Valurile de căldură schimbă rapid piața europeană a aerului condiționat, iar producătorii chinezi sunt principalii beneficiari. Mărcile chineze au ajuns să controleze 41% din piața europeană, față de 27% în 2023, în timp ce exporturile către UE au crescut cu 43% în prima jumătate a lui 2026.
European Council on Foreign Relations (ECFR) vede în această evoluție un exemplu al unei probleme mai largi: pe măsură ce Europa investește în adaptarea la un climat tot mai cald, riscă să înlocuiască vechile dependențe energetice cu unele noi, tehnologice și industriale.
Dominația Chinei: producție mare, adaptată local
Analiza ECFR pornește de la efectele verii 2026 asupra școlilor, transportului feroviar, producției de energie și sănătății pentru a arăta că reducerea emisiilor nu mai este singura problemă climatică cu care se confruntă Europa.
Societățile europene trebuie simultan să se adapteze la temperaturile mai ridicate deja prezente, iar gospodăriile răspund inclusiv prin cumpărarea de aparate portabile de aer condiționat.
Pentru această cerere, industria chineză se află într-o poziție dominantă. China produce peste 80% dintre aparatele de aer condiționat la nivel mondial, iar exporturile către Uniunea Europeană au crescut cu 43% față de anul precedent în prima jumătate din 2026. Ponderea mărcilor chineze pe piața europeană a ajuns la 41%, în creștere de la 27% în 2023, ceea ce înseamnă că aproape două din cinci aparate vândute pe piața europeană provin acum de la producători chinezi.
ECFR subliniază că această poziție nu este explicată exclusiv prin costurile mai mici și capacitatea mare de producție.
Companiile chineze au adaptat produse la condițiile pieței europene, inclusiv la dificultățile instalării aparatelor tradiționale în clădiri și la reglementările locale.
Analiza dă exemplul modelului PortaSplit al Midea, conceput pentru a reduce barierele create de costurile ridicate și complexitatea instalării sistemelor fixe.
Producătorii chinezi au adoptat și agenți frigorifici cu un impact climatic mai redus pentru a respecta standardele europene de mediu.
Combinația dintre scară industrială, adaptarea produselor, lanțurile de aprovizionare și capacitatea tehnologică permite companiilor să reacționeze rapid atunci când cererea internațională se modifică.
Autoritățile și comentatorii chinezi prezintă această evoluție drept dovadă a complementarității dintre economiile Chinei și UE. În această interpretare, Europa are nevoie de produse eficiente și accesibile pentru a se adapta schimbărilor climatice, iar industria chineză dispune de capacitatea de a le furniza rapid, ceea ce ar demonstra avantajele menținerii unei relații comerciale strânse.
Europa are nevoie de viziune si consecvență
Analiza ECFR contestă însă concluzia potrivit căreia Europa ar trebui să accepte structura actuală a comerțului drept o împărțire naturală și permanentă a producției. Autorul observă că tocmai China nu a urmat această logică atunci când poziția sa în economia mondială era diferită și a folosit timp de decenii politica industrială pentru a modifica avantajele comparative pe care le avea.
De la reformele lansate în perioada lui Deng Xiaoping până la strategiile Made in China și Dual Circulation, Beijingul a urmărit dezvoltarea unor sectoare pe care le considera importante chiar și atunci când companiile chineze nu aveau inițial poziții competitive. Subvențiile, finanțarea preferențială oferită de băncile de stat, fondurile de investiții coordonate public, achizițiile publice, accesul favorabil la infrastructură și terenuri și politicile privind localizarea producției și transferul tehnologic au contribuit la extinderea capacităților industriale chineze.
Actualul plan cincinal al Chinei pune, potrivit analizei, accent pe „autonomie și controlabilitate” pentru tehnologiile care susțin infrastructuri critice, inclusiv sistemele energetice. Obiectivul nu este izolarea completă de economia mondială, ci reducerea situațiilor în care o dependență externă ar putea limita capacitatea Beijingului de a acționa în sectoarele considerate strategice.
ECFR consideră că această logică, mai mult decât instrumentele specifice folosite de China, poate fi relevantă pentru Europa.
Autorul nu recomandă copierea modelului industrial chinez și avertizează că UE nu dispune de un stat centralizat capabil să direcționeze capitalul și să susțină companii prin pierderi comerciale pentru atingerea unor obiective stabilite politic.
Lecția identificată este mai restrânsă: dependențele care pot deveni constrângeri strategice nu trebuie tratate drept permanente, competitivitatea industrială nu poate fi evaluată numai prin costul producției din prezent, iar Europa ar trebui să păstreze alternative reale pentru tehnologiile de care poate avea nevoie în condiții economice sau geopolitice diferite.
Citește și: Criza climatică amplifică seceta din Europa, chiar și după ierni ploioase
Cuvântul cheie: diversificarea surselor și tehnologiilor
Aerul condiționat este folosit în analiză ca exemplu pentru această problemă mai amplă. Pe măsură ce temperaturile cresc, răcirea poate deveni o infrastructură importantă, într-un mod comparabil cu încălzirea sau aprovizionarea cu apă. Europa va avea nevoie de mai multe soluții, iar aparatele de aer condiționat reprezintă numai una dintre ele.
