Premierul armean Nikol Pașinian (foto) se pregătește pentru o luptă dificilă în alegerile generale din 7 iunie, candidând pe o platformă care propune îndepărtarea Armeniei de dependența tradițională față de Moscova și reorientarea strategică spre Washington și Bruxelles.
O strategie sprijinită deschis de președintele american, Donald Trump și combătută, cu o campanie susținută de dezinformare, de Rusia lui Vladimir Putin.
„Nikol are susținerea mea deplină și totală pentru realegere”, a scris Donald Trump pe rețelele sociale pe 27 mai.
Declarația a venit după vizita secretarului de stat american Marco Rubio, din 26 mai, în timpul căreia acesta a afirmat că Pașinian a promis „un viitor mai luminos și mai independent pentru Armenia”.
În paralel, Pașinian încearcă să apropie Armenia și de Uniunea Europeană. Guvernul său a adoptat o lege care declară intenția Armeniei de a obține, în perspectivă, statutul de stat membru al UE, relatează RFE/RL. Un drum „pro-occidental”, asemănător celui urmat de România președintelui Nicușor Dan.
Citește și: „Pro-occidental”: de ce înlocuiește Nicușor Dan conceptul de „pro-european”
Posibil transport de votanți?
Pe acest fundal, Rusia și-a intensificat eforturile de a submina șansele de realegere ale premierului armean Pașinian, relatează Reuters, citând oficiali guvernamentali armeni și surse din serviciile occidentale de informații.
Potrivit surselor, Moscova ar fi susținut campanii de dezinformare în favoarea candidaților pro-ruși și ar fi analizat inclusiv un plan de a transporta în Armenia zeci de mii de armeni filoruși pentru a influența votul.
Armenia, țară cu aproximativ 3 milioane de locuitori și aliat tradițional al Moscovei după Războiul Rece, găzduiește încă trupe ruse, însă sub conducerea lui Nikol Pașinian s-a apropiat tot mai mult de Europa și NATO, devenind în același timp un partener al președintelui american Donald Trump.
Deși Armenia rămâne dependentă aproape 100% de energia rusă, schimbarea de macaz în politica externă vine după pierderea definitivă a enclavei separatiste Nagorno Karabach din Azerbaidjan, cu o populației majoritar armeană, a cărei supraviețuirea depindea și de trupele ruse prezente în regiune.
În septembrie 2023, Azerbaidjanul a preluat controlul complet asupra enclavei, iar cei aproximativ 100.000 de armeni care o locuiau au fugit în câteva zile.
Un sondaj IRI publicat în martie 2024 arăta că doar 31% din armeni mai priveau pozitiv relațiile cu Moscova față de 93% în 2019, iar un sondaj Gallup din același an arăta că 29% din respondenți credeau că Armenia ar trebui să aspire la integrarea în NATO, în timp ce sprijinul pentru Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (pandantul post-sovietic al alianței occidentale) scăzuse la 16,9%.
Proiectul electoral al premierului Pașinian reflectă această schimbare radicală a opiniei publice. „Armenia Reală”, propune redeschiderea granițelor, scăderea dependenței de Rusia și normalizarea relațiilor cu Azerbaidjanul și Turcia.
„Ce încearcă să facă Pașinian reprezintă o amenințare pentru Rusia”, a declarat pentru Reuters Thomas de Waal, expert Carnegie Europe. Diversificarea relațiilor externe dorită de premierul armean, explică de Waal, reduce monopolul de influență pe care Moscova l-a avut până acum în această țară.
Pe cine susține Moscova în alegerile din 7 iunie
Potrivit unor oficiali occidentali, candidatul preferat al Kremlinului ar fi miliardarul Samvel Karapetian, judecat în Armenia pentru presupuse apeluri la răsturnarea guvernului.
Karapetian, cetățean armeno-rus, neagă acuzațiile, iar avocatul său a declarat pentru Reuters că acesta nu are cunoștință despre vreun sprijin din partea Rusiei.
Se pare că Kremlinul a creat de anul trecut o structură specială – Direcția pentru Cooperare și Parteneriat Strategic – care ar coordona operațiunile de influență în Armenia.
Surse occidentale, citate de Reuters, afirmă că oficiali ruși au discutat în ultimele luni și despre mobilizarea armenilor din Rusia pentru a vota împotriva lui Pașinian. Deoarece legislația armeană nu permite votul din străinătate, planul ar presupune transportarea alegătorilor în Armenia.
