Nu că ar fi o surpriză, dar articolul din „RECORDER” al Alexandrei Şerban arată că cel mai longeviv șef de serviciu secret, Serviciul de Pază și Protecție (SPP) din România, a lucrat în trupele Securității comuniste și a participat la reprimarea sângeroasă din zona Pieței Universității, din decembrie 1989.
În afara a patru servicii secrete (cum au și alte state), Servicul Român de Informații (SRI), Serviciul de Informații Externe (SIE), Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI), care ține de Ministerul Afacerilor Interne, și Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA), sub Ministerul Apărării Naționale, avem alte două instituții care, în timp, au devenit servicii importante, care fac si desfac toate jocurile: Serviciul de Proecție și Pază (SPP) și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS).
Şefii tuturor acestor servicii sunt disperați să fie influenți, să se impună în detrimentul altora. Să conducă de facto.
Parlamentul exercită un control cvasi-formal, de fațadă asupra „the big two”. Şi, ce să vezi, acest „Sistem” întreg se trage la greu din felul în care aparatul Securității lucra în anii ’80, exercitând o supraveghere socială foarte extinsă și preventivă.
Mă frământă de ceva vreme analiza decalajului evident dintre România și Polonia, la toate nivelurile: de la infrastructură până la mediul de business și mai ales leadership politic.
E interesant de știut că în 1990, Securitatea poloneză (SB) s-a transformat în UOP, iar primul șef al noii agenții provenea din mediul Solidarność, deci din rândul opoziției anticomuniste. Foștii angajați au trebuit să ceară să intre în noul serviciu, nu ca la noi, unde ruptura instituțională a fost ambiguă, s-a produs doar o redistribuire de cadre. Nici vorbă de o ruptură vizibilă de trecut.
Echivalentul SPP din Polonia e SOP, o structură care se află în sfera Ministerului de Interne, nu e un (alt) serviciu autonom cu un statut neobișnuit de puternic pentru o organizație care, funcțional, nu e un serviciu clasic de intelligence.
De asta zic că trăim în mod evident într-un stat capturat, dar nu de ieri de azi. După 1990, foștii securiști au devenit marii oameni de afaceri ai tranziției. Iar acum aflăm că un șef de serviciu a participat la represiunea din decembrie 1989. În Polonia, o condiție „sine qua non” pentru reangajarea în UOP era ca respectivul să nu fi fost implicat în represiunea intelectualilor, a Bisericii, sindicatelor.
Am avut și avem, cu câteva excepții, lideri slabi, nepregătiți, așa că personal am zero așteptări la vreo reformă. Trăim așa cum ne-au așternut băieții deștepți din anii ’90. Dar e bine că ne preocupăm de merdenele…
Membru al Academiei Europene de Film, Tudor Giurgiu este fondatorul și președintele Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), cel mai prestigios eveniment cinematografic din România.
Debutul său în lungmetraj, Legături bolnăvicioase, a fost selectat în secțiunea Panorama la Berlinala din 2006 și premiat la mai multe festivaluri internaționale. Scurtmetrajul său Superman, Spiderman sau Batman (2011) a câștigat premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj european la ediția din 2012 a Premiilor Academiei Europene de Film.
Al doilea lungmetraj al lui Tudor, Despre oameni și melci, a fost premiat la festivalurile de film de la Varșovia și Valladolid. De ce eu?, un thriller juridic tulburător bazat pe un caz real de corupție din România contemporană, a avut premiera în secțiunea Panorama la Berlinala din 2015.
Cele mai recente filme ale sale sunt Libertate (2023), o poveste inspirată din evenimente reale petrecute la căderea comunismului în decembrie 1989, care a obținut 10 premii majore la Gala Gopo (Oscarurile românești), și Nasty, un documentar despre cariera emblematicului jucător de tenis Ilie Năstase, ce a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes din 2024.
Tudor Giurgiu a produs sau coprodus numeroase lungmetraje, precum Servitorii de Ivan Ostrochovsky (Berlinala 2020), Katalin Varga de Peter Strickland (Ursul de Argint la Berlinala din 2009) și Directorul de resurse umane de Eran Riklis (Premiul Publicului la Locarno 2010).
