Noul totalitarism chinez. Regimurile extremiste nu au dispărut în 1989, iar totalitarismul nu este, din păcate, un cuvânt al trecutului.
Parte a unui veac ce părea să fi ajuns la capătul lui în anul 1989, totalitarismul este un termen ce desemnează un posibil viitor al umanității.
Eliberat de complexe, plin de energie, temerar și militant, totalitarismul este, din nou, pregătit să înfrunte ordine libertății. Idealurile sale sunt cele în numele cărora regimurile comuniste au domnit, vreme de decenii.
Totalitarismul nu a dispărut
Manipulând tehnologia, totalitarismul este pe cale să îți făurească un sistem redutabil de fortificații și de alianțe: acum, ca și în urmă cu un secol, intenția sa este dominația globală.
Iar ţara care ilustrează acest model al despotismului digital este Republica Populară Chineză.
Desprinsă de iluziile democratizării, dedicată unei înarmări realizate în ritm de marş forţat, condusă de un dictator ce aspiră la preşedinţia pe viaţă, spre a fi un alt Mao al patriei sale, China comunistă a înlocuit URSS ca farul dinspre care radiază această energie liberticidă.
Revizionismul chinez nu este cu nimic mai puţin agresiv decât putinismul, iar metodele sale sunt un amestec insidios de infiltrare lentă şi de agresivitate militară.
Imperiul celest al tiraniei tehnologice este cea mai redutabilă ameninţare la adresa ordinii întemeiate pe transparenţă şi pe domnia legii. Alternativa pe care o schiţează este imaginea distopică a controlului total.
Elliminarea liberului-arbitru al oamenilor şi naţiunilor
Cartea lui Kai Strittmatter, Noua dictatură. Supravegherea digitală ca politică de stat în China, prefaţată de Thierry Wolton, tradusă acum în limba română la editura Humanitas, este una dintre cele mai remarcabile şi pătrunzătoare analize ale acestui nou totalitarism.
Precisă şi profetică, ea propune anatomia unui stat a cărui politică internă şi externă se definesc prin ambiţia de a elimina liberul-arbitru al oamenilor şi naţiunilor.
Ochiul marelui părinte se întinde asupra întregii Chine.
China comunistă a ales să nu fie o altă Uniune Sovietică. Refuzul de a accepta liberalizarea autentică a condus, în mod natural, la alcătuirea unui model de stat în care o formă patologică de capitalism dirijat să se suprapună peste monopolul ideologic comunist.
Sinteza de dezvoltare rapidă şi de despotism implacabil, iată reţeta ordinii chineze.
Continuarea în Puterea a Cincea
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: pixabay.com / PublicDomainPictures)
