Scena politică românească a fost duminică martora unui episod de „șah constituțional”. Practic imediat după ce Eugen Tomac și-a depus mandatul de premier desemnat, președintele Nicușor Dan l-a nominalizat pe liberalul Adrian Veștea pentru a forma noul Guvern.
Mișcarea, executată fără o nouă rundă de consultări oficiale cu partidele parlamentare, ridică întrebări esențiale despre limitele prerogativelor prezidențiale și amintește de manevrele tactice ale predecesorilor săi, Traian Băsescu și Klaus Iohannis. Totuși, desemnarea unui al doilea premier fără o nouă consultare a partidelor politice parlamentare este un gest politic fără precedent, pe care surprinzător, actualul președinte Nicușor Dan îl face fără să clipească.
„Stolo-Boc”, modelul succesiunii imediate
Situația actuală prezintă o oarecare analogie cu evenimentele politice din decembrie 2008. Atunci, Theodor Stolojan, desemnat de Traian Băsescu, și-a depus mandatul pe 15 decembrie, la doar cinci zile de la nominalizare. Președintele Băsescu nu a pierdut timpul: în aceeași zi, l-a desemnat pe Emil Boc, bazându-se pe negocierile deja finalizate între PDL și PSD.
Diferența majoră rezidă în legitimitatea politică a mutării. În 2008, Boc venea cu un acord de guvernare semnat („Parteneriat pentru România”). Imediat după depunerea mandatului de către Theodor Stolojan, președintele Traian Băsescu convoca la Cotroceni pe Emil Boc şi Mircea Geoană, „cu care a discutat preţ de câteva minute pe tema noului premier”, consemna la acea vreme presa din România (vezi articolul „Adio, dragă Stolo!” – Gazeta de Sud, 16 decembrie 2008)
Astăzi, Nicușor Dan invocă precedentele consultări pentru a justifica numirea lui Veștea, susținând că este o „soluție politică potrivită”. Totuși, liderul PNL Ilie Bolojan a reacționat dur, numind decizia un „act ostil” și o încercare de rupere a partidului, semn că, spre deosebire de 2008, consensul lipsește cu desăvârșire.
„Cazul Negoiță” și guvernul de criză al lui Băsescu
O altă comparație relevantă este nominalizarea lui Liviu Negoiță, în noiembrie 2009. După ce Lucian Croitoru a fost respins de o majoritate parlamentară ostilă, Traian Băsescu l-a desemnat pe Negoiță într-un context de blocaj total între Cotroceni și Parlament.
Asemănarea cu Adrian Veștea constă în caracterul de „supraviețuire” al nominalizării. Negoiță a fost un premier de sacrificiu pe durata campaniei electorale, depunându-și mandatul abia după realegerea lui Băsescu, pe 16 decembrie 2009.
Desemnarea lui Liviu Negoiță însă, după respingerea lui Lucian Croitoru, s-a făcut doar în urma unei noi consultări a președintelui cu partidele politice.
„După cum ştiţi, în cursul zilei de ieri am avut consultări cu partidele politice reprezentate în Parlament, în conformitate cu art. 103 alin (1) din Constituţia României, în vederea desemnării unui candidat la funcţia de prim-ministru. Vă invit vineri, 06 noiembrie a.c., la ora 11.00, la Palatul Cotroceni, pentru a vă informa cu privire la concluziile consultărilor. Delegaţia pe care o conduceţi poate fi alcătuită din trei persoane”, se arăta în scrisoarea şefului statului adresată partidelor politice.
Citește și: „Mutarea” lui Nicușor Dan detonează scena politică
Lecția lui Klaus Iohannis, rigoare sau strategie de uzură?
Spre deosebire de Nicușor Dan, Klaus Iohannis a preferat adesea reluarea circuitului formal de consultări, chiar și în momente de criză acută. În octombrie 2021, după ce Dacian Cioloș a fost respins de Parlament (obținând doar 88 de voturi), Iohannis a convocat o nouă rundă de consultări pe 21 octombrie, la finalul căreia l-a desemnat pe Nicolae Ciucă.
