Valurile de căldură devin o problemă de securitate pentru Europa, nu doar o criză de sănătate publică, avertizează Rym Momtaz, editor in chief al Strategic Europe la Carnegie Europe. Într-un comentariu publicat pe 30 iunie 2026, ea susține că statele vest-europene nu sunt pregătite nici pentru fenomene climatice previzibile, deși se prezintă tot mai des ca actori geopolitici capabili să răspundă la crize militare, economice și de securitate.
Pe scurt
1. Rym Momtaz spune că valurile de căldură arată o vulnerabilitate strategică a Europei de Vest.
2. Comentariul leagă adaptarea climatică de capacitatea Europei de a rezista crizelor geopolitice.
3. Transportul, spitalele, școlile, grădinițele, agricultura și economia urbană au fost afectate de temperaturile extreme.
4. Autoarea susține că dezbaterea despre aer condiționat nu este minoră, deoarece privește capacitatea instituțiilor de a proteja vieți și infrastructură.
5. Ea cere o adaptare mai rapidă și mai pragmatică, combinând răcirea clădirilor, inovația, norme mai simple și o strategie climatică globală.
Europa de Vest a intrat într-un nou val de căldură extremă, al treilea de acest fel de la sfârșitul lunii mai, potrivit comentariului publicat de Carnegie Europe. Momtaz scrie că astfel de episoade sunt așteptate să devină mai frecvente, dar mai multe state bogate din vestul continentului continuă să se lupte cu măsuri de adaptare elementare.
Disputa publică privind aerul condiționat din Belgia, Franța, Germania și Regatul Unit este folosită în text ca exemplu al unei probleme mai largi. Pentru autoare, blocajul nu ține doar de confortul locuințelor sau al birourilor, ci de incapacitatea unor sisteme publice de a se transforma rapid în fața unor amenințări deja cunoscute.
Momtaz compară reacția lentă la criza climatică cu presiunea produsă de schimbarea relației transatlantice. Ea scrie că metodele brutale ale președintelui american Donald Trump au împins Europa mai rapid spre asumarea propriei apărări decât au făcut-o decesele provocate de valurile de căldură pentru adaptarea climatică.
Argumentul central este că o Europă blocată de temperaturi extreme transmite slăbiciune strategică. Dacă infrastructura civilă și dual-use cedează într-un fenomen anticipat, capacitatea de a răspunde la crize militare sau hibride devine mai puțin credibilă.
Autoarea întreabă de ce un adversar precum Vladimir Putin nu ar profita de un moment în care Europa de Vest este paralizată de căldură. În logica textului, infrastructura care servește populația în timp de pace contează și în scenarii de securitate: căi ferate, spitale, școli, centre urbane, rețele de îngrijire și lanțuri economice.
În timpul valului de căldură descris de Carnegie Europe, infrastructura esențială a fost puternic tensionată. Momtaz menționează șine de tren afectate de temperaturi, întârzieri feroviare, probleme de ventilație și aer condiționat în trenuri, vagoane aglomerate, spitale fără răcire adecvată și școli sau grădinițe cu temperaturi interioare de peste 30 de grade Celsius.
Agricultura a fost, de asemenea, afectată. Textul menționează animale de fermă care au suferit sau au murit, terenuri afectate de arșiță și o economie urbană perturbată deoarece lucrătorii au fost nevoiți să improvizeze îngrijire pentru copii și rude vârstnice.
Momtaz critică și răspunsurile oficiale considerate insuficiente. Ea citează recomandări precum evitarea ieșirilor în orele cele mai calde sau rezerve instituționale față de aparatele de aer condiționat. În opinia sa, astfel de reacții nu inspiră încredere în capacitatea guvernelor de a gestiona crize mai complexe.
Comentariul respinge ideea că adaptarea la căldură ar contrazice tranziția verde. Autoarea susține că izolarea clădirilor, umbrirea, revegetarea și regulile de eficiență energetică sunt necesare, dar nu suficiente după mai multe zile și nopți consecutive de temperaturi foarte ridicate. În astfel de condiții, răcirea interioară poate salva vieți, în special pentru vârstnici, bolnavi și copii.
Franța este prezentată ca un caz în care calculul ar trebui să fie mai simplu, datorită mixului energetic cu emisii reduse de carbon, bazat în mare parte pe energia nucleară. Momtaz susține că analiza cost-beneficiu a aerului condiționat ar trebui să includă decesele provocate de căldură și semnalul geopolitic transmis de infrastructura care nu poate funcționa în condiții extreme.
Textul nu cere doar instalarea de aparate de aer condiționat. El cere o schimbare mai largă de abordare: adaptare locală, norme mai simple, inovare mai rapidă, creștere economică și o strategie diplomatică globală mai activă pentru reducerea efectelor schimbărilor climatice.
Momtaz notează că Europa a arătat, în alte momente, că se poate transforma rapid. Ea menționează reformele economice și sociale ale Suediei din anii 1990, digitalizarea Estoniei după 2007, schimbarea modelului de securitate al Finlandei și răspunsuri europene precum fondul de redresare post-COVID-19 sau folosirea Facilității Europene pentru Pace după invazia Rusiei în Ucraina.
Problema, în analiza sa, este că astfel de pași nu au fost împinși suficient de departe și suficient de repede. Criza climatică și criza de securitate sunt deja prezente, iar Europa nu își poate apăra modul de viață dacă infrastructura sa de bază cedează în fața unor riscuri cunoscute.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.)
(FOTO: Inquam Photos / Alex Nicodim)
