Bulgaria a înțeles ce înseamnă securitatea energetică. România a înțeles doar ordinul de închidere.
Bulgaria a făcut ceea ce politicienii români par incapabili să înțeleagă: a tratat energia ca pe o problemă de securitate națională, nu ca pe o temă de bifat în fața Bruxelles-ului. Complexul Maritsa East – minele de lignit, termocentralele, infrastructura de transport și conexiunile la rețea – a fost păstrat ca un sistem energetic și industrial integrat. În loc să condamne centralele pe cărbune la moarte administrativă doar pentru că sunt vechi, bulgarii au investit în reabilitarea grupurilor, creșterea disponibilității, modernizarea instalațiilor și reducerea emisiilor. Mai mult, au construit AES Galabovo, o centrală nouă de 670 MW. Cu alte cuvinte, au modernizat ceea ce aveau, au construit ceea ce le lipsea și au păstrat capacitatea de producție dispecerizabilă de care orice sistem energetic are nevoie.
În paralel, Bulgaria și-a dezvoltat nuclearul, hidroenergia și regenerabilele, fără să-și arunce peste bord capacitatea termo înainte de a avea alternative suficient de solide. Aceasta este diferența dintre o politică energetică și o colecție de ordine, lozinci și promisiuni. În România, prea mulți politicieni au confundat decarbonizarea cu dezindustrializarea și tranziția energetică cu închiderea cât mai rapidă a capacităților existente. S-a ajuns astfel la situația absurdă în care un stat cu resurse proprii de cărbune, cu mine, centrale, personal calificat și infrastructură energetică construită în decenii își reduce deliberat capacitatea fermă, în timp ce noile capacități promise întârzie să apară. Bulgarii și-au modernizat activele. Noi le-am trecut în inventarul lucrurilor de care trebuie să scăpăm. Iar nota de plată pentru această miopie politică nu este achitată de cei care au semnat deciziile, ci de economia românească și de consumatorul român.
Continuarea, în Contributors.ro
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
