Nicușor Dan ne-a lăsat să credem altceva despre el și în loc de un președinte reformator, atașat valorilor democratice, ne-am procopsit cu unul mai apropiat de suveraniști.
Un articol de opinie de Andreea Pora, Revista 22.
Întrebarea momentului, care bântuie o parte a spațiului public, mai ales după cazul generalului Lucian Pahonțu, șeful SPP, este cum a reușit Nicușor Dan să înșele atâta lume, să se prezinte altul decât e în realitate, să poarte o mască sub care nimeni nu a reușit până recent să-i vadă adevărata față.
Defectele, nu puține la număr, i se cunoșteau – încăpățânare, uneori bună vecină cu prostia, incapacitatea de a comunica, neîncredere în oameni, un ego gonflat etc. –, dar ele au atârnat prea puțin în balanță prin raportare la calitățile care i se atribuiau: democrat, europenist, reformator, atașat valorilor statului de drept, susținător al independenței justiției, onest. Pe scurt, Nicușor Dan a lăsat sentimentul că provine din acea parte a societății civile, implicate civic și politic, care a luptat constant pentru valorile de care vorbeam, care a protestat față de OUG 12 și 10 august 2018 și care a blocat nu o dată ascensiunea la Cotroceni a liderilor social-democrați. O societate civilă preponderent anti-PSD, de centru-dreapta, ostilă corupției și promotoare a reformei statului. Parte din ea l-a susținut și votat pe Nicușor Dan cu maximă încredere, convingere și speranță, nu doar de teama extremismului și ascensiunii lui Simion/Georgescu. Dan era „de-al lor”. Alții, chiar dacă nu au avut mari iluzii, conștienți fiind de limitările personajului Nicușor Dan, dar și de cele generate de întregul context politic, sperau că drepturile și libertățile le vor fi protejate, justiția repusă cât de cât pe șine și serviciile secrete vor fi trase la răspundere pentru eșecul înregistrat la alegerile anulate din 2024. Pentru ei, Nicușor Dan a reprezentat ceva mai mult decât obișnuitul rău mai mic. Mai este, desigur, categoria celor care nu-l plăceau deloc pe Nicușor Dan, dar ar fi votat, din disperare, și o maimuță împăiată, doar ca să nu iasă Simion.
Continuarea, în Revista22.ro