Decizia a venit însă în urma unei alte runde de consultări cu partidele politice. „Tocmai am încheiat consultările cu formațiunile parlamentare, consultări pentru găsirea unei soluții guvernamentale. Discuțiile de astăzi au fost considerabil mai bune, după părerea mea, decât ultimele discuții. Am reiterat la fiecare întâlnire că acum este nevoie de o soluție reală”, declara la acel moment președintele Klaus Iohannis.
Deși procedura a fost mai transparentă, rezultatul a fost similar cu cel al lui Tomac: Ciucă și-a depus mandatul pe 1 noiembrie, constatând absența unei majorități pentru un guvern minoritar.
A treia nominalizare de premier însărcinat cu formarea guvernului a venit tot pentru Nicolae Ciucă, de această dată într-o formulă diferită de susținere politică. Nici această desemnare nu a fost făcută decât tot în urma unei consultări cu partidele.
„Președintele României, Klaus Iohannis, a susținut luni, 22 noiembrie 2021, la Palatul Cotroceni, o declarație de presă, în urma consultărilor cu partidele și formațiunile politice parlamentare”, începea comunicatul de presă al Președinției, din data de 22 noiembrie 2021, orele 14:00.
Această „teatralitate” a consultărilor, pe care Nicușor Dan pare să o fi abandonat în favoarea rapidității, a fost adesea criticată ca fiind un instrument de transfer al responsabilității către partide din partea fostului președinte Klaus Iohannis.
Este obligatorie sau nu o nouă consultare?
Din punct de vedere juridic, Articolul 103 din Constituție prevede că președintele desemnează un candidat după consultarea partidelor. Nicușor Dan pare să interpreteze această obligație într-un sens extensiv: rezultatele consultărilor din 4 iunie ar fi încă valabile pentru noua numire.
Totuși, jurisprudența Curții Constituționale (ex: Decizia 85/2020) subliniază obligația loialității instituționale și căutarea unei majorități reale. Prin numirea imediată a lui Veștea (o figură contestată chiar în interiorul propriului partid, PNL), Nicușor Dan riscă să repete greșeala lui Băsescu din 2009, forțând un candidat fără sprijin parlamentar cert.
Duminică, după declarațiile de la Cotroceni cu privire la depunerea mandatului de către Eugen Tomac și desemnarea imediată a lui Adrian Veștea pentru alcătuirea Guvernului, doi foști judecători ai Curții Constituționale si-au exprimat opiniile cu privire la constituționalitatea procedurii urmate de către Nicușor Dan.
„Nu s-a consultat destul? De o lună se tot consultă cu partidele. Ideea că președintele Nicușor Dan a încălcat Constituția nu poate fi luată în considerare, în niciun caz, numai dacă suntem cârcotași”, a declarat Augustin Zegrean, fost președinte CCR în perioada 2010-2016.
De o părere diferită este Tudorel Toader, fost judecător la CCR între anii 2006-2016, care consideră că fiecare rundă de consultări se finalizează cu o desemnare a unui candidat pentru funcția de prim-ministru.
„Dacă prima desemnare s-a consumat, că și-a depus mandatul sau că a fost respins, urmează un nou ciclu în desemnarea candidatului la funcția de premier”, spune Tudorel Toader, făcând trimitere la Articolul 103 din Constituție.
Nicușor Dan forțează norma
Modul în care Nicușor Dan a ales să gestioneze această criză politică marchează un moment fără precedent în istoria politică postdecembristă. Este practic prima desemnare a unui nou premier imediat după depunerea mandatului precedent, fără a mai convoca o rundă oficială de consultări cu partidele parlamentare.
Prin această „nominalizare blitz”, președintele pare să forțeze interpretarea Articolului 103 din Constituție. Dacă predecesorii săi au utilizat nominalizările ca instrumente de forță directă sau ca mecanisme de uzură a opoziției, Nicușor Dan alege o cale a celerității duse la extrem, ignorând total rigoarea formală a consultărilor repetate.
Strategia de la Cotroceni nu este doar una de economisire a timpului, ci una de provocare a loialității politice de partid. Prin numirea lui Veștea, figură din tabăra contestatară a actualului lider PNL, Ilie Bolojan, Nicușor Dan mizează de fapt pe o rupere a liberalilor pentru a forța o majoritate de ultim moment.
(FOTO: Cristian Nistor / AGERPRES FOTO)
