Sărbătorirea zilelor naționale ale Ucrainei pe 24 august și Republicii Moldova pe 27 august ne duce cu gândul la evenimentul care a permis acest lucru, adică destrămarea Uniunii Sovietice, oficializată la 26 decembrie 1991.
În martie 1985, Mihail Gorbaciov devenea ultimul lider sovietic.
El fusese pregătit pentru acest rol de către Iuri Andropov (1914 – 1982, șef al KGB-ului și secretar general al PCUS doar cincisprezece luni, până la moarte).
Până la preluarea mandatului de către Gorbaciov, economia sovietică stagnase timp de 20 de ani și avea nevoie urgentă de reforme.
Rafturile magazinelor alimentare erau adesea goale, iar cozile pentru alimente erau lungi (cum era și la noi).
Din punct de vedere al unei relative democratizări, vorbim despre 2 inițiative principale lansate de Gorbaciov.
Glasnost (deschiderea) a încurajat publicarea de scrisori critice în Izvestia, Pravda și la televiziunea rusă. Această libertate de exprimare sporită, combinată cu ridicarea interdicției privind emisiunile radio occidentale, le-a permis cetățenilor sovietici atât să-și critice propriul guvern, cât și să afle despre mișcările naționale pentru libertate din Europa de Est.
Perestroika (reconstrucție, restructurare) semnifica reforma economiei și societății sovietice.
Pe lângă acestea, decizia lui Gorbaciov de a nu folosi forța pentru a reprima mișcările pentru libertate a fost demonstrată pentru prima dată în Polonia.
Capacitatea polonezilor de a-și afirma dorința de a se elibera de sub controlul Moscovei a influențat și alte state comuniste din Europa de Est.
O consecință a faptului că a dat liber mișcărilor naționale a fost îngrijorarea crescândă în rândul membrilor conservatori ai Biroului Politic că Gorbaciov pierdea controlul.
Vine la putere Gorbaciov: glasnost și perestroika
Teoretic, URSS era organizată constituțional ca o uniune alcătuită din 15 repulici diferite.
Practic era unită de Partidul Comunist și de instituțiile de bază asociate acestuia, una dintre cele mai importante fiind Gosplanul sau planificarea centralizată.
Întreaga țară era integrată politic și economic prin intermediul Partidului Comunist.
Gorbaciov avea, de fapt, două obiective separate, dar corelate.
Acestea erau readucerea „democrației” din perioada sovietică timpurie (consiliile muncitorilor – folosite și în fost Iugoslavie) și descentralizarea economiei.
Principalul dușman aici erau conservatorii sovietici, pe care Gorbaciov îi numea staliniști.
Erau puternici în cadrul partidului, iar perestroika nu numai că a descentralizat economia sovietică, dar a slăbit și partidul prin slăbirea Gosplanului, ca efect slăbindu-i pe conservatori.
Pe măsură ce s-a deschis spațiul media și politic pentru dizidenți, Gorbaciov a crezut că a găsit în naționaliști un aliat împotriva conservatorilor.
Nu a crezut niciodată că acești naționaliști ar putea merge până la capăt și să distrugă uniunea.
Gorbaciov i-a învins pe conservatori dar a slăbit și Partidul Comunist, instituția care ținea statul unit.
Cu un partid central slab, puterea se dispersa spre republici, birocrații se alăturau partidelor comuniste locale.
Eșecul reformelor graduale
În septembrie 1990, Gorbaciov a respins planul de reformă economică de 500 de zile al economistului și politicianului rus Grigori Iavlinski.
Prin acest act , și – a pierdut sprijinul popular.
Încercările sale de a moderniza sistemul sovietic au eșuat, în parte, pentru că nu a reușit să implementeze o reformă completă, în loc să facă o serie de reforme minore.
Promisiunile sale că reformele vor îmbunătăți drastic condițiile de viață i-au înstrăinat pe cetățenii care nu au văzut promisiunile materializate.
Planul eșuat pentru o reformă economică lentă și graduală a anulat orice efecte pozitive pe care reformele le-ar fi putut avea, iar economia s-a prăbușit complet.
Până în august 1991, singurele instituții pe care Partidul Comunist al Uniunii Sovietice le mai controla erau KGB-ul și armata.
Pe 17 martie 1991, într-un referendum la nivelul întregii Uniuni, 76,4% dintre alegători au susținut menținerea unei Uniuni Sovietice reformate.
Lovitura de stat din 1991
Dar lovitura de stat din august a dus la schimbări semnificative în peisajul politic.
Congresul Deputaților Poporului s-a autodesființat la începutul lunii septembrie 1991, lăsând în loc un Soviet Suprem destul de disfuncțional la nivelul Uniunii.
Inițiativa legislativă aparținea parlamentului rus, numit în continuare Sovietul Suprem al Federației Ruse și prezidat de Boris Ielțin.
Pe 24 august 1991, Gorbaciov a dizolvat Comitetul Central al PCUS, a demisionat din funcția de secretar general al partidului și a dizolvat toate unitățile de partid din guvern.
Cinci zile mai târziu, Sovietul Suprem a suspendat pe termen nelimitat orice activitate a PCUS pe teritoriul sovietic.
Astfel a pus capăt efectiv regimului comunist din Uniunea Sovietică, dizolvând singura forță unificatoare rămasă în țară.
A fost creată o nouă structură, Consiliul de Stat, formată din liderii republicilor, având drept rol negocierea unui nou tratat de uniune și supravegherea procesului de tranziție. Acesta a ținut prima sa ședință pe 11 octombrie.
Pe 1 decembrie, Ucraina a organizat un referendum în care 70% din populație a votat pentru independență.
