Belgradul a fost recent scena unor proteste anti-guvernamentale de amploare, cele mai mari din ultimii ani. Zeci de mii de oameni au umplut marile bulevarde din capitala Serbiei, cerând alegeri anticipate și sfârșitul dominației politice a președintelui Aleksandar Vučić.
Pe măsură ce protestele au evoluat, atmosfera s-a tensionat, iar în unele momente au avut loc confruntări între demonstranți și forțele de ordine, care au intervenit pentru a dispersa mulțimile în anumite zone centrale.
Protestele, conduse de studenți și sprijinite de o parte tot mai mare a societății civile, au devenit expresia unei nemulțumiri acumulate de ani întregi. Pentru mulți dintre participanți, manifestația de la Belgrad nu mai este doar despre o tragedie sau despre un accident administrativ, ci despre modul în care funcționează statul sârb și despre concentrarea puterii în jurul unui singur lider.
Tragedia de la Novi Sad care a schimbat totul
Actualul val de proteste a început după prăbușirea copertinei gării din Novi Sad, în noiembrie 2024, accident soldat cu mai multe victime și care a șocat Serbia. Ancheta oficială a indicat probleme de construcție și nereguli administrative, însă pentru mulți cetățeni tragedia a devenit simbolul unei guvernări marcate de corupție, contracte publice netransparente și lipsa controalelor reale.
În primele săptămâni după accident, studenții au organizat marșuri de comemorare și proteste în campusurile universitare. Mișcarea s-a extins rapid. Universitățile din Belgrad, Novi Sad și alte mari orașe au devenit centre de mobilizare civică, iar revendicările s-au transformat treptat din solicitări punctuale într-o contestare directă a guvernării lui Vučić.
Mulți dintre cei care au ieșit acum în stradă spun că tragedia de la Novi Sad a fost doar momentul care a spart un echilibru fragil. Nemulțumirile privind nivelul de trai, influența politică asupra justiției și controlul puterii asupra presei existau deja de ani de zile.
Citește și: În butoiul cu pulbere al Balcanilor, Vučić își etalează rachetele supersonice chinezești
O piață plină și două realități diferite
Încă din cursul după-amiezii, mii de oameni au început să se adune în Piața Slavija, unul dintre cele mai importante noduri din centrul Belgradului. Protestatarii purtau bannere cu mesajul „Studenții câștigă” și insigne cu palme roșii și sloganul „Mâinile voastre sunt pătate de sânge”, devenit simbolul manifestațiilor.
Atmosfera a fost, pentru câteva ore, mai degrabă cea a unei demonstrații civice decât a unei confruntări politice. Familii cu copii, profesori, pensionari și studenți au mărșăluit împreună, într-o imagine rar întâlnită în Serbia ultimilor ani.
Însă dimensiunea reală a protestului a devenit rapid subiect de dispută. Poliția a estimat participarea la aproximativ 34.000 de persoane, în timp ce organizațiile independente care monitorizează manifestațiile au vorbit despre o prezență între 100.000 și 190.000 de oameni.
Grupul „Arhiv javnih skupova”, format din jurnaliști și intelectuali specializați în monitorizarea protestelor publice, a descris manifestația drept „a doua cea mai mare demonstrație din Serbia după căderea lui Slobodan Milošević, în anul 2000”.
Diferența uriașă dintre cifre reflectă și polarizarea profundă din societatea sârbă. Pentru susținătorii guvernului, protestele reprezintă o încercare de destabilizare politică orchestrată de opoziție. Pentru demonstranți, ele sunt dovada că puterea nu mai poate ignora nemulțumirea publică.
Perspective din afara Belgradului
Pentru unii locuitori din Novi Sad, protestele din capitală sunt urmărite mai degrabă de la distanță, dar cu o încărcătură emoțională puternică, dat fiind că orașul lor a fost locul tragediei care a declanșat valul de nemulțumire.
