Ziua de duminică, 6 septembrie 2026, a fost o zi istorică pentru Germania, pentru rezultatul alegerilor din statul federal Sachsen Anhalt. Ce anume a fost istoric? Procentajul de 43,8% obținut de partidul de extremă dreapta AfD Alternative für Deutschland. Sloganul cu care candidatul AfD intrase în cursă era deja unul ceva nu promitea nimic bun – “alles ist möglich” (totul e posibil)… dar Ulrich Siegmund s-a ținut de cuvânt și a înfăptuit ceea ce părea imposibil într-o Germanie încă marcată de trecutul nazist.
Partidul AfD încearcă încă din 2013 să se impună la nivel național, deși adepții lor se află în principal în landurile din vechea Germanie de Est, în landurile care s-au simțit mereu lăsate în urmă de progresul de care Vestul a avut parte, și care, în pofida fondurilor de solidaritate acordate după Reunificare, nu s-au obișnuit cu ideea unei Germanii multietnice. În astfel de zone a funcționat perfect propaganda din ce în ce mai acerbă a AfD, care promite o Germanie pură din punct de vedere etnic – exact ca în zilele nazismului.
Profitând de dificultățile economice și de furia pe care oamenii nu știau cum să o canalizeze, ei și-au ales ca țintă imigranții – o alegere “facilă”, însă total greșită, căci imigranții fac până la 60% din muncile necalificate din Germania, fiind deci indispensabili. Propunerea cu care AfD a ajuns să scandalizeze până și partidele de extremă dreapta din Europa (fapt ce le-a determinat pe Marine Le Pen și Georgia Meloni să se îndepărteze de Afd-ul lui Alice Weidel) este cea referitoare la “Remigrație”.
Termenul „Remigration” este un concept central în discursul privind migrația al partidului AfD. Conform documentelor oficiale și pozițiilor adoptate de conducerea partidului, AfD definește remigrația ca fiind ansamblul de măsuri legale pentru returnarea sau deportarea străinilor care nu au drept legal de ședere în Germania. Principalele măsuri includ: expulzarea celor fără drept de azil; măsuri mai stricte de deportare pentru solicitanții de azil ale căror cereri au fost respinse; retragerea stimulentelor financiare (reducerea sau eliminarea ajutoarelor sociale – cum ar fi Bürgergeld – pentru străinii care refuză să plece sau pentru solicitanții de azil, înlocuindu-le cu beneficii în natură).
AfD mai propune și incentive pentru repatriere voluntară, deci acordarea de sprijin financiar celor care aleg voluntar să se întoarcă în țările de origine (în Siria lui Al-Sharaa sau în Afghanistanul talibanilor?). Apoi ar mai fi și anularea naturalizărilor pentru persoanele condamnate pentru infracțiuni grave sau care au obținut cetățenia prin declarații false.
Aceasta ar fi Teoria. Dar! Există un mare “DAR”: Termenul de Remigrație își are originea în ideologia Mișcării Identitare de extremă dreaptă (Identitäre Bewegung), în contextul căreia desemnează un concept mult mai radical, ce implică relocări în masă, deci inversarea fluxurilor migratorii și crearea unei comunități etnice omogene (!!).
Termenul a fost vehiculat în cadrul unei reuniuni secrete de la Potsdam (din 25 noiembrie 2023), unde s-a discutat aplicarea măsurilor de „remigrație” inclusiv asupra cetățenilor germani de origine migratorie ce nu s-ar fi “integrat cultural”.
Toate acestea au fost date publicității de către colectivul de investigații Corectiv, pe 10 ianuarie 2024, prin ancheta intitulată “Geheimplan gegen Deutschland” („Planul secret împotriva Germaniei”), ce a stârnit o serie de manifestații stradale cu sute de mii participanți în toată Germania! Îmi amintesc bine mitingurile ținute în ciuda gerului teribil – lumea striga “Nie wieder ‘33!” (Să nu se mai repete niciodată ’33”). Să nu uităm că anul 1933 marchează venirea la putere a lui Adolf Hitler și a partidului nazist (NSDAP) în Germania, moment care a dus la prăbușirea Republicii de la Weimar și la instaurarea dictaturii naziste.
Desigur, AfD s-a distanțat oficial de utilizarea termenului în sensul expulzării colective a cetățenilor germani, susținând că măsura se aplică exclusiv străinilor fără drept legal de ședere. Însă nu știm ce se va întâmpla atunci când AfD ajunge efectiv la putere și, printr-o majoritate în Parlament, poate modifica legea așa cum dorește. În plus, în contextul unui discurs ce produce atâta ură, tulburările ce pot apărea în societate nu sunt deloc de neglijat. Polarizarea a atins deja cote fără precedent.
În săptămânile următoare vor avea loc alegeri federale în landul estic Mecklenburg-Vorpommern, iar apoi în Berlin (unde oricum Stânga va avea sorți de izbândă).
Citește și: Avansul AfD în Germania și trendul AUR
Însă problema principală pusă de victoria AfD la alegerile din Sachsen la nivel național rămâne: normalizarea discursului lor rasist. AfD își va impune agenda de dezbatere la nivel național. Temele lor centrale – înăsprirea politicii de azil, conceptul de „remigrație”, opoziția față de politicile climatice și reevaluarea relațiilor cu UE și NATO – capătă o legitimitate sporită în spațiul public național, determinând partidele mainstream să adopte poziții tot mai severe pe aceste subiecte pentru a încerca să recupereze din electorat.
Se transmite un semnal clar și în interiorul AfD: linia dură și radicală nu mai este o piedică electorală, ci un motor de succes. Aceasta atenuează presiunile din partea facțiunilor moderate ale partidului care cereau o abordare mai centristă pentru nivelul federal. Iar la nivel național, conducerea centrală (Alice Weidel și Tino Chrupalla) folosește acest rezultat ca argument că izolarea politică a partidului este nesustenabilă democratic.
Dar! Și aici avem un “DAR”: chiar dacă AfD va guverna în Sachsen (încă nu este clar, căci nu are majoritate absolută!), acesta e doar unul din cele 16 landuri, subordonate totuși legislației federale.
Partidul condus local de Ulrich Siegmund a obținut 39 de mandate, iar pragul pentru o majoritate absolută în Landtag este de 42 de mandate. Deoarece toate celelalte partide politice (CDU, SPD, Verzi, Die Linke) au declarat că mențin cordonul sanitar (Brandmauer) și refuză formarea unei coaliții cu AfD, partidul rămâne deocamdată în opoziție.
