Nicușor Dan, între credință și putere: unde se termină opțiunea personală și începe rolul de președinte?

Data:

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește PRESShub pe Google News

Sâmbătă, 15 martie, domnul președinte ne-a mai sfidat încă o dată, lipsind de la manifestările prilejuite de Ziua Marinei.

La fel ca anul trecut, s–a dus la o mănăstire.

Suntem totuși un stat laic, nu teocratic, cum sunt Afganistan și Iran.

Nici un președinte de după 1989 nu a avut un asemenea comportament.

Anul trecut poate mai avea o scuză că încă nu se obișnuise cu noul statut.

Dar comportamentul atipic al domniei sale tinde să devină un obicei.

Ceea ce pierde din vedere este că are calitatea de comandant–șef al forțelor armate și președinte al CSAT.

În actualul context geopolitic, când suntem supuși asaltului Rusiei, prezența sa la Constanța se impunea cu prioritate.

Pe arena internațională comportamentul său este nesigur și oscilant.

Drept urmare, este normal ca administrația americană a lui Donald Trump și Rusia lui Vladimir Putin să nu îl trateze cu seriozitate.

Donald Trump vede totul ca pe o afacere proprie.

Când ai un partener de discuții slab, este normal să profiți.

Vladimir Putin, cu mentalitatea de țar, îl vede ca pe un adversar slab.

Domnul președinte se comportă ca un „idiot util “ al rușilor.

Are pe lângă el un personaj cu legături puternice în Rusia.

Rușii uneori sunt subtili și au variante de rezervă.

Este mai bine să nu ai de partea ta un personaj care se declară susținătorul tău.

Este mult mai avantajos să ai un personaj care teoretic este împotriva ta, dar care prin acțiunile sale, din proprie inițiativă sau ghidat de unii din jur, ajunge la același rezultat.

Referitor la desele pelerinaje la biserici, nu prea avem exemple similare în Europa sau la noi.

În Europa îl avem pe Vladimir Putin, iar în România pe Călin Georgescu și George Simion.

Nu cred că sunt exemple care merită emulate.

Faptul că Nicușor Dan este o persoană religioasă nu este un lucru rău.

Probleme este când aceasta îți influențează deciziile politice și comportamentul public.

Religia este o opțiune personală și o problemă personală.

Din păcate, după 1989 s–a sărit de la o extremă la cealaltă. De la un ateism impus cu forța la un delir religios.

Tot atunci a început un alt fenomen periculos, coordonat sau tolerat de BOR, reabilitarea mișcării legionare.

Erau destule organizații în anii ‘90 care se autoproclamau legionare.

Altele, cum ar fi Liga Studenților sau ASCOR, promovau unele idei din sfera legionară.

Nu trebui să ne mire în acest context că anul trecut domnul președinte a vrut să impună la șefia SRI pe un fost lider al Ligii Studenților, în prezent mare avocat suveranist.

Nu trebuie să uităm că protocronismul ceaușist a împrumutat multe idei de la legionari.

Nu degeaba se spunea după război: „Camarade, nu fi trist, Garda merge înainte, prin partidul comunist“.

Ca să nu mai vorbim despre legionarii prezenți în „Experimentul Pitești”.

Sunt unele teorii conform cărora NKVD a furnizat arme legionarilor în timpul rebeliunii din ianuarie 1941.

Tot NKVD a penetrat destul de mult Corpul Muncitoresc Legionar.

Cine știe câți dntre aceștia au fost preluați ulterior de către Securitate.

Trebuie să recunoaștem că apariția și ascensiunea Mișcării Legionare se datorează exceselor și incompetenței clasei politice interbelice, iar după 1930, lui Carol al II-lea.

Acesta a subminat partidele tradiționale, iar ulterior a instaurat dictatura personală.

Înaintea lui, și Alexandru Ioan Cuza a vrut să guverneze fără partide.

Eu personal sunt dezamăgit de domnul președinte.

L–am votat la prezidențiale și de două ori la primărie.

Dar sunt unele idei și acțiuni ale sale care ridică multe semne de întrebare.

Gestul de sâmbătă a fost o sfidare a întregii țări.

Ar trebui să vedem dacă nu are cumva și o agendă ascunsă. În ultima vreme are destule derapaje autoritare.

Dacă acestea se amplifică, nu este bine pentru democrația noastră.


“Avem două feluri de moralitate una lângă alta: una pe care o predicăm, dar nu o practicăm, și alta pe care o practicăm, dar pe care o predicăm rar.“ – Bertrand Russell

“Fiecare minciună este o mască, și oricât de bine ar fi făcută masca, cu puțină atenție, o putem distinge oricând de față.“ – Alexandre Dumas tatăl

“Îți poți ascunde fața în spatele unui zâmbet.

Dar exista un lucru pe care nu-l poți ascunde.

Este când ești putred înăuntru.“ – John Lennon

“Când nu ești sincer trebuie să te prefaci, prefăcându-te ajungi să crezi. Acesta este principiul oricărei credințe“ – Alberto Moravia

“Uneori oamenii poartă masca pe care și-au asumat-o cu atâta perfecțiune încât, în timp util, devin cu adevărat persoana care par.“ – William Somerset Maugham

spot_imgspot_img
Ovidiu Maican
Ovidiu Maican
Lector universitar doctor, Departamentul de Drept, Academia de Studii Economice - Bucureşti

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Ultimele știri

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Pentru a fi la curent cu cele mai recente știri, oferte și anunțuri speciale.

Mai multe articole similare
Related

Tia Șerbănescu (Revista 22): Seceta și ciocanul

Se spune că tot răul e spre bine. Dar...

Polonia, un laborator politic pentru Europa de Est. Lecțiile care ajung și la București

Schimbarea de la vârful statului polonez, conflictele dintre președinte...