Uniunea Europeană pregătește o nouă tranșă de sprijin pentru Ucraina, în timp ce think tank-uri occidentale avertizează că europenii trebuie să se pregătească pentru o responsabilitate mai mare în propria apărare.
De la dronele trimise Kievului până la vulnerabilitățile din Marea Baltică și eventualele reduceri ale unor capabilități militare americane disponibile pentru NATO, semnalul care vine din capitalele europene și din mediul strategic este tot mai clar: securitatea continentului intră într-o nouă fază, semnalează site-ul de știri europene 2eu.brussels, partener PressHUB.
Miliarde de euro pentru Ucraina și drone
Comisia Europeană a anunțat, în briefingul de presă din 1 iunie, că pregătește o plată de 9,1 miliarde de euro pentru Ucraina, parte din pachetul european de sprijin de 90 de miliarde de euro.
Cea mai mare parte a sumei – 5,9 miliarde de euro – ar urma să fie direcționată către apărare, în special pentru drone. Restul, aproximativ 3,2 miliarde de euro, este destinat sprijinului bugetar necesar funcționării statului ucrainean.
Accentul pus pe drone nu este întâmplător. În războiul declanșat de Rusia, acestea au devenit una dintre armele decisive – folosite pentru recunoaștere, lovituri de precizie, apărare și protecția trupelor. Dacă plata va fi confirmată în iunie, o parte importantă din ajutorul european se va muta astfel din zona sprijinului financiar general către capabilități militare concrete.
Made in EU
Comisia a transmis și un mesaj economic și industrial clar: achizițiile pentru apărare ar trebui făcute cu prioritate în Uniunea Europeană, în statele EFTA/SEE și în Ucraina. Derogările sunt posibile, dar doar dacă aceste opțiuni nu pot acoperi necesarul.
Regula reflectă o schimbare mai amplă în politica europeană: sprijinul pentru Ucraina este tot mai strâns legat de dezvoltarea industriei europene de apărare.
Cu alte cuvinte, banii trimiși către Kiev trebuie să ajute nu doar rezistența Ucrainei, ci și capacitatea Europei de a produce propriile echipamente militare.
Această schimbare de accent apare într-un moment în care și dezbaterea transatlantică despre securitate se schimbă.
Europenii nu au timp de ezitări
Royal United Services Institute (RUSI), unul dintre cele mai influente centre de analiză în domeniul apărării, avertizează într-un comentariu semnat de Oana Lungescu (fostă jurnalistă BBC și purtătoare de cuvânt NATO) că europenii ar trebui să trateze reducerea unor capabilități americane disponibile pentru NATO nu ca pe un simplu risc, ci ca pe un semnal de urgență.
Analiza pornește de la planurile Washingtonului de a redistribui o parte din resursele militare către Indo-Pacific și alte priorități strategice. Reducerile vizate nu ar însemna retragerea angajamentului american față de NATO sau renunțarea la umbrela nucleară, dar ar putea afecta capabilități convenționale esențiale – în special în domeniul aerian și maritim.
Printre activele care ar putea deveni mai puțin disponibile pentru Alianță se numără avioane de luptă, bombardiere strategice, aeronave de realimentare, distrugătoare și submarine.
Pentru RUSI, miza nu este dacă americanii părăsesc Europa, ci dacă europenii sunt pregătiți să acopere singuri eventualele goluri.
Think tank-ul britanic recomandă ca NATO să înceapă să planifice și să exerseze scenarii în care sprijinul american ar putea fi de 50%, 30% sau chiar absent în anumite domenii-cheie. Ideea nu este desprinderea de Statele Unite, ci reducerea dependenței excesive și transformarea cheltuielilor militare europene în capabilități reale.
Semnalul are și o dimensiune industrială sensibilă. Pe măsură ce Europa își asumă mai mult din apărarea convențională, ar putea începe să caute tot mai multe alternative la industria militară americană, inclusiv în domenii precum apărarea antiaeriană sau sistemele de avertizare timpurie.
Aceeași logică a rezilienței și coordonării apare și în nordul Europei.
…și mergem în nordul Europei
Un nou raport al Centre for Eastern Studies (OSW) din Varșovia arată că regiunea Mării Baltice dispune deja de suficiente structuri de cooperare, dar are nevoie de o coordonare mai bună pentru a răspunde amenințărilor hibride și riscurilor de securitate generate de Rusia.
Autorii raportului susțin că aderarea Finlandei și Suediei la NATO a schimbat radical echilibrul strategic din regiune. Cu excepția Rusiei, toate statele riverane Mării Baltice fac acum parte din Alianță, ceea ce oferă NATO o libertate mult mai mare de planificare și apărare.
Problema principală nu mai este lipsa instituțiilor, ci suprapunerea lor.
Raportul enumeră o rețea complexă de formate – NATO, UE, Nordic-Baltic Eight, Bucharest Nine sau Eastern Flank Group – care cooperează adesea pe aceleași dosare fără o împărțire clară a responsabilităților.
În centrul preocupărilor se află infrastructura critică submarină. Cablurile de comunicații, conductele energetice și rutele maritime au devenit vulnerabilități strategice evidente după mai multe incidente produse în ultimii ani în spațiul baltic.
OSW atrage atenția și asupra așa-numitei „shadow fleet”, flota fantomă folosită pentru transportul petrolului rusesc în pofida sancțiunilor occidentale. Activitatea acestor nave complică monitorizarea traficului maritim și creează riscuri suplimentare pentru securitatea regională.
Citește și: Un Flanc Estic, două realități: ce înseamnă pentru România diferența dintre Baltica și Marea Neagră
În locul creării unor noi organizații, think tank-ul polonez propune consolidarea Consiliului Statelor de la Marea Baltică (Council of the Baltic Sea States) ca platformă practică pentru coordonarea protecției infrastructurii critice, rezilienței civile și răspunsului la incidente hibride.
Concluzia care leagă toate aceste evoluții este aceeași: războiul din Ucraina nu schimbă doar frontul din est, ci și modul în care Europa își înțelege propria securitate.
De la miliardele direcționate spre drone și industrie militară, la scenarii NATO cu sprijin american redus și la protejarea infrastructurii din Marea Baltică, continentul începe să se pregătească pentru o realitate în care apărarea europeană trebuie să devină mai rapidă, mai coordonată și mai puțin dependentă de soluții externe.
(Sursa foto: NATO / Facebook)
