Curtea de Apel București a constatat, printr-o hotărâre rămasă definitivă, că Florea Iordache, fost locotenent-major în cadrul Securității argeșene, a avut calitatea de „lucrător al Securității” în sensul OUG nr. 24/2008. Litigiul, pornit de CNSAS în 2015, s-a finalizat abia în 2022, după o casare cu trimitere spre rejudecare decisă de Înalta Curte de Casație și Justiție. Decizia a fost publicată, vineri, în Monitorul Oficial, partea a III-A.
Procesul a fost declanșat la 10 noiembrie 2015, când Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a sesizat Curtea de Apel București, cerând instanței să constate calitatea de lucrător al Securității a pârâtului Florea Iordache, domiciliat în Pitești.
Demersul CNSAS a avut la bază o cerere depusă de o persoană care a solicitat verificarea ofițerilor și subofițerilor care au contribuit la instrumentarea dosarului ei de urmărire informativă, păstrat la CNSAS sub indicativul „BELA”.
Din actele depuse la dosar reiese că la 14 noiembrie 1984, Securitatea județeană Argeș – Serviciul III a deschis un dosar de urmărire informativă, cu numele conspirativ „BELA”, asupra unei femei identificate în documente prin inițialele B.E. Femeia obținuse cetățenia franceză prin căsătorie și locuia în Franța, în zona Bordeaux (Cenon), unde se stabilise definitiv din 1977, după ce se căsătorise cu un cetățean francez, tehnician la uzinele „Dacia” din Pitești.
Motivul oficial al supravegherii, consemnat în actele Securității, era acela că femeia „întreține legături suspecte cu cetățeni români aflați din diverse motive în Franța”, iar la venirile sale în România „manifestă preocuparea de a realiza cât mai multe legături cu persoane din diverse domenii de activitate”. I se reproșa, de asemenea, că și-ar fi determinat fratele să nu se mai întoarcă în țară din Franța și că ar fi influențat-o pe cumnata sa să emigreze.
Planurile de măsuri: interceptări, informatori, filaj
Documentele depuse la dosarul cauzei – planuri de măsuri, note de sinteză, rapoarte și note de interceptare a convorbirilor telefonice – arată amploarea supravegherii desfășurate între 1986 și 1989, perioadă în care securistul Iordache a activat ca locotenent-major în cadrul Inspectoratului Județean Argeș al Securității, Serviciul III.
Printre măsurile aprobate olograf de ofițerii implicați și puse în practică se numără:
– instruirea unei informatoare, cu numele conspirativ „ADI”, pentru a contacta femeia la venirea în țară și a-i afla scopul vizitelor, relațiile, prieteniile și sursele de venit din străinătate;
– interceptarea corespondenței interne și externe a femeii și a rudelor sale;
– interceptarea convorbirilor telefonice ale femeii și ale membrilor familiei, inclusiv ale mamei acesteia, prin mijloace tehnice operative (notate în documente drept „T.O.”) instalate la domiciliul părinților din Pitești;
– punerea sub filaj pe perioada șederii în Pitești; – verificarea, prin Unitatea Militară 0544 (Centrul de Informații Externe), a activităților desfășurate de femeie în Franța;
– folosirea altor surse informative, cu numele conspirative „Zoe”, „Barbu”, „Ramona” și „Negrea”, dirijate pentru a culege informații despre familie și anturaj.
Notele de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, păstrate în dosar, conțin inclusiv discuții familiale banale – de exemplu un schimb de cuvinte din 1986 între o bunică și nepoata sa, axat pe probleme de bani – ceea ce a determinat CNSAS să invoce drept dovadă a caracterului disproporționat și intruziv al supravegherii, extinsă mult dincolo de pretinsele rațiuni de „siguranță națională”.
Activitatea de urmărire s-a concretizat, la 16 noiembrie 1987, printr-un raport semnat de Iordache prin care se propunea includerea femeii pe lista persoanelor indezirabile pentru România. Propunerea a fost reiterată în 1988, iar la 22 februarie 1989 Comisia pentru probleme de pașapoarte și vize a decis includerea acesteia pe lista persoanelor indezirabile pentru o perioadă de trei ani – practic, interzicerea revenirii în țară.
Apărarea securistului
În fața instanței, Iordache nu a contestat că a lucrat ca ofițer operativ de securitate în perioada 1986-1989, însă a susținut că acțiunile sale s-au derulat „cu onoarea de a face parte din rândul acelor cadre militare care, cu devotament, și-au făcut datoria față de patrie și popor”, în scopul declarat al contraspionajului, și nu al suprimării drepturilor omului.
A invocat lipsa de competență decizională (măsurile fiind aprobate de superiori), faptul că informațiile obținute nu ar fi fost folosite în scop operativ sau publicitar și că activitatea s-a desfășurat „în baza unor reglementări legale” aflate în vigoare la acea vreme.
Pe fond, instanța a analizat cele două condiții cumulative impuse de art. 2 lit. a din OUG nr. 24/2008 pentru calitatea de „lucrător al Securității”:
- Persoana să aibă calitatea de ofițer sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989;
- În exercitarea acestei calități, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Curtea a reținut că prima condiție este îndeplinită necontestat, pârâtul fiind angajat al fostei Securități, cu gradul de locotenent-major, Serviciul III. Referitor la a doua condiție, instanța a concluzionat că ansamblul documentelor – interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice, instalarea de mijloace tehnice la domiciliul părinților, filajul, abordarea sub acoperire prin informatori, propunerea de includere pe lista persoanelor indezirabile – a constituit o încălcare a dreptului la viață privată și a secretului corespondenței și al convorbirilor telefonice, drepturi garantate atât de Constituția din 1965, cât și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Un motiv în plus
Instanța a respins argumentul pârâtului potrivit căruia activitatea sa de contraspionaj ar fi fost legitimă prin chiar scopul declarat de apărare a siguranței statului, arătând că este irelevant dacă încălcările drepturilor fundamentale aveau sau nu susținere legală sau regulamentară internă: „un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale […] se înscrie în sfera lucrătorilor Securității”, arată judecătorul.
Prin hotărârea pronunțată în ședință publică la 12 februarie 2020, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de CNSAS și a constatat calitatea pârâtului Florea Iordache de lucrător al Securității.
Iordache a declarat recurs, însă acesta a fost respins, hotărârea rămânând definitivă prin decizia nr. 2681 din mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
