Se spune că tot răul e spre bine. Dar când sunt mai mulți răi și mai multe rele spre ce or duce?
La noi au dus la închiderea reactoarelor de la Cernavodă și la spaima de raționalizare a energiei: ,,ne impun restricții ca să ne jupuiască” titra Ghiță Tv punându-și pielea la bătaie. N-a fost ușor să ajungem aici. Am luat-o pas cu pas, guvern cu guvern, ministru cu ministru și blocaj cu blocaj manifestând perseverență, incompetență și corupție timp de 30 de ani. Secarea Dunării n-a făcut decât să scoată la iveală mizeriile acoperite de apă. Se știe din ‘96 că minele de cărbune sunt nerentabile și trebuie înlocuite cu energiile la zi. Investițiile au rămas însă mult în urmă. Nici măcar baterii de stocare n-avem așa că dimineața vindeam energie la bulgari și seara o răscumpărăm cu preț de câteva ori mai mare. Singurele capacități de stocare sunt conturile bancare ale șefilor companiilor de stat din energie. Și ale mafioților din domeniu. Fostul ministru Burduja e optimist însă: ,,Bulgaria a câștigat startul, noi o să câștigăm maratonul în câțiva ani”. În câțiva ani-lumină. Dar cum urma scapă turma, toată energia negativă (asta avem din belșug) s-a vărsat în capul lui Bolojan. Încercând să obțină nouă zile de Cernavodă, Apele Române au propus dinamitarea unei stânci și scufundarea a patru barje pline cu pietre. S-au obținut astfel două zile și patru cm. de Dunăre. Ceilalți specialiști nu au propus nimic. Nici măcar paparude. Avem însă noroc cu fotovoltaicele și eolienele: ,,ne ajută vântul” s-a bucurat Bușoi. Păi, suntem obișnuiți: ne schimbăm după cum bate vântul.
Continuarea, în Revista22.ro