Pe 8 decembrie, liderii Rusiei, Ucrainei și Belarusului au semnat acordul de la Belovezie pentru dizolvarea URSS și crearea unei Comunități a Statelor Independente.
URSS putea supraviețui fără republicile baltice – Estonia, Letonia și Lituania – dar nu fără Ucraina sau Rusia
Rolul Occidentului
Principalul rival, Statele Unite, urmărea cu atenție situația.
Președintele George H.W. Bush și secretarul său de stat, James Baker, credeau că menținerea Uniunii Sovietice în funcțiune, chiar și cu un centru slab, era cea mai bună alternativă la dezintegrarea violentă.
La o reuniune a Consiliului de Securitate Națională din 5 septembrie 1991, membri de rang înalt ai administrației americane și-au prezentat opiniile.
Secretarul Apărării, Dick Cheney, a fost cel mai puternic susținător al încurajării dezintegrării rapide a URSS, deoarece considera fracturarea fostului inamic ca o diminuare a amenințării.
James Baker i-a amintit de Iugoslavia.
Efectele destrămării URSS: spațiul post-sovietic în derivă
Prăbușirea Uniunii Sovietice a aruncat sistemele economice și relațiile comerciale din întreaga Europă de Est într-o spirală descendentă,
În același timp a dus la o explozie a criminalității și a corupției în spațiul post-sovietic, începând cu cele mai înalte eșaloane guvernamentale din Rusia.
Foști ofițeri KGB, ofițeri de poliție și soldați ai armatei sovietice au împânzit rândurile mafiei în căutarea unor locuri de muncă stabile.
Cauzele prăbușirii URSS
Prima cauză este slăbiciunea economică
Aceasta a fost principala cauză a nemulțumirii populației din URSS.
Slăbiciunea economică avea drept cauze cheltuielile militare uriașe, sprijinirea statelor satelit în Europa de Est și în Lumea a Treia, menținerea republicilor din Asia Centrală în cadrul URSS și lipsa responsabilității politice
Reformele lui Gorbaciov, bune în teorie, au aliemntat speranțe neîmplinite.
Odată ce oamenii au început să se bucure de libertate sub reformele lui Gorbaciov, au cerut mai mult.
Cererea a devenit dificil de controlat. Oamenii doreau să ajungă rapid din urmă Occidentul.
Liderul sovietic a fost prins între conservatori și progresiști
Ascensiunea naționalismului în interiorul URSS și în Europa de Est este poate cea mai importantă și imediată cauză a dezintegrării URSS.
Sentimentul național era puternic în zonele mai prospere din URSS și nu în republicile din Asia Centrală. Oamenii obișnuiți din republicile prospere nu doreau să plătească un preț mare pentru a ridica republicile înapoiate din Asia Centrală.
Sovieticii se temeau de superioritatea tehnologiei militare americane și a sistemelor de arme nucleare.
În 1983, decizia președintelui american Ronald Reagan de a dezvolta un sistem antirachetă „Inițiativa de Apărare Strategică (SDI – Strategic Defense Initiative)” ,cunoscut sub numele de Războiul Stelelor, a exacerbat această frică și a o creștere a cheltuielilor militare pe care sovieticii nu o puteau susține economic.
Subvențiile sovietice către Europa de Est și unele state din Lumea a treia au determinat costuri din ce în ce mai mari, acestea deturnând fonduri care puteau fi cheltuite pe plan intern.
Invazia Afganistanului din 1979 a eliminat aparența solidarității sovietice cu națiunile Lumii a treia.
În sfârșit, decizia lui Gorbaciov de a desființa partidul comunist a eliminat principiul central de organizare al sistemului sovietic.
Rădăcinile invaziei ruse din Ucraina
La 34 de ani de la prăbușirea URSS, putem observa că aceasta nu a marcat sfârșitul istoriei, ci a unei ere.
S-a schimbat și perspectiva asupra destrămării Uniunii Sovietice.
Pentru rușii Gorbaciov este foarte impopular, pentru că a pierdut imperiul, devenind evident că nu vroiau neapărat democrație și libertate.
Percepția rușilor despre ultimul lider sovietic este de mare ajutor pentru actualul lider de la Kremlin, Vladimir Putin, care visează la refacerea imperiului și la o Rusie pre – sovietică.
Vladimir Putin consideră prăbușirea URSS ca o mare catastrofă geopolitică.
Într – o oarecare măsură a reușit să recupereze din puterea sovietică. Acum unitatea Rusiei este menținută prin școală și instituțiile de forță.
Prăbușirea colosului sovietic a fost determinată decisiv și de proclamația de independență a Ucrainei din 1991.
Acesta este de fapt motivul principal al invaziei din februarie 2022.
Iar lângă Ucraina este R. Moldova. Iar lângă Ucraina și R. Moldova este România.
Poate ar trebui să înțelegem asta.Mai ales cei mai naivi și unii cu sutană
“ Rusia a demonstrat tehnic, practic și teoretic nulitatea comunismului. “ – Petre Țuțea
“ Comunismul – basm pentru îmbrobodit proştii şi îmbuibat canaliile. “ – Andrei Pleșu
“ Comunismul coincide cu totala stagnare a ideilor, ca şi orice altă formă de utopism revoluţionar, ca de exemplu nazismul. Stagnarea ideilor e o altă modalitate verbală a genocidului cultural, a păcatului împotriva Spiritului. “ – Ioan Petru Culianu
“ Un comunist este ca un crocodil: Când deschide gura nu știi dacă incearcă să-ți zâmbească sau se pregătește să te mănânce. “ – Winston Churchill
“ Exista comuniști care susțin că dacă ești anticomunist, ești fascist, este la fel de neînțeles ca și cum ai spune că dacă nu ești catolic, ești mormon. “ – Jorge Luis Borges
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
