri, ale unor dosare care, deși au fost instrumentate repede și cu celeritate de procurori, au ajuns să se prescrie. Astfel, o să vă dau patru exemple: dosarul 40.004/3/2016 (Nelu Iordache vs. Poșta Română, n.red.), în care rechizitoriul a fost înregistrat în instanță pe 31/10/2016, a avut un număr de 63 de termene, dacă am numărat eu corect pe Portal Just, iar pe 21 februarie 2023 a fost constatată prescripția răspunderii penale. Dosarul 25.638/3/2015 (Marian Vanghelie vs. DNA, n.red.) a fost înregistrat în instanță la data de 7 iulie 2015. Au fost 95 de termene în primă instanță, până la o primă soluție pe 13/05/2021, după care au mai fost încă 69 de termene în apel, până la momentul în care a fost constatată prescripția răspunderii penale.
Alte dosare
Dosarul 47.970/3/2017 (Eduard Paul Ciobanu, Răzvan Viorel Poppa, Ionel Badea, n.red.): rechizitoriul a fost înregistrat pe 20 decembrie 2017. Au fost 42 de termene până la o primă condamnare în primă instanță, pe 31 decembrie 2020, și au urmat încă 22 de termene în apel, până la constatarea, pe 5 septembrie 2023, a intervenției prescripției răspunderii penale. Un ultim exemplu, dosarul 278/1/2015 (dosarul retrocedărilor ilegale de pădure din Bacău, n.red.): rechizitoriul a fost înregistrat pe 20/01/2015. În instanță au fost două cicluri procesuale; o ultimă soluție în primă instanță a fost dată în 2021, pe 22/07/2021 fiind dată o soluție în al doilea ciclu procesual, iar pe 13/11/2023, după multiple termene în apel, se constată prescripția răspunderii penale în această ultimă cauză”, a mai arătat Sandu.
El a mai precizat că efectele au fost dure, în sensul că, urmare a prescrierii răspunderii penale, „statul a fost obligat să plătească retroactiv sume foarte mari de bani pentru persoane care au fost puse sub acuzare pentru săvârșirea infracțiunii de corupție și care au scăpat de răspunderea penală”. „Eu sunt de acord că au fost și sunt în continuare făcute erori, și de o parte, și de alta, atât în profesia de procuror, cât și în profesia de judecător. Dar nu este corect, din punctul meu de vedere, să încercăm să aruncăm vina tot timpul pe alții și să ne clamăm o perfecțiune care, de fapt, în realitate nu există”, a mai precizat Sandu.
Abuzuri inventate
El a mai arătat că, în raportul Secției pentru judecători, s-a reluat tema eronată a abuzurilor procurorilor de la DNA. „Această parte din materialul întocmit este eronată. Genul acesta de afirmație, cum că au fost identificate 1.900 de dosare privind magistrați instrumentate în perioada respectivă, tinde să păcălească un cititor neavizat, care nu înțelege termeni juridici. În realitate, dosarele care contează sunt cele în care s-a început urmărirea penală și în care a fost pus sub învinuire cineva. Altfel, cu toții știm că orice plângere făcută de un cetățean la o unitate de parchet se înregistrează ca dosar penal, pentru că, atunci când ești sesizat cu fapte penale, trebuie să înregistrezi dosarul. Soluția ulterioară de clasare nu pare să mai conteze. Contează doar o cifră care este, din punctul meu de vedere, mincinoasă”, a completat Sandu.
El a mai criticat faptul că judecătorii din Consiliu înfierează magistrații care au semnat, de-a lungul timpului, diverse liste cu semnături pentru apărarea statului de drept sau pentru apărarea pensiilor speciale ale magistraților. „Până la urmă, este vorba de libertatea de gândire și de exprimare a fiecăruia, iar faptul că astfel de liste sunt monitorizate de o parte a Consiliului, și anume Secția de judecători, ridică mari semne de întrebare cu privire la modul în care sunt priviți magistrații care și-au pus semnătura pe astfel de liste. Nu cred că astfel de liste ar trebui să constituie o barieră în calea dezvoltării profesionale a unor magistrați, pentru simplul motiv că și-au permis să adere la o anumită idee sau la o anumită inițiativă”, a completat Sandu.