„Tragedia de la Novi Sad a fost principalul declanșator al protestelor. A fost momentul în care mulți au realizat că sistemul nu oferă nicio protecție reală. Poți fi pur și simplu în locul greșit la momentul greșit și nimeni nu răspunde”, afirmă Bojana.
Criticile vizează și modul în care sunt tratate protestele. „Este foarte îngrijorător să vezi poliția cum intervine violent împotriva propriilor cetățeni, studenți arestați pentru că protestează. Uneori pare că trăim într-un stat în care este o crimă să ceri dreptate.”
Pentru mulți, imaginile comemorative din oraș rămân un simbol constant al pierderii. „În fiecare zi trec pe lângă cele 16 inimi roșii lăsate de studenți la locul tragediei. Este un memento că nu putem merge mai departe fără responsabilitate reală”, spune Bojana. Ea povestește că în fiecare vineri are loc un moment de reculegere, 16 minute de liniște totală, ritual respectat și în alte mari ale Serbiei.
Ce cer protestatarii
Principala revendicare a contestatarilor este organizarea de alegeri anticipate. Protestatarii spun că actuala putere și-a pierdut legitimitatea și că singura soluție democratică este revenirea la urne înainte de termenul electoral programat pentru 2027.
În paralel, demonstranții cer anchete independente privind tragedia de la Novi Sad, măsuri reale împotriva corupției și reducerea influenței politice asupra instituțiilor statului.
Rolul studenților este esențial în această mișcare. Timp de aproape un an, numeroase facultăți au fost ocupate simbolic, iar universitățile au funcționat ca spații de organizare și dezbatere. Pentru mulți tineri sârbi, protestele au devenit și o reacție împotriva lipsei de perspective și a emigrării masive a generației lor.
Declarația care a surprins Serbia
Pe fondul tensiunilor tot mai mari, președintele Aleksandar Vučić a făcut în ultimele zile o declarație care a alimentat speculațiile privind viitorul său politic.
În timpul unei vizite oficiale la Beijing, liderul sârb a afirmat că „este posibil” să își prezinte în curând demisia, fără să ofere însă un calendar clar sau detalii suplimentare.
Anunțul a fost interpretat diferit de analiști și de opoziție. Unii consideră că Vučić încearcă să reducă presiunea publică și să recâștige inițiativa politică. Alții cred că este vorba despre o strategie de consolidare a sprijinului intern înaintea unor eventuale alegeri anticipate.
Președintele sârb continuă să respingă acuzațiile de corupție și insistă că protestele sunt alimentate politic. El susține că autoritățile au luat măsuri împotriva celor responsabili pentru tragedia de la Novi Sad și că instituțiile funcționează în mod normal.
O miză care depășește Serbia
Criza politică de la Belgrad este urmărită cu atenție și la Bruxelles. Serbia rămâne stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană, însă în ultimii ani criticile privind statul de drept, libertatea presei și independența justiției s-au intensificat.
Pentru Uniunea Europeană, protestele reprezintă și un test privind stabilitatea Balcanilor de Vest, într-un moment în care regiunea este deja afectată de tensiuni politice și influențe geopolitice concurente.
În Serbia, însă, miza este mai imediată. După mai bine de un deceniu în care Aleksandar Vučić și partidul său au dominat scena politică, protestele de la Belgrad arată că o parte importantă a societății cere nu doar schimbarea guvernului, ci și o redefinire a relației dintre cetățeni și stat.
Rămâne de văzut dacă presiunea străzii va forța organizarea unor alegeri anticipate sau dacă actuala putere va reuși să traverseze încă o criză politică majoră. Pentru moment, Serbia pare prinsă între dorința de stabilitate și nevoia unei schimbări pe care tot mai mulți cetățeni o consideră inevitabilă.
În curând, patru sârbi din orașe și pături diferite — studenți, cetățeni obișnuiți, oameni cu și fără speranță — povestesc cum arată această Serbie de la ei, de aproape. Continuați să ne urmăriți pe PressHUB.
(FOTO: AGERPRES FOTO / EPA)