Trei surse susțin că autoritățile ruse ar fi estimat costuri la aproximativ 50 de milioane de dolari pentru transporta cca. 100.000 de alegători. Mai mult, se pare că, până la jumătatea lunii mai, regiunile din Rusia primiseră cote privind numărul de persoane care ar urma să fie trimise în Armenia pentru vot.
Informațiile nu sunt confirmate din surse independente și nici nu este clar dacă acest număr ar fi suficient pentru a influența decisiv scrutinul.
Un sondaj realizat la începutul lunii indică partidul premierului Pașinian, Contractul Civic, drept favorit cu aproximativ 30% din intențiile de vot, în timp ce formațiunea lui Karapetian, Armenia Puternică, ar obține circa 6%.
Ministerul rus de Externe a respins informațiile drept „false” și „retorică anti-rusă”. Autoritățile armene au refuzat să comenteze acuzațiile specifice, afirmând însă că iau măsuri pentru combaterea dezinformării și pentru organizarea unor alegeri „libere, corecte și transparente”.
… și totuși se vorbește oficial de război hibrid
Serviciul de informații externe al Armeniei a avertizat într-un raport publicat luna trecută că sunt în desfășurare operațiuni informaționale ostile de amploare desfășurate de actori externi, inclusiv răspândirea de informații false și teorii conspiraționiste menite să influențeze votul înaintea alegerilor, relatează site-ul de știri France 24.
„Activitățile manifeste sunt desfășurate, de regulă, de instituții ale unor state străine sau organisme guvernamentale, inclusiv servicii speciale și resurse asociate acestora”, se arată în raport, fără a identifica explicit statele suspectate.
Gegham Vardanyan, reprezentant al Media Initiatives Center, remarcă însă faptul că „războiul informațional hibrid s-a intensificat odată cu schimbarea relațiilor Armeniei cu Rusia”.
Serviciul armean de informații susține că aceste activități urmăresc și să „anuleze șansa păcii” cu Azerbaidjanul, după ce cele două state au parafat anul trecut un acord de pace mediat de președintele american Donald Trump.
Este un acord de pace dificil, dar cu potențial transformator pentru Armania, remarcă Thomas de Waal, care ar putea duce la redeschiderea celor două frontiere majore cu Azerbaidjan și Turcia, închise încă din anii 1990. Ar putea permite Erevanului să-și reducă semnificativ și dependența totală, energetică, financiară și de securitate, de Rusia, mai ales acum, când toată atenția Moscovei este pe războiul din Ucraina.
În lipsă de alternativă, cea mai bună alegere
Sondajele și analiștii politici sunt de acord că Nikol Pașinian are toate șansele unei victorii pe 7 iunie, nu pentru că s-ar bucura de sprijinul entuziast al electoratului (cca. 30% intenții de vot), ci pentru că nu există o alternativă credibilă. Pentru moment.
Pariul pe un singur lider, fără construirea unor instituții democratice solide în jurul lui, poate deveni riscant. Exemplul Georgiei din anii 2000 este adesea invocat ca avertisment.
La vremea respectivă, susținătorii occidentali ai Georgiei, în special administrația americană a lui George W. Bush, au privit țara mai degrabă ca pe un proiect geopolitic pro-occidental și un „far al democrației” într-o regiune dificilă, decât ca pe un stat cu propriile probleme și vulnerabilități.
O mare parte din atenție s-a concentrat asupra președintelui de atunci, Miheil Saakașvili. Reformele și succesele spectaculoase din primii ani au fost urmate însă de crize politice, tensiuni interne, intoleranță față de opoziție și, în final, de războiul cu Rusia (august 2008).
Reacția publică a deschis drumul pentru partidul „Visul Georgian”, care astăzi se îndepărtează de Europa și îndeamnă alegătorii să privească cu scepticism promisiunile Occidentului.
Unii analiști spun că și în cazul Armeniei există o lecție de luat în seamă: premierul Nikol Pașinian ar putea fi, pe termen scurt, omul care împinge țara spre schimbare și apropiere de Occident, dar, fără instituții solide în spate, această personalizare excesivă a politicii poate deveni o problemă pe termen lung.
(Sursa foto: Nikol Pașinian / Instagram)