Vinovăția altora
Membrul CSM a mai remarcat faptul că judecătorii din Consiliu nu și-au asumat nimic în cele 76 de pagini ale raportului în care, chipurile, au apărat independența judecătorilor. „Întregul material, de 76 de pagini, reprezintă o pledoarie a vinovăției altora, fără niciun fel de asumare din partea colegilor judecători. Eu îmi pun întrebări cu privire la echilibrul psihic al unor oameni care au întocmit un asemenea material, pentru că este inadmisibil ca tu să nu-ți asumi niciodată nicio vină atunci când apare o problemă care este prezentată în public. De asemenea, prin modul în care este întocmit și prin menționarea expresă a unor nume de oameni politici, formațiuni politice, materialul face efectiv analize cu privire la relațiile interpersonale ale unor persoane despre care se afirmă că atacă justiția, ceea ce zic eu că e un pic cam mult. Acest material, din punctul meu de vedere, are un caracter pronunțat politic, ceea ce nu face cinste acestei instituții, CSM, Consiliul, care ar trebui să fie echidistantă și să nu fie implicată în astfel de disensiuni de ordin politic”, a completat Sandu.
O poziție critică a avut și procuroarea Emilia Ion. Ea a arătat că „impactul activității noastre, ca procurori și judecători, în ceea ce privește cauzele penale, este unul foarte mare în rândul opiniei publice și cred că o mare problemă pe care o avem este felul în care înțelegem reacțiile opiniei publice la rezultatele muncii noastre”. „Cum altfel ar putea fi catalogată eficiența sistemului de justiție penală atunci când, ca cetățean obișnuit, vezi că persoane, de multe ori persoane care au un anumit statut sau o anumită poziție publică, ajung să scape de răspunderea penală? Și se întâmplă acest lucru fie pentru că faptele nu sunt descoperite la timp, fie pentru că nu pot fi documentate la timp, dincolo de orice dubiu și îndoială rezonabilă, fie pentru că aceste cauze nu sunt judecate într-un termen rezonabil și, de ce nu, și pentru că, în urma unor condamnări definitive, după admiterea unor căi extraordinare de atac, aceste persoane sunt achitate”, a arătat Ion.
Ea a mai precizat că „este de neadmis faptul că vocea noastră, a profesioniștilor care aplicăm aceste dispoziții legale, nu este ascultată. Acesta a fost motivul pentru care noi am participat la lucrările Comitetului Bolojan, tocmai pentru că am vrut să ne facem datoria și să prezentăm exact care sunt lucrurile care nu funcționează în sistemul judiciar”.
Ea a mai cerut PG, DNA și DIICOT să facă publică situația dosarelor prescrise la puțin timp după sesizarea instanței și a spus că nu e normal ca procurorii să deconteze această „notă de plată a neîncrederii publice”, în condițiile în care politicienii refuză să modifice legile justiției.
Rolul avocaților în politica penală a statului
Cătălina Sîntion a fost și ea de acord cu cele spuse în ședință de către colegi. „Avem suficient de multe lucruri de îmbunătățit, însă aruncarea întregii culpe asupra procurorilor, fără o analiză a calității legii, a impactului hotărârilor Curții Constituționale sau a hotărârilor obligatorii ale Înaltei Curți asupra cursului dosarelor, nu face deloc bine nu doar procurorilor și, implicit, Ministerului Public. Și nu face deloc bine întregului sistem judiciar”.
Daniel Horodniceanu, al cincilea membru procuror al CSM, a arătat că s-a creat imaginea „că există două zone de magistratură, una superioară și alta de mâna a doua, ceea ce nu înseamnă altceva decât inducerea în gravă eroare a opiniei publice, deoarece studiile sunt identice, iar legea și Constituția nu statuează decât o singură magistratură”.
El s-a adresat și avocaților din Parlament. „Știm cu toții că Parlamentul României este compus în mare parte din avocați. Aceștia sunt cei care stau la baza modificărilor legislative. Din păcate, în ultimii 30 de ani am asistat la o decupare constantă a atribuțiilor procurorului, în special, motiv pentru care urmărirea penală, care este pretinsă a fi una nepublică, a devenit, de fapt, o dezbatere anterioară dezbaterii din fața judecătorului. Solicitările colegilor noștri, ale procurorilor, sunt de modificare a celor două coduri, a Codului de procedură penală și a Codului penal, astfel încât așteptările societății de la noi să fie duse la îndeplinire prin crearea unei legislații compatibile cu legislația europeană”, a completat Horodniceanu.