ECFR enumeră alături de acestea tehnologii de răcire cu consum redus de energie, soluții pasive, răcire prin evaporare, acoperișuri reflectorizante, renovarea clădirilor și standarde de construcție mai stricte. Diversificarea tehnologică poate reduce atât consumul de energie, cât și dependența de un singur tip de produs sau furnizor.
Autorul nu susține că toate aceste soluții trebuie dezvoltate și produse în interiorul Uniunii Europene. Propunerea este ca Europa să mențină o rețea suficient de diversificată de furnizori și capacități de producție încât să poată schimba sursele atunci când condițiile se modifică.
Exemplele prezentate depășesc sectorul răcirii. Singapore și statele din Golf au acumulat experiență în sisteme eficiente precum răcirea centralizată la nivel de cartier și ar putea deveni parteneri pentru Europa în dezvoltarea unor astfel de soluții.
În domeniul bateriilor, Coreea de Sud este deja un furnizor important și reprezintă, potrivit ECFR, 78% din capacitatea de baterii instalată în Europa.
Japonia este indicată ca exemplu de diversificare a aprovizionării cu pământuri rare prin parteneriate cu Australia, Malaysia și Vietnam, în timp ce India și-a dublat capacitatea de producție a celulelor solare în prima jumătate din 2026 prin stimulente de localizare care acoperă și componente aflate mai sus în lanțul de aprovizionare, precum lingourile și polisiliciul.
China ar continua să facă parte din lanțurile europene de tehnologii curate într-un asemenea model. ECFR nu propune decuplarea economică și nici înlocuirea integrală a furnizorilor chinezi, iar capacitatea industrială a Chinei rămâne prea importantă pentru ca o asemenea strategie să fie realistă în multe domenii.
Obiectivul ar fi existența unor alternative comerciale care pot funcționa la scară suficientă dacă apar perturbări, tensiuni geopolitice sau schimbări ale politicilor comerciale. Europa ar putea sprijini aceste alternative prin acces reciproc la piețele de achiziții publice, stimulente țintite și standarde comune pentru produse.
Această abordare este apropiată de conceptul european de reducere a riscurilor economice, dar analiza pune accent pe capacitatea industrială din spatele diversificării. A avea mai mulți furnizori pe hârtie nu este suficient dacă numai unul dintre ei poate produce cantitățile și tehnologiile necesare în momentul unei crize.
O politică proactivă
ECFR leagă acest argument de adaptarea climatică. Europa a ajuns la concluzia că efectele schimbărilor climatice nu pot fi tratate exclusiv după ce apar. Digurile, aerul condiționat sau infrastructura pentru gestionarea inundațiilor sunt necesare pentru adaptare, dar politica climatică urmărește simultan reducerea cauzei problemei prin diminuarea emisiilor provenite din combustibili fosili.
Autorul propune aceeași logică pentru dependențele economice. Europa trebuie să poată gestiona relațiile comerciale și vulnerabilitățile existente în prezent, dar în același timp să investească în inovare, capacități proprii și parteneriate care îi oferă mai multe opțiuni în viitor.
Analiza nu afirmă că dominația Chinei pe piața aparatelor de aer condiționat reprezintă în prezent o amenințare sau că Beijingul intenționează să folosească această poziție împotriva Europei. Argumentul este preventiv: o tehnologie care pare un simplu bun de consum poate deveni mai importantă pe măsură ce clima se schimbă, iar dependența capătă o semnificație diferită atunci când accesul la produs devine esențial pentru funcționarea societății.
ECFR aplică același principiu tehnologiilor curate, bateriilor, materiilor prime și altor sectoare în care Europa depinde de capacități industriale concentrate în afara Uniunii. Nu fiecare dependență trebuie eliminată, dar Europa ar trebui să poată distinge între relațiile comerciale eficiente și cele care îi pot reduce capacitatea de alegere în cazul unei schimbări politice, economice sau climatice.
Creșterea vânzărilor de aer condiționat chinezesc devine astfel, în argumentul ECFR, un exemplu al întâlnirii dintre două probleme europene: adaptarea la o climă mai caldă și încercarea de a reduce dependențele economice considerate vulnerabile. Soluția propusă nu este renunțarea la produsele chinezești, ci dezvoltarea unui sistem în care Europa poate continua să le cumpere fără ca acestea să reprezinte singura opțiune disponibilă la scară.
European Council on Foreign Relations este un think tank paneuropean independent. Materialul, publicat la 18 august 2026 și semnat de senior policy fellow pentru Asia Byford Tsang, este un comentariu și reprezintă analiza autorului, nu o poziție oficială a Uniunii Europene și nici o poziție colectivă a ECFR.
Textul folosește creșterea importurilor europene de aparate de aer condiționat din China ca punct de plecare pentru o argumentație mai largă privind politica industrială, securitatea economică și adaptarea climatică. Recomandarea centrală este ca Europa să păstreze accesul la produsele și capacitățile chineze, dar să construiască simultan furnizori alternativi și capacitatea de a extinde rapid alte soluții atunci când circumstanțele o cer.
